Să mai zică cineva că nu-s patrioată :)))

Z. a avut o fantezie: să ne personalizeze bicicletele ca să se ştie “ale cui ie” N-am avut inima să mă opun să-mi lipească abţibildul de mai sus pe Prinţesă – lasă, mamă, bine că nu umblă prin cîrciumi şi pe la fomei

În altă ordine de idei – life is good! Again! Azi am luat-o la deal cu biţele, credeam că o să fie o zi însorită, a fost una vîntoasă, da’ nu ne-am descurajat şi acasă într-o bucată am debarcat, după 80 de km de pedalat )) Am păpat – miam-miam nu ca-ş fi io maestru bucătar, vîntu’ e de vină şi la nuna-nuna cu noi, cum zice cea mai înţeleaptă prietenă a mea – sssst, Z. nu s-a trezit încă! În rest, dacă vă întrebaţi, totul decurge după cum am stabilit: şcoli, treburi administrative, swim, bike, run ))) Oh şi citim: “Triathlon Training for Dummies” )))

Despre papa, sănătate şi E-uri

Eram în vizită la Lucian în bucătărie, am văzut că cel mai recent articol al lui ne trimite către un articol din EVZ despre ce ne pun ăştia în mezeluri. L-am citit şi am decis că-i destul de alarmist Am citit şi comentariile cititorilor (de la “nu mai mănînc aşa ceva” pînă la “dar ce mai mîncăm atunci?!!” şi “io lucrez în domeniu, nu-i chiar aşa”) şi am comentat însufleţită după cum urmează:

Ca la mama (lui) acasă

Am mîncat aseară un pic de brînză de burduf cu roşii şi ceapă. “Ei, şi? Să-ţi fie de bine! Du-te şi mai mîncă acum ceva că ţi s-o fi făcut foame de ieri…”

Staţi că vă zic imediat de ce a fost o cină deosebită: pentru că croaţii nu fac brînză de burduf (şi nici telemea, am găsit o chestie pe care au botezat-o abuziv “feta” care aduce cel mai mult a sortimentul mai sus menţionat, da’ nu e acelaşi lucru…).

Drept urmare, cînd vin de la mama, mereu primesc cîte o bunătate de negăsit pe aci ca să-mi ostoiască dorul de meleagurile natale Cum ar fi brînza asta de burduf: o minunăţie cînd am încercat-o la Braşov, dar la Zagreb – un fîs pe care îl mănînc că-i păcat să arunci mîncare.

Ei şi mestecînd eu aşa, agale, m-am întrebat în sinea mea: “Oare mîncarea îşi schimbă gustul cînd o scoţi din context?”

Gînduri după trei zile de simultană

Oana a făcut pe Nicole Kidman în “The Interpreter” zilele trecute şi acu’, pînă i se reface neuronul, aşterne gînduri că o furnică tastatura

1. Aş începe cu “The Secret works”! Nu ştiu dacă aţi citit cartea Rhondei Byrne sau aţi văzut filmul cu numele “The Secret – The Law of Attraction“. Io am văzut filmul şi mi-a plăcut tare, deşi nu-s adepta propagandei motivaţionale.

Mi-au plăcut oamenii care vorbesc în el, încîntarea şi energia lor poate mai mult decît mesajul. Vă zic pe scurt care era el: dacă vrei ceva, trebuie să ceri şi să vizualizezi cum ar fi dacă ţi s-ar îndeplini dorinţa şi atunci Universul va conspira să primeşti ce visezi. There’s only one trick: formulează dorinţa în mod pozitiv pentru că Universul nu aude bine şi, în loc să facă să dispară aglomeraţia din oraş atunci cînd te grăbeşti, va produce exact efectul invers cînd tu spui: “Dă Doamne să NU întîrzii la servici” Deci gîndeşte pozitiv şi good things will happen to you.

Asta nu e o revelaţie, e doar o bănuială

Cred că am început să îmbătrînesc. Nu-i firul alb din cap pe care l-am smuls oricum (nu intenţionat ). Nu-i nici des formulata concluzie pe la 1, 2 noaptea cînd ne întoarcem de pe la vreun bairam (vorba vine că, la vîrsta noastră, samănă mai tare cu ceaiuri decît cu dansante): “Păi  la opşpe ani m-am bînţuit o dată toată noaptea şi a doua zi am urcat pe Piatra Craiului” . Nu-i nici măcar anxietatea provocată de schimbarea prefixului – că mai am cîteva luni pînă atunci :D

Haz de necaz :)

Cred că v-am mai zis de Ante Tomić, un scriitor croat cu mult bun simţ şi umor care are şi o rubrică săptămînală în Jutarnji list pe care o citesc cu multă plăcere. L-am văzut şi-n piele şi oase la Festivalul de film de la Motovun - mi-a zîmbit văzînd că mă holbez la el . Big fan, huuuge fan

Săptămîna trecută i-a luat în vizor pe membrii guvernului croat care patru legi au propus anu’ ăsta. În ciuda opoziţiei publice, legile au trecut şi de parlament şi au intrat în vigoare, dar la numai cîteva luni au suferit amendamente după cum urmează:

Încă o leapşă

De data asta paralelipipedică   Eu vă spun 14 chestii despre mine, 7 adevărate, 7 false şi voi, dacă aveţi chef, identificaţi care cum este După cîteva zile închidem prăvălia, dăm răspunsurile corecte şi decernăm premiul: “Cel mai bun cititor printre rînduri” Pe locuri … Fiţi gata …

1. Nu-mi place nedreptatea. De aceea am vrut să mă fac poliţist cînd eram pici

Absolut! Detectiv, ca să fiu mai exactă Să prind răufăcătorii şi să-i bag după gratii )))

2. Mi-am dorit dintotdeauna să fiu Miss ceva. Natura fiind nedreaptă cu mine a rămas din visul meu ideea că look-ul este foaaaarte important şi nu trebuie neglijat.

Mi-am dorit în clasa a V-a să devin Miss, dar visul meu a fost spulberat: doamna dirigintă a organizat un concurs în clasă ca să mai antreneze o reuniune la care nu dansa nimeni. M-am înscris entuziasmată, dar am picat la PROBA DE CUNOŞTINŢE GENERALE!!!! Restul gagicilor au primit întrebări din ce-am învăţat la şcoală, pe mine m-a întrebat, îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri: Cine a inventat telefonul? N-am ştiut, of course, am fost descalificată )))) 

Profa şi-a cerut scuze ulterior, dar a fost prea tîrziu: Ştiam că mi se făcuse o nedreptate, dar tot atunci am decis că e mai important să ştii cine a fost Alexander Graham Bell decît să fi o belezza Undeva pe drum am mai decis că frumuseţe egal sănătate plus veselie, de aia arăt, eventual, ca o Miss Sporty: minim de efort, maximum de efect

Unora le e uşor în viaţă

Tomşescu e blogger de ieri şi deja e pe locul 11 în topul celor mai citite bloguri în limba croată!!! Iuhuuuuu!!! După Ionuţu, cel mai mediatizat membru al familiei, încă o stea răsare la orizontul de la o aruncătură de băţ de mine

Există o explicaţie: WordPress-ul nu-i deloc popular printre supuşii lui Mesić de unde şi succesul, aş zice, instantaneu Dar concluzia rămîne: unii e, dom’le, norocoşi şi populari făr’ de efort

Tipul simpatic din Croaţia …

… are blog Bine-ai venit în blogosferă, Tomşescule!

Niciodată nu zice niciodată

Eram în clasa a şasea cînd am declarat sus şi tare că mie franceza nu-mi place! De-loc! Ce limbă e aia unde scrii “eaux” şi citeşti “o”?!!! În a noua intram la clasă specială de franceză, iar 9 ani mai tîrziu absolveam LMA – franceză, engleză

Cînd, în 2001, tipul simpatic din Croaţia cu care mă distram grozav mi-a zis că nu poate să-mi traducă bancurile ex-iugoslave pentru că-şi pierd farmecul şi că aş face bine să învăţ o limbă din zonă, am surîs arogant şi am declarat că mă descurc foarte bine în limbile pe care le ştiu deja. Cine făcea la numai cinci ani distanţă traduceri, inclusiv simultane din şi în croată? Aud? Io, cine altcineva?