Ziua internaţională a muzicii – leapşă de la DC

N-am ştiut pînă n-am deschis blogul de dimineaţă şi n-am intrat pe la Dan Chichernea cu cafeaua în mînă că azi sărbătorim muzica! Aşa că îi mulţumesc pe această cale, am învăţat ceva nou Melodia aleasă de mine este, după cum zice youtube: Karajan/Beethoven. Symphony no.9 / 2nd movement / Berlin pentru energia ei, un oldie but goldie ca la carte Datorită ei am decis eu acum ceva ani că muzica clasică e cool Mă opresc aci, trebuie să mă pregătesc de şcoală şi de-o cununie civilă Da’ voi bucuraţi-vă în tihnă de muzică Şi preluaţi, tovarăşi, preluaţi leapşa cu încredere

Dedicaţie

I’m not a saint and I’m not a sinner

But everything’s cool as long as I’m getting thinner…

Lily Allen, The Fear

 

Dedicaţie tuturor demoazelelor şi nu numai pentru care postul este o cură de slăbire…

Tii că azi mi-a sărit ţandăra. Eram în vizită la cofetăria cea minunată din cartier. Bătea vîntul prin galantar, dar am dat vina pe ora tîrzie la care am ajuns. Ne-am ales tort de ciocolată cu sos de vişine, de-li-cios.

Nu am chef azi

De treabă, evident Că n-o să mă auziţi zicînd: “Nu am chef să citesc bloguri azi” sau “Nu am chef să comentez”

Drept urmare am să mă duc cu tema fuşerită la şcoala de maeştrii într-ale subtitrării. M-oi descurca cumva la faţa locului, ca-n vremurile bune din generală, liceu, facultate

Dar că tot vorbesc atîta de şcoală, mi-am amintit de o altă povestioară Zen O povestesc din memorie, aşa că vă rog să scuzaţi inadvertenţele.

De ce-şi face omu’ (încă un) blog?

Am început cariera mea de bloggeriţă cu un articol pe o temă similară. După cîteva luni de colaborare cu Cronica unei vieţi. Banale şi cîteva zeci de postări, mi s-a urît cu binele şi m-am decis că vreau ŞI un blog personal, numa’ al meu. Pe număratelea ăsta ar fi 4-lea (patrulea) la care lucrez şi în numele căruia creez :)

Deci, de ce? Io ştiu? Pentru că pot sau pentru că mă săturasem de “captivity of negativity” cum zice personajul făr’ de-o mînă din Prison Break şi-am vrut să-mi fac un geam roz sau bleu-ciel prin care să mă uit la viaţă.  Pentru că în blogosferă, spre deosebire de viaţa “reală”, pot s-o iau de la capăt cînd vreau Pentru a încerca o nouă experienţă.

Aşa că mi-am luat în bocceluţă cîteva din articolele de dincolo ca să mobilez un pic pe aici pînă mă aranjez şi m-am pus pe decorat Bine aţi venit pînă aici! Luaţi un loc, poate sînteţi osteniţi. Pun de o cafea?

Am o grămadă de prieteni

Disclaimer: Acesta este un exerciţiu de imaginaţie. Orice asemănare cu realitatea a fost atent exploatată şi exagerată.

Am o grămadă de prieteni. Daaaaa. Nu-mi ajung deştele de la mîini şi de la picioare ca să-i număr. Îşi amintesc de mine cînd au nevoie de o traducere (“Hai, mă, că io n-am chef să traduc 40 de pagini …” – Da’ ce? Eu am ?!! “Plătesc cît face!” Cînd le zic un preţ de dumping strîmbă din nas: “Ei, dacă nu vrei, nu vrei …”). Sau cînd le trebuie partener de biliard.

Vizitaţi şi celelalte bloguri pe care scriu

Trainer’s Corner – acolo scriu mai serios despre training, teambuilding şi lumea lor. Sau Fuck You, tovarăşi!  See you!

Wild trip my ass …

Hai că mi-a crescut tensiunea. Văz io printre blogurile din familia wordpress unu’ cu titlu sugestiv: My Wild Trip. Am dat şi io click că eram curios. Băieţii şi fetele plănuiesc o excursie cu maşina prin Croaţia, Ungaria şi Grecia vara asta. Ăăăă … Şi ce-i aşa de sălbatic în asta? Z. comentează “Poate pleacă cu o dacie din ‘52 … “. Ba mai visează şi sponsori!