Ce ne pun ăştia în lapte?!!!

Vă ziceam că am fost tai două săptămîni. Şi ca un om conştient de crizele globale, inclusiv de aia alimentară, am încercat să las frigiderul gol ca să n-aibă ce să se strice. Eeeei, dară n-am putut lua în calcul că al meu consort, mahmur fiind după o petrecere între băieţi, n-are să vrea să bea în dimineaţa plecării laptele UHT la cutie pe care altminteri îl consumă ca eu pe cafeaua de dimineaţă – în fiecare zi, la maximum două minute după trezire .

Şi mi-a mai rămas o juma’ de cutie de roşii storcite sau cum i-o zice la passata di pomodoro cu care chiar n-am avut ce face. Am lăsat frigideru’ mergînd că nu consumă mult şi am plecat, gîndindu-mă că n-are să mă bată Dumnezeu pentru atîta lucru avînd în vedere că probabil s-ar cruci copiii din Africa muritori de foame dacă ar primi din senin un pahar de lapte şi două linguri de suc de roşii …

Trece vacanţa, întoarcem noi şi ghici ghicitoarea mea: Ce mirosea în frigider a lapte proaspăt deschis şi nu se acrise deloc? Pe cuvîntul meu de fost cercetaş! Am beut laptele şi roşiile au ajuns în ciorbă! Acu’, ce-o fi o fi Da’ mi-am adus aminte de vremurile în care laptele nebăut se transforma în iaurt şi roşiile prindeau mucegai …

Or fi descoperit multinaţionalele elixirul tinereţii veşnice (a laptelui) şi al vieţii fără de moarte (a concentratelor din roşii) şi nouă nu ne-a spus nimeni ?!!! Oare dacă le păpăm o să devenim şi noi nemuritori?!!!