No, să vedeţi chestie…

Nici n-am terminat io bine să mă minunez de cîtă energie am, că am rămas fără! Am suspectat un virusel care s-o lipit de stomacu’ meu ca spagheta de oală, am făcut o cercetare amănunţită pe google şi am constatat că nu e H1N1, am luat o vitamină şi am decretat o zi liberă pentru ca să zac în pat cu Harry Potter (în căşti – v-am zis că sîntem fani? Am văzut toate filmele şi Z. a găsit audio book-ul! Noul hobby al cuplului Bakanić-Tomşescu e să revadă filmele şi să identifice diferenţele faţă de carte Of course, the book is much better .

Revelaţia lunii (2)

Am tot vrut să o împărtăşesc cu voi, da’ n-am apucat că iar am trebi. Aţi auzit de meditaţie? Cum să nu! Şi io auzisem, da’ nu prea înţelegeam exact cu ce se mănîncă această practică pînă nu mi-am luat de la bibliotecă “Unutarnji mir za prezaposlene žene” (“Inner Peace for Busy Women” ).

Z. a rîs de mine, evident, cînd m-a văzut cu volumul voluminos în braţe: “Păi dacă ai timp să citeşti bălării înseamnă că nu eşti PREA ocupată, nu-i aşa?”, a întrebat şi a zîmbit cu toţi dinţii I-am explicat că am luat-o pentru că aveam nevoie de o carte în croată cu limbaj simplu pe care s-o parcurg rapid, un fel de alergare uşoară pentru menţinerea condiţiei limbistice, da’ nu m-a crezut

Revelaţia lunii

Sînt un “downshifter” şi mîndră de asta

Să mă explic: de cînd am intrat în cîmpul muncii şi am slujit pe la diverse organizaţii, instituţii şi companii, am acumulat experienţă care m-a dus la concluzia că timpul pentru mine şi familie valorează mai mult decît banii în plus pe care i-aş putea primi, dar şi cheltui pe prostii sau ca să-mi alin stresul şi tensiunea acumulate pentru că muncesc prea mult sau fac ceea ce nu-mi place. Acum sînt liber-profesionist şi zău că-mi şade bine

Carieristă nu-s, econoamă îs destul în sensul că nu cumpăr chestii care nu-mi trebuie şi nu consider că fericirea sau mulţumirea are vreo legătură cu posesiunile materiale. Mă mulţumesc cu puţin şi, poate v-am mai zis,  îmi place tare să fac din rahat bici  Ecologistă sînt de cînd am petrecut cîţiva ani tineri şi exuberanţi printre cercetaşi, reciclez şi reutilizez cînd am posibilitatea că aşa e frumos şi natural

Însă pînă să citesc “In Praise of Slow” a lui Carl Honore n-am ştiut că mai sînt şi alţii ca mine şi că ceea ce facem noi se numeşte downshifting :) Şi io care credeam că m-am gîndit prima la ceva Mai rămîne să mă mut la ţară şi să-mi cultiv propria grădină, ceea ce se va împlini, dacă nu curînd, mai încolo, ca să fiu un downshifter model

To face or not to face(book)

Luăm o pauză de la ceremonia de acordare a premiilor pentru concediul 2009 şi filozofăm puţin Oana e proaspăt membru al comunităţii Facebook. N-a ţinut ea neapărat să fie la modă, dar a cedat cînd a primit (încă) o invitaţie să vază poze – de data asta pozele o interesau, dar a constatat că nu le poate viziona fără să aibă şi ea cont.

Nici n-a terminat bine operaţiunea de înregistrare că Oana noastră s-a şocat. Primul mesaj venit din partea lui FB a fost: “You are now friends with X”. “Uau, e AŞA de simplu să-ţi faci Prieteni?!! The whole world e la un click distanţă şi io n-am ştiut?!!”, se gîndi Oana şi se repezi să-l informeze pe Ionuţu despre descoperirea ei căci el e dezamăgit de prietenii lui Ionuţu avea deja account

Tineretul din ziua de azi – Concluzie de filozoafă în vacanţă

Veneam cu trenul dinspre Sesvete alaltăieri, o călătorie de o jumătate de oră pe care mi-o scurtez citind o carte sau ascultînd o muzică. De data asta am uitat i-ul în Pod şi cartea pe noptieră. Nu-i bai, e interesant să urmăreşti, din cînd în cînd, specia umană în fascinanta ei splendoare

Verba volant…

…scripta manent. Permiteţi-mi să aduc la zi înţelepciunea latină: “hîrtiile volant, biţii manent”

Să mă explic: planificăm vacanţă pe două roţi cu cortul din nou. Evident că m-am pus pe făcut liste ca să nu uităm chibrituri sau lanterna, chestiuni mici, dar importante. La un moment dat m-a trăznit un sentiment de deja-vu: “Io am mai făcut exact acelaşi lucru o dată! Anul trecut pentru vacanţa cicloturistă!”. Dar unde este bucăţica ceea de hîrtie? Că eu scriu oriunde, pe orice şi rareori arhivez…

Atunci mi-am amintit că în epistola către ai mei în care le povesteam aventurile estivale am enumerat şi ce-am luat cu noi… Ba am şi comentat: “Rescriu lista mai mult pentru noi, să ştim ce am avut şi ce ne-a lipsit” Am găsit repede documentul căci Fuji e foarte ordonat (şi de n-ar fi, are un buton util rău: “search” . Concluzia a fost evidentă: formatul electronic rules

Despre copiii din ziua de azi

Citeam pe Fuck You, Tovarasi un articol – studiu despre copiii bloggeri. Una dintre idei era că bloggingul e benefic pentru comunicarea în familie. Cică în anii ‘60 un tată petrecea cu copilul 45 de minute pe zi, în zilele noastre doar 6. Şase minute?!!! Păi să zici: Bună, ce mai faci? şi să afli răspunsul îţi trebuie trei!!! Cînd plodul are blog, atunci părinţii nu numa’ că află o grămadă de chestii despre progenitura lor citindu-l, dar lasă şi comentarii, uneori ajută copilul la publicat vreun post … Deci comunică de zor. Am comentat acolo, dar subiectul e larg, vreau să-l dezbat şi cu voi.