Habemus triatletum olimpicum :)

Numărul de concurs…

În apă…

Pe uscat, cu biţa…

Pe uscat, la trap…

Cine este el? Tomşescu evident! Nu-i de colo să înoţi 1,5 km, să bicicleşti 42 (cu 900 de m diferenţă de nivel!) şi să mai alergi 10 km ca să-ţi revii, pe vînt şi soare şi totul în 4 ore! BRA-VO! You’re an inspiration to us all

Concluzii:
1. Vreau şi io!!!! Au fost trei fete înscrise la triatlonul olimpic care a avut loc azi pe insula Krk, două au terminat şi alte cinci au luat startul la triatlonul olimpicX2. Păi nu-i păcat să nu mă duc şi io? Dacă nu altceva, aş fi prima româncă din competiţie

2. Nu mai plec fără cort!!!! Am tras peste noapte în gazdă că am zis să dormim în pat înainte de competiţie sau ne-am gîndit c-o fi prea frig noaptea afară, sub stele. Mofturi! Aşa m-au zăpăcit vecinii guralivi, maşinile care mai treceau pe lîngă casă şi un frigider vechi care tot bîrîia undeva… Cînd am adormit, în sfîrşit, au năvălit ţînţarii… )) Bine că m-am dus numa’ la susţinut triatleţi că altfel plîngeam de ciudă

Topusko, mon amour :)

It’s been a beautiful day to let it get away Aşa că ne-am suit pe biciclete, ce altceva?

Şi, dintr-un kilometru în altul, am ajuns la Topusko! Topusko e o staţiune cu ape şi nămoale binefăcătoare şi vindecătoare la 80 de km de Zagreb Am aflat despre ea citind acum vreo doi ani un supliment gratuit pentru gagici care venea cu ziarul de sîmbătă.

Cres – Lošinj 2009 :)

Ne-am întors din escapadă Aşa cum am avut nevoie de puţină vreme să mă obişnuiesc cu ideea de vacanţă, la întoarcere am avut nevoie de puţin timp să mă reobişnuiesc cu oraşul şi zgomotele lui Azi m-am întors pe insule şi vă invit şi pe voi

(mare şi cer pe insula Lošinj, vedere de pe plaja campingului)

Oana saluta il Giro d’Italia :)

Suntem la Lido di Venezia, prima etapă a turului biciclist italian centenar, la team time trial (sau contratimp pe echipe ).  Noi trei:  io - fotograf amator căruia încă nu-i vine să creadă ce poză a tras pentru wall of fame-u’ familiei, Zlatko – fan înfocat cu tricou verde, şapcă roz de Giro şi carton cu Hope rides again – Livestrong şiiiiii noimea (1/9) cea mai faimoasă a echipei Astana şi vedeta incontestabilă a Giro-ului de anul ăsta – Mr. Laaaaaance Armstrong!

))) Man they are fast!!! (Cică viteza medie le-a fost 55 de km/h…)

… and they come this close to you! Bîzîie ca un roi uriaş de albine şi dispar… Io am stat pe aproape, poate se ia condiţia fizică )))

Şi aşa de repede merg la vale că aparatul foto, care altminteri nu dă greş, nu i-a putut prinde într-un instantaneu De data asta sîntem la etapa a 2, Lido di Jesolo – Trieste (156 de km pe care i-au parcurs în mai puţin de 4 ore).

Şi ăsta-i trofeul pentru care pedalează toţi timp de 3 săptămîni! Missele nu-s incluse, ele dau doar pupic )))

Sau, pe scurt, în cuvintele conaţionalei mele auzite într-o benzinărie pe autostradă: “E ăia cu bicicletele, de-aia e problemă…” [nota redactorului: e problemă că au fost închise drumurile pe unde au trecut "ăia"]. Bine că n-am avut tricou cu “Proud to be Romanian” că-l ardeam în semn de protest ))))

Mulţumesc …

… pe această cale Directorului Tehnic al acestui blog, domnului Auuuureeeel Tomşeeeeescu, zis şi Z., pentru că face să devină realitate toate visele mele legate de Image Header

Muffin cu ciocolată

Ieri, înainte să mergem la cinema, am trecut pe la cofetărie că plimbarea de pe coclauri de peste zi îşi cerea drepturile Nu la orice cofetărie, la colţul de rai din cartierul vecin cu prăjituri bune-bune şi cu cofetăreasă mai simpatică decît Juliette Binoche în Chocolat (dar despre ea cu altă ocazie, la categoria “oameni de bine” .