WALL-E. Nici o dilemă :)

M-am îndrăgostit! Film aşa de fermecător în ciuda zgîrceniei cu care sînt folosite cuvintele n-am mai văzut de la Cast Away încoace! Mame, taţi, duceţi copiii să-l vadă pe roboţelul care face ordine! Şi să afle valoare are o plăntuţă într-o lume în care ele au dispărut pentru că le-am acoperit cu gunoi! Au ce învăţa din povestioara cu WALL-E şi Eeeeeeva. Mie mi-e drag de personaje de nu mai pot! V-am zis că m-am îndrăgostit

P.S. Trailerul nu are 10 minute, doar două jumătate şi s-ar putea să trebuiască să aveţi răbdare cu el, da’ imaginea e de calitate, de aceea l-am ales.

Cugetare de început de weekend

Sau Despre citit (prima dată) şi despre copiii din ziua de azi (reloaded:)

Tot pe Fuck You Tovarăşi am găsit un text interesant al Veronicăi A. Cara. O povestioară haioasă, dar cu tîlc în care autoarea îşi imaginează că în viitor mamele vor merge la doctor nemaiştiind ce să facă cu progeniturile (copii de douăzeci şi de ani) care abia pot lega două vorbe. Doctorul va prescrie lectură pe pîine şi aici articolul devine o trecere în revistă a autorilor ce nu trebuie rataţi.

Evident discuţia din comentarii a luat-o spre: copiii din ziua de azi citesc bloguri … Bine că citesc şi aşa ceva, zic eu.

Episodul 11

August 2006. Oana se întoarce.

Dragi prieteni şi tovarăşi,

… M-am întors! Am fost în vizită în România. A fost bine, am încărcat baterii. Dar vreau să vă zic cum a fost pe drum că trecerea graniţelor e mereu o aventură pentru mine …

Iubesc … Cu dedicaţie Innuendei, o femeie care iubeşte mult(e)

Nu în fiecare zi, nu în fiecare ceas, dar de obicei deşi nu neapărat în ordinea asta:

- să scriu de mînă pe o coală albă;
- să scriu cu băţul pe nisip;
- să scriu cu tastatura albă a lui Fuji;
- să scriu.
- să-mi văd plăntuţele (că nu-s toate flori) cum cresc, cum nu le pasă de restul lumii, au drumul lor.
- cafeaua de dimineaţă;
- expresso-ul după 50 de kilometri de pedalat, dopping la îndemînă ca să pot merge mai departe.
- aperitivul de dinainte de masa festivă;
- conversaţia din timpul unui prînz sau cine gustoase;
- prosecco-ul de după alături de desert.
- cititul pînă la ore mici din noapte cînd sînt singură acasă;
- cititul pe îndelete, nu în autobuz, tramvai, metrou etc.
- mersul pe jos care face piciorul frumos;
- priveliştea de la înălţime dacă am meritat-o = dacă am depus efort fizic ca s-o văd;
- să dansez dacă e voie să iubeşti ceva ce n-ai mai făcut de mult …
- cicloturismul. vacanţa.
- să stau pe malul apei, pe vîrful muntelui, pe bancă în parc;
- să stau.
- liniştea, dar şi foşnetul frunzelor, susurul izvorului, zumzetul bondarilor, ciripitul păsărilor, vuietul vîntului şi răpăitul ploii; valurile care se sparg de ţărm;
- mirosul de verde.
- să bat străduţele unui oraş nou;
- să fotografiez lucruri şi fiinţe frumoase.
- să mă cuibăresc sub pătură cînd e frig afară, să-mi rămînă doar nasul pe afară.
- cînd îmi iese o mîncare exact aşa cum visez;
- să nu trebuiască să spăl vasele.
- să-mi facă el cafeaua dimineaţa ca semn că-i e drag de mine căci el nu bea niciodată cafea;
- să mă fac frumoasă şi el să spună: “Ce bine arăţi azi, dragă!” şi eu să mă fîstîcesc.
- să descopăr lucruri şi activităţi care te îmbogăţesc, deşi nu costă mare lucru;
- să rîd la un banc bun.
- să (re)decorez.
- să aflu că-mi place ceva ce n-am încercat pînă atunci (vorbiţi cu o persoană care a învăţat să se dea cu bicicleta la 26 de ani şi ce-i cu bloggingul la 28 …)
etc. etc.

Dau leapşa mai departe tuturor care vor un exerciţiu de binedispunere

Later edit foarte important, cum de am uitat! Să fac din rahat bici şi să şi pocnească!!! Ce plăcere!!!

Doomsday vs. I Am Legend

Să continuăm seria postărilor scurte şi la obiect Aţi văzut Doomsday? Dacă nu, bine aţi făcut O fi focoasă eroina, da’ lunga poveste science-fiction cu iz de apocalipsă n-are sens. Nu mă deranjează vederea sîngelui şi a violenţei pe micul şi pe marele ecran atîta vreme cît serveşte unui scop şi cît timp există un mesaj. Cînd e acolo aşa, ca să fie, ca să vîndă, mă enervez şi schimb programul

Am zis de I Am Legend că e prost (ăla cu Will Smith şi căţelu’ singuri în New York că restu’ am murit de virus, nu de LHC). Acum mi se pare operă de artă de înaltă ţinută Oricum, staţi liniştiţi că pămîntenii scapă şi în primul şi în al doilea caz, de n-ar mai scăpa dacă tot sînt aşa de răi, urîţi şi violenţi.

Concluzie cu trandafir galben

Ştiţi că am dezbătut pe larg problema prieteniei aici, pe cronică. Ne-am şi enervat, am făcut şi mişto, am şi dialogat. Oricît am mai vorbi despre, vă anunţ de pe acum că am găsit concluzia. A spus-o Ştefan Iordache, fie-i ţărîna uşoară: Nu cred că există prieteni, ci doar momente de prietenie.

P.S. Mai găsisem o roză pentru doamnele iubitoare, am încărcat-o, dar nu vrea să se arate pe blog. O fi mai ruşinoasă Aşa că vă arăt nişte flori sălbatice, poate mă ajutaţi să aflu cum le spune

O întrebare de la un comentator

Aţi văzut ce-a întrebat Iru?

Daca ceea ce faci (si apoi expui) e imoral, asta te face u om mic sau daca ceea ce crezi / gandesti e derizoriu? (nu e legat de subiect)

Vorbeam despre Curvette, of course, tot respectul ei sau lui că ne incită (sau excită ) de atîta vreme Să dezbatem azi pînă la cap problema şi s-o lăsăm în plata Domnului apoi Azi despre prostituţie şi alte belele mai mari.

Un român la Zagreb. Cu dedicaţie specială socrului meu virtual :)

“Mergeţi pînă la Arad, domnişoară?”, mă chestionează colega de compartiment de tren rapid, evaluînd şansele de a rămîne singură pe banchetă o bucată de drum.

“Pînă la Budapesta, doamnă. Acolo schimb trenul – merg pînă în Croaţia.”, răspund şi citesc dezamăgire în ochii ei căci nu va putea să se întindă nici un pic.

Şi o poză/roză proaspătă asortată cu noua casă :)

Despre copiii din ziua de azi

Citeam pe Fuck You, Tovarasi un articol – studiu despre copiii bloggeri. Una dintre idei era că bloggingul e benefic pentru comunicarea în familie. Cică în anii ‘60 un tată petrecea cu copilul 45 de minute pe zi, în zilele noastre doar 6. Şase minute?!!! Păi să zici: Bună, ce mai faci? şi să afli răspunsul îţi trebuie trei!!! Cînd plodul are blog, atunci părinţii nu numa’ că află o grămadă de chestii despre progenitura lor citindu-l, dar lasă şi comentarii, uneori ajută copilul la publicat vreun post … Deci comunică de zor. Am comentat acolo, dar subiectul e larg, vreau să-l dezbat şi cu voi.