The Day the Earth Stood Still

E cu extratereştri şi mesaj ecologic, cu Keanu Reeves şi Jennifer Connely (şi fiul de 10 ani al lui Will Smith, deja vedetă!). Fiinţe superioare vin pe Pămînt “to save the Earth” de oamenii care l-au murdărit.

Acuma mie îmi place genul, filmul nu arată rău, nu-i jucat rău, povestea merge à la limite cum ar zice francezul, dar se poate şi mai bine – din producţiile mai recente tot “Children of Men” străluceşte. Aşa că vizionaţi, da’ să nu vă aşteptaţi ca experienţa să vă îmbogăţească în vreun fel

Vicky Cristina Barcelona

Bardem – excelent, ca-ntotdeauna. Un cu totul alt tip de rol faţă de cele în care l-am văzut pînă acum.

Penelope Cruz – uau.

Barcelona – tocmai a fost pusă pe to-visit list

Soundtrack – vesel

Woody Allen – identic cu el însuşi. Vorba lu’ Z.: bine măcar că a avut prezenţa de spirit să nu mai joace el însuşi în rolul principal că de data asta ar fi ieşit penibil

Scarleta lu’ Iohanson – spălăcită în comparaţie cu Penelopa …

Povestea – telenovelistică. Deci nu recomand celor care nu-s fani ai lui Javier

Wendy şi Lucy

[...................]

V-aş zice de filmul ăsta [cîştigătorul premiului Un certain regard tot la Cannes 2008] pe care ar fi trebuit să-l văd ieri seară de la orele 21, dar am adormit pe la şepte şi m-am trezit la nouă fără cinci Dacă l-aţi văzut voi, să-mi ziceţi cum a fost

Tot despre filme

- Auzi, noi de cînd ne-am întors din România, ne uităm în fiecare seară la cel puţin un film! Om fi dependenţi?
- Se poate.

[după vreo jumătate de oră. Deh, familie de ardeleni, chiar dacă unul prin alianţă ]

Rumba

Un el şi o ea trăiesc fericiţi împreună. Sînt profesori la o şcoală şi în timpul liber se ocupă cu participat la competiţii de dans latino-american. Într-o zi, pe drumul spre casă de la competiţia cantonală unde tocmai cîştigaseră premiul cel mare, au un accident de maşină. El îşi pierde memoria, iar ei îi este amputat un picior.

Three Monkeys (Trei maimuţe)

Coproducţia Turcia-Franţa-Italia al cărei regizor a fost ales ca fiind cel mai cel la Cannes anul trecut (era să zic Mister Cannes, poate nu m-aş fi înşelat aşa de tare .

Nu recomand, l-am văzut io şi e suficient. Arată bine, nu zic ba, are cadre studiate, aspre ca sentimentele personajelor, dar ele nu susţin o poveste, iar mie cadrarea de dragul cadrării nu-mi zice nimic.

Ori nu se întîmplă nimic, ori se întîmplă aşaaaa deeee îîîînceeeeet că îţi ajungi să-ţi doreşti să se arunce, dom’le, femeia aia în faţa trenului şi să scăpăm o dată cu toţii de atîta încremenire!

Le silence de Lorna (Tăcerea Lornei)

Sînt un om norocos! Mie mi se îndeplinesc dorinţele fără să fac mare efort! De exemplu, de cînd m-am mutat la Zagreb am tot plîns Bucureştiul pentru că acolo reuşeam să mai văd un film european. Aici, parcă era mai greu, mult mai rar.

Şi mai întîi a luat fiinţă Zagreb Film Festival. Apoi au început ambasadele să se întreacă în săptămîni ale filmului (şi-am văzut ceheşti, italieneşti, iraniene, japoneze etc.). Iar săptămîna asta, cireaşa de pe tort, mă răsfăţ cu filmele cîştigătoare la Cannes în 2008!