Deznodămînt

Mai ţineţi minte studiul de caz şi întrebarea hamleţiană: to babysit or not to babysit? Să vă zic cum continuă povestea …

M-am îndrăgostit! Sînt gata să dau dreac’ toate angajamentele anterioare şi viitoare pentru EA. Are 14 luni şi vorbeşte 3 (trei) limbi pentru că părinţii au naţionalităţi diferite şi locuiesc într-o ţară terţă. Merge deja la grădiniţă! De mine a avut nevoie mai mult cît a fost cu fundu-n sus că i-au ieşit caninii. Acum treaba mea e s-o duc acasă unde o aşteptăm împreună pe mami să vină de la servici.  

E isteaţă rău – cu asta m-a cucerit imediat Facem o echipă bună – i-am explicat că eu nu pricep aşa de repede ca mama ce doreşte şi nici nu am îndemînarea ei la schimbat scutece şi alte treburi administrative. Şi m-a înţeles şi mă ajută! Cînd reuşesc ceva mai complicat bate din palme: “Bravo, Oana”

După două zile de jucat împreună mi-a făcut “dragă, dragă” din proprie iniţiativă. N-am fost aşa de fericită nici cînd am absolvit facultatea Mă învaţă o grămadă de chestii: de exemplu că n-are rost să ne grăbim că tot acolo ajungem. Şi că stresul şi agitaţia nu-şi au locul într-o lume în care ţelul suprem este să ne facem mari

Aşa de simpatic îmi este mormolocul că mă gîndesc serios să fac şi eu unul. Deşi pînă acum tot eu ziceam că doare, că e greu, că trebuie bani, că n-are sens pentru că valorile mele şi valorile lumii se bat cap în cap … O zi cu un bebel deştept şi s-au dus convingerile mele pe apa sîmbetei Voi, mămici şi tătici prezenţi sau viitori, ce ziceţi? Merită efortul pe termen lung?

Episodul 14

31 octombrie 2006. Oana se culturalizează

Dragi nepoţi,

Zlatko s-a cărat din nou la aruncat cu mingea în coş aşa că profit de faptul că am rămas singură cu această minunată unealtă a civilizaţiei moderne care este calculatorul de poală şi mă pregătesc să vă relatez din aventurile cele mai recente ale nepotului emigrator.

S-a făcut toamnă, doamnelor şi domnilor. A venit chiar şi frigul pe aceste meleaguri altminteri binecuvîntate cu temperaturi de peste douăzecişiceva de grade, iar şcoala numa’ ce-a-nceput că şi-a şi luat o binemeritată vacanţă: pe aci de Ziua Tuturor Sfinţilor (nu-i acelaşi lucru cu Halloween, vă rog să nu insinuaţi aşa ceva că iar sare de fund în sus Biserica catolică care pică mereu de 1 noiembrie e liber generalizat. Inclusiv şcoalele îşi iau cînd pot toată săptămîna vacanţă că, deh, elevu’ croat trebe să se pregătească de mic pentru avalanşa de zile libere pe care le va primi ca om mare de la stăpînul său care o să fie.

Dar să trecem la subiect: mă anunţă într-o zi domnul T. că o să participăm la o lansare de carte. Culmea culmilor, îl cunoşteam deja pe autor, un amic de-al lui Zlatko care lucră pentru Crucea Roşie şi ilustrează tot ce e de ilustrat pe la ei. „Răcoroasă treabă!”, mi-am zis io evitînd englezismele nenecesare.

Episodul 13

Septembrie 2006. Oana scrie acasă

“Da, dragilor, nu v-am zis că m-am apucat de sporturi extreme – mers cu bicicleta adicătelea! După 4 ani şi jumătate de auzit din partea lui Tomšić „Cînd o să înveţi să mergi cu bicicleta o să …“ m-am înfuriat şi am zis: FAPTE, NU VORBE!

El s-a enervat la rîndul lui şi a dat jos din pod o biţă de gagică mai bătrînă decît mine. Care bitză, culmea culmilor, funcţiona şi mai era şi de culoare verde, culoarea speranţei –hihihi

 

4 nunţi şi o înmormîntare

Nu-i vorba de filmul cu numele, ci fix de numărul de evenimente la care am participat în Croaţia de cînd îs pe lume Şi am o serie de întrebări retorice Azi legate de evenimentele fericite.

1. De ce atunci cînd întrebi de dress code, răspunsul vine: “Lejer, tineri sîntem, important e să ne distrăm!” şi cînd ajungi acolo toată lumea e în ediţie princeps?

2. A urmărit cineva statistic cîte dintre fetele nemăritate care prind buchetul sînt şi cele care se căsătoresc următoarele?

3. De ce atunci cînd duci darul mirii zic: “Vai, nu trebuia” ? :)))))))))

4. De ce e musai să existe atîta mîncare pe masă? E adevărat că ştiu răspunsul: se trage din vremuri imemoriale cînd lumea trăia la sat şi bucate alese vedeai doar la nunţi şi înmormîntări …

5. De ce e musai să cînte live un band, deşi cîntă melodiile altora?

6. De ce toată lumea îi spune miresei că e cea mai frumoasă chiar şi atunci cînd nu e aşa? E frumos să minţi în biserică? Să reformulez: De ce miresele se încăpăţînează să se tranforme în ceva ce nu sînt cu rezultate jalnice uneori?

 

7. De ce oameni care nu sînt credincioşi insistă să se căsătorească la biserică? Din superstiţie?

8. De ce se zice că ziua în care te măriţi / însori e cea mai frumoasă zi din viaţa ta cînd e clar că nu e aşa? Marketing ca să ne “luăm” cît mai mulţi?

9. De ce atîta emoţie pe capul părinţilor? Adică nu e o noutate că fiul / fiica are o relaţie serioasă. În zilele noastre cuplurile trăiesc împreună înainte de a se căsători şi oricum au în spate relaţii de ani de zile deci oarecum e normal ca nunta să fie pasul următor. Pas care oricum nu înseamnă nimic – în zilele noastre divorţul e destul de răspîndit :)

Nu ştiu alţii ce spun, dar mie nunţile îmi lasă un gust de fals în gură. Falsă e veselia şi cheful de petrecut al nuntaşilor, false sînt floricelele din pept, falsă e bucuria sinceră a tuturor … Mă rog, oi fi fost io la unele mai ciudate, deşi mă gîndeam ieri că, de fapt, evenimentele astea nu au cum să arate altfel. Lumea e de acord, în general, că cele mai reuşite petreceri sînt cele spontane. Ia gîndiţi-vă acum cît de plănuite sînt nunţile

Studiu de caz

Sau tot despre prostituţie, dacă vreţi.

Sînt tînără şi vrednică. Testele zic că am o inteligenţă peste medie. Am terminat o facultate pe bune – Limbi Moderne Aplicate. Vorbesc 4 limbi străine pe bune. Am experienţă în diverse domenii nu neapărat legate de studiile mele (management proiecte ONG şi voluntari,  training, organizare tabere / conferinţe / reuniuni etc.).  Cînd îmi citesc ceveul îmi creşte selfestimu’ instantaneu :)

Aş vrea o slujbă nestresantă că nu vreau să mor la 50 de ani. N-am carnet de conducere. Acu’, tot lucrînd la un dicţionar Ro-Cro pentru care o să cîştig fix cît să mă-mbăt de fericire că l-am terminat, mi-am mîncat economiile. În locul meu aţi accepta o slujbă de dădacă picată din senin sau aţi mai căuta?

Voi ce n-aţi face în vecii vecilor pentru un pumn de euroi?

Salutări din Graz!

Ce reprezintă imaginea de mai sus? CONCURS CU PREMIU ABSOLUT SENZAŢIONAL! Fericitul cîştigător va primi poza cu toţi pixelii să şi-o puie pe dextop !!!

P.S. Dacă există doritori şi interesaţi, vă zic mai multe despre fosta capitală europeană a culturii, dacă nu, ţin pentru mine

Un român la Zagreb (II)

Sau “De ce nu m-aş duce la vot”. Nu spun că SI-GUR nu mă duc. Şi nu vreau să conving pe nimeni că, dacă nu aplici ştampila, eşti mai înţelept. Din contră, de la 18 ani, de cînd am dobîndit dreptul de a alege, nu am lipsit decît motivat şi am fost mîndră de civismul meu. Ba m-am mai şi certat cu alţii care ziceau că nu servesc alegeri, au altele mai bune de făcut: “Păi cum?!!! De-aia au murit oamenii ăia la revoluţie?!!!”. Însă acum mă aflu într-o situaţie specială pe care doresc să o analizăm împreună. Cine ştie? Poate mă mai gîndesc şi mă răzgîndesc dacă mă va combate cineva adînc.

Ce filme a mai văzut Oana …

 … că-i beteagă şi ce altă activitate se asortează mai bine cu suflatul nasului?

Deeeci:

G.I. Jane, ăla din ‘97. Măi, ăsta e primul film ever în care eroul este o eroină? Mult mai bun film decît mă aşteptam, recunosc, m-a prins.

Ştiu că am suferit cumplit în anii ’90 cînd era în vogă pentru că la Braşov n-a venit la cinema (sau o fi fost, da’ umblam eu hai-hui şi l-am ratat). Voiam să-l văd că eram în faza în care aş fi zis şi eu, la fel ca Jordan, întregii populaţii masculine: SUCK MY DICK! Căci crescusem un pic şi începusem să sesisez că faptul că-s fomeie e Dezavantaj … După zece ani tot mai consider că a fi femeie e dezavantaj, dar parcă sînt mai pregătită să fac faţă situaţiei Dar asta e o altă poveste Oricum, film motivaţional, dacă vrei, poţi etc.

Zbor deasupra unui cuib de cuci, 1975. Buun, buun. Nu numai pentru că îi vedem pe Jack Nicholson şi pe Danny de Vito în tinereţile lor, dar şi pentru mesaj: Ia un om perfect sănătos (la cap) şi aruncă-l în “sistem” (în cazul nostru un spital de nebuni) că ajunge o legumă. Pledoarie pentru toleranţă, nebunii nu-s închişi în instituţii, ci umblă liberi. Era să zic “printre noi”, da’ cine ştie cum sîntem noi  … )))

A fost sau nu a fost. Merită să fie văzut chiar şi numai pentru replica: “[Cum n-a fost revoluţie? A fost!] Am făcut şi noi revoluţie în felul nostru … Cum am putut …”. (Am citat din memorie, scuzaţi neconcordanţele). Îl pun în categoria de filme care te ajută să înţelegi spiritul românesc alături de 4,3,2 şi California Dreamin’ …

Get Smart. Simpatic, face mişto de filmele cu Geimşi Bonzi L-am ales că eroul principal e jucat de Steve Carell (îl ştiţi din Little Miss Sunshine şi Virgin la 40 de ani). Comedie uşurică de weekend

Night on Earth, 1991. Cele şase poveşti din şase colţuri ale lumii care se petrec în aceeaşi noapte în taxi Benigni înainte de La vita e’ bella! Delicios Film de văzut şi revăzut …

Tropic Thunder, ăsta e blockbuster american proaspăt. Cică comedie. O trupă de actori merge în Vietnam să filmeze o epopee de război. Undeva pe parcurs ajung de capul lor prin junglă, ei în continuare cred că se filmează, cînd-colo au de-a face cu o bandă de traficanţi de droguri. Adevăraţi. Gata, aţi văzut filmul ))))

Acum mă pregătesc de trilogia Matrix că sînt foarte curioasă dacă o să mai îmi placă la fel de mult ca prima dată cînd am văzut-o

Episodul 12

August 2006. Oana se întoarce din vacanţă şi mai pleacă într-una

Aşaaaa. Vă ziceam că ne-am întors cu bine din România. Am ajuns acasă pe unde trecuseră în prealabil un tsunami şi o furtună şi explodase şi o bombă, aşa de ordine era. Cum aşa? Păi io am plecat cu o săptămînă înaintea lui Z. la Braşov, deci a avut şapte zile să-şi facă de cap. Era să-l acuz de crimă cu premeditare asupra florilor uitate pe balcon că avusese sarcină trasată să le ducă la mama lui. Da’ urzica şi-a revenit pînă la urmă, un „norocu’ casei“ luat pentru nişte prieteni de casă nouă nu, aşa că a scăpat cu omor prin imprudenţă