Ca la mama (lui) acasă

Am mîncat aseară un pic de brînză de burduf cu roşii şi ceapă. “Ei, şi? Să-ţi fie de bine! Du-te şi mai mîncă acum ceva că ţi s-o fi făcut foame de ieri…”

Staţi că vă zic imediat de ce a fost o cină deosebită: pentru că croaţii nu fac brînză de burduf (şi nici telemea, am găsit o chestie pe care au botezat-o abuziv “feta” care aduce cel mai mult a sortimentul mai sus menţionat, da’ nu e acelaşi lucru…).

Drept urmare, cînd vin de la mama, mereu primesc cîte o bunătate de negăsit pe aci ca să-mi ostoiască dorul de meleagurile natale Cum ar fi brînza asta de burduf: o minunăţie cînd am încercat-o la Braşov, dar la Zagreb – un fîs pe care îl mănînc că-i păcat să arunci mîncare.

Ei şi mestecînd eu aşa, agale, m-am întrebat în sinea mea: “Oare mîncarea îşi schimbă gustul cînd o scoţi din context?”

Gînduri după trei zile de simultană

Oana a făcut pe Nicole Kidman în “The Interpreter” zilele trecute şi acu’, pînă i se reface neuronul, aşterne gînduri că o furnică tastatura

1. Aş începe cu “The Secret works”! Nu ştiu dacă aţi citit cartea Rhondei Byrne sau aţi văzut filmul cu numele “The Secret – The Law of Attraction“. Io am văzut filmul şi mi-a plăcut tare, deşi nu-s adepta propagandei motivaţionale.

Mi-au plăcut oamenii care vorbesc în el, încîntarea şi energia lor poate mai mult decît mesajul. Vă zic pe scurt care era el: dacă vrei ceva, trebuie să ceri şi să vizualizezi cum ar fi dacă ţi s-ar îndeplini dorinţa şi atunci Universul va conspira să primeşti ce visezi. There’s only one trick: formulează dorinţa în mod pozitiv pentru că Universul nu aude bine şi, în loc să facă să dispară aglomeraţia din oraş atunci cînd te grăbeşti, va produce exact efectul invers cînd tu spui: “Dă Doamne să NU întîrzii la servici” Deci gîndeşte pozitiv şi good things will happen to you.

Habemus triatletum olimpicum :)

Numărul de concurs…

În apă…

Pe uscat, cu biţa…

Pe uscat, la trap…

Cine este el? Tomşescu evident! Nu-i de colo să înoţi 1,5 km, să bicicleşti 42 (cu 900 de m diferenţă de nivel!) şi să mai alergi 10 km ca să-ţi revii, pe vînt şi soare şi totul în 4 ore! BRA-VO! You’re an inspiration to us all

Concluzii:
1. Vreau şi io!!!! Au fost trei fete înscrise la triatlonul olimpic care a avut loc azi pe insula Krk, două au terminat şi alte cinci au luat startul la triatlonul olimpicX2. Păi nu-i păcat să nu mă duc şi io? Dacă nu altceva, aş fi prima româncă din competiţie

2. Nu mai plec fără cort!!!! Am tras peste noapte în gazdă că am zis să dormim în pat înainte de competiţie sau ne-am gîndit c-o fi prea frig noaptea afară, sub stele. Mofturi! Aşa m-au zăpăcit vecinii guralivi, maşinile care mai treceau pe lîngă casă şi un frigider vechi care tot bîrîia undeva… Cînd am adormit, în sfîrşit, au năvălit ţînţarii… )) Bine că m-am dus numa’ la susţinut triatleţi că altfel plîngeam de ciudă

Asta nu e o revelaţie, e doar o bănuială

Cred că am început să îmbătrînesc. Nu-i firul alb din cap pe care l-am smuls oricum (nu intenţionat ). Nu-i nici des formulata concluzie pe la 1, 2 noaptea cînd ne întoarcem de pe la vreun bairam (vorba vine că, la vîrsta noastră, samănă mai tare cu ceaiuri decît cu dansante): “Păi  la opşpe ani m-am bînţuit o dată toată noaptea şi a doua zi am urcat pe Piatra Craiului” . Nu-i nici măcar anxietatea provocată de schimbarea prefixului – că mai am cîteva luni pînă atunci :D

Haz de necaz :)

Cred că v-am mai zis de Ante Tomić, un scriitor croat cu mult bun simţ şi umor care are şi o rubrică săptămînală în Jutarnji list pe care o citesc cu multă plăcere. L-am văzut şi-n piele şi oase la Festivalul de film de la Motovun - mi-a zîmbit văzînd că mă holbez la el . Big fan, huuuge fan

Săptămîna trecută i-a luat în vizor pe membrii guvernului croat care patru legi au propus anu’ ăsta. În ciuda opoziţiei publice, legile au trecut şi de parlament şi au intrat în vigoare, dar la numai cîteva luni au suferit amendamente după cum urmează:

Cuvinte înţelepte

“Publicului cititor îi spun multe lucruri pe care n-aş simţi nevoia să le împărtăşesc vreunui individ în parte. Dacă cei mai credincioşi prieteni doresc să-mi afle cele mai ascunse gînduri, să le caute pe taraba librarului.”

…sau pe pagina blogului L-am citat pe Michel de Montaigne despre care vorbeşte Alain de Botton în “The Consolations of Philosophy” (sau “Utjehe filozofije” cum îi spune în limba în care o citesc şi din care am tradus traducerea traducerii )

…şi festivalul de film de la Motovun :)

A mai rămas un premiu de decernat pentru vacanţa de vară 2009 şi anume cel pentru cele mai simpatice săli de cinema în care am intrat vreodată  

A fost simpatic la festival în general: filmele ne-au bucurat căci au fost altfel decît ce vedem de obicei motiv pentru care am supradozat: am reuşit să vedem vreo 20 de proiecţii în 5 zile Am cunoscut un pic mai bine Finlanda căci a fost ţara-partener şi au pus la bătaie documentare de-ale lor care ne-au plăcut mult. Atmosfera destul de faină cu excepţiile de rigoare – nesimţiţi care se îmbată pînă nu mai ştiu de ei îs peste tot. Am mai apreciat creativitatea organizatorior şi berea Favorit care e bună şi răcoritoare În concluzie: n-a fost rău, da’ sigur se poate mai bine mai ales că avem şi noi o vîrstă, la festival de film vrem să vedem filme şi să dormim noaptea TIFF-ul îmi pare serios…

Oh şi veste bună pentru cei ce vor să cîştige din scrisul pe blog: SE POATE! Noi am cîştigat bilete să intrăm la proiecţii scriind pe blogul festivalului “MFF – thoughts on the last day” e una din intrările mele Tomşescu a scris în croată şi nici nu s-a semnat  

P.S. Se mai acordă o Menţiune specială pentru cei mai politicoşi participanţi la trafic… ŞOFERILOR SLOVENI! Explicaţie: a trebuit să împărţim şoselele nu mereu largi şi nu mereu proaspăt asfaltate ale Sloveniei cu maşini, camioane, motociclişti şi alţi biciclişti. În general mă simt răsfăţată de şoferi căci ne ocolesc cu destulă grijă (altminteri n-aş mai fi aci să vă povestesc:), da’ să ne salute cu zîmbetul pe buze şi să ne încurajeze, deşi era clar că-i încurcam şi le făceam drumul mai lung, io n-am mai pomenit! Cinste lor Tii, era să-i uit…

Revelaţia lunii

Sînt un “downshifter” şi mîndră de asta

Să mă explic: de cînd am intrat în cîmpul muncii şi am slujit pe la diverse organizaţii, instituţii şi companii, am acumulat experienţă care m-a dus la concluzia că timpul pentru mine şi familie valorează mai mult decît banii în plus pe care i-aş putea primi, dar şi cheltui pe prostii sau ca să-mi alin stresul şi tensiunea acumulate pentru că muncesc prea mult sau fac ceea ce nu-mi place. Acum sînt liber-profesionist şi zău că-mi şade bine

Carieristă nu-s, econoamă îs destul în sensul că nu cumpăr chestii care nu-mi trebuie şi nu consider că fericirea sau mulţumirea are vreo legătură cu posesiunile materiale. Mă mulţumesc cu puţin şi, poate v-am mai zis,  îmi place tare să fac din rahat bici  Ecologistă sînt de cînd am petrecut cîţiva ani tineri şi exuberanţi printre cercetaşi, reciclez şi reutilizez cînd am posibilitatea că aşa e frumos şi natural

Însă pînă să citesc “In Praise of Slow” a lui Carl Honore n-am ştiut că mai sînt şi alţii ca mine şi că ceea ce facem noi se numeşte downshifting :) Şi io care credeam că m-am gîndit prima la ceva Mai rămîne să mă mut la ţară şi să-mi cultiv propria grădină, ceea ce se va împlini, dacă nu curînd, mai încolo, ca să fiu un downshifter model

Pe relaţia Zagreb – Braşov şi retur

• “Why Brasov?”, mă întreabă conductorul ungur undeva pe lîngă Balaton (apropo, tot mai tare îmi plac căsuţele de la malul lacului, poate o să merem într-o zi cu bicicleta când ne-om sătura de munţi şi “căţărări”… . Îi explic că merg în vizită la ai mei căci acum locuiesc la Zagreb, dar e un oraş fain de vizitat oricum. “Zagreb?”. Şi Braşovul, la el mă gîndeam  Îmi zâmbeşte larg şi-mi zice că va merge şi el acolo cu un prieten “the next day”. I-am urat şedere plăcută, sper că m-a înţeles