Episodul 15

Noiembrie 2006. Cum ar veni fix acum doi ani!!! Şi uitaţi-vă la mine acu’ că nu-mi mai văd capul de trebi … Cu dedicaţie specială Ionuţului

“Dragilor de nepoţi ce sînteţi,

Mă avînt direct în relatări căci am adunat foarte multe pe suflet. Am senzaţia că o să iasă un mega-episod: „Oana şi epopeea găsirii unui loc de muncă fără de care nici un capitalist nu se poate numi cu adevărat sălbatic”!

Am doar puţintel timp pentru introduceri, suficient cît să-mi aduc aportu’ la lista de englezisme schilodite de oameni care sînt convinşi că ştiu, listă începută cu Ana zilele trecute.

Io îs de părere că alături de „freechat” în loc de flipchart şi „moritoring” în loc de monitoring poate să stea cu mîndrie şi „decStop” unde o nefericită fără internet acasă salvase un docoment în scopu’ imprimării, stîrnind un acces de furie neputincioasă din partea cerberului de serviciu de la bibliotecă care nu pricepea ea ce face acuma cînd docomentu’ personal a lu’ doamna e pe decstop?!!! Adică acuma toţi îl poate vedea?!!! Păi nu se face aşa ceva, doamnă, că ăsta e calculatorul instituţiei!!! Evident îngrijorata mai avea de parcurs o serie de lecţii între conceptu’ de decstop, învăţat cu succes, şi cel de dilit Scena se petrece la biblioteca din cartier care oferă, contra cost, servicii de internet şi date

Episodul 14

31 octombrie 2006. Oana se culturalizează

Dragi nepoţi,

Zlatko s-a cărat din nou la aruncat cu mingea în coş aşa că profit de faptul că am rămas singură cu această minunată unealtă a civilizaţiei moderne care este calculatorul de poală şi mă pregătesc să vă relatez din aventurile cele mai recente ale nepotului emigrator.

S-a făcut toamnă, doamnelor şi domnilor. A venit chiar şi frigul pe aceste meleaguri altminteri binecuvîntate cu temperaturi de peste douăzecişiceva de grade, iar şcoala numa’ ce-a-nceput că şi-a şi luat o binemeritată vacanţă: pe aci de Ziua Tuturor Sfinţilor (nu-i acelaşi lucru cu Halloween, vă rog să nu insinuaţi aşa ceva că iar sare de fund în sus Biserica catolică care pică mereu de 1 noiembrie e liber generalizat. Inclusiv şcoalele îşi iau cînd pot toată săptămîna vacanţă că, deh, elevu’ croat trebe să se pregătească de mic pentru avalanşa de zile libere pe care le va primi ca om mare de la stăpînul său care o să fie.

Dar să trecem la subiect: mă anunţă într-o zi domnul T. că o să participăm la o lansare de carte. Culmea culmilor, îl cunoşteam deja pe autor, un amic de-al lui Zlatko care lucră pentru Crucea Roşie şi ilustrează tot ce e de ilustrat pe la ei. „Răcoroasă treabă!”, mi-am zis io evitînd englezismele nenecesare.

Episodul 13

Septembrie 2006. Oana scrie acasă

“Da, dragilor, nu v-am zis că m-am apucat de sporturi extreme – mers cu bicicleta adicătelea! După 4 ani şi jumătate de auzit din partea lui Tomšić „Cînd o să înveţi să mergi cu bicicleta o să …“ m-am înfuriat şi am zis: FAPTE, NU VORBE!

El s-a enervat la rîndul lui şi a dat jos din pod o biţă de gagică mai bătrînă decît mine. Care bitză, culmea culmilor, funcţiona şi mai era şi de culoare verde, culoarea speranţei –hihihi

 

Episodul 12

August 2006. Oana se întoarce din vacanţă şi mai pleacă într-una

Aşaaaa. Vă ziceam că ne-am întors cu bine din România. Am ajuns acasă pe unde trecuseră în prealabil un tsunami şi o furtună şi explodase şi o bombă, aşa de ordine era. Cum aşa? Păi io am plecat cu o săptămînă înaintea lui Z. la Braşov, deci a avut şapte zile să-şi facă de cap. Era să-l acuz de crimă cu premeditare asupra florilor uitate pe balcon că avusese sarcină trasată să le ducă la mama lui. Da’ urzica şi-a revenit pînă la urmă, un „norocu’ casei“ luat pentru nişte prieteni de casă nouă nu, aşa că a scăpat cu omor prin imprudenţă

Episodul 11

August 2006. Oana se întoarce.

Dragi prieteni şi tovarăşi,

… M-am întors! Am fost în vizită în România. A fost bine, am încărcat baterii. Dar vreau să vă zic cum a fost pe drum că trecerea graniţelor e mereu o aventură pentru mine …

Episodul 10

Mai 2006. Oana şi uglikohidraţii sau „Din învăţăturile lu’ Oana pentru ca tot poporul supraponderal să profite”

Oana nu se mai cîntărise din vară, de cînd declarase război cîntarului care, atunci cînd nu minte, dezinformează. Deci habar nu avea cîte kile are. Însă se simţea bine, Zlatko nu zicea nimic cum că s-ar fi rotunjit, viaţa decurgea normal cu oareşce activităţi fizice care o făceau să se creadă chiar sexi. Pînă-ntr-o zi cînd observă că suflă greu la deal. Hopa. Cu o altă ocazie observă că pantalonii ei raiaţi o cam ţin, iar geaca cea portocalie se mulează prea rău pe poponeaţă … Hopa număru’ 2 …

Episodul 9

Mijloc de mai 2006. „Oana trece de la extaz la agonie“

“De cînd nu ne-am mai auzit am mai tras o tură prin Slovenia, Ljubljana ca să fiu precisă (cred că lu’ Tomsic îi place să mă ia cu el, mai are cu cine schimba o vorbă pe drum, împărţi un lunch de lucru pe banii lu’ Tarkett … Ei şi de data asta am avut trei ore să-mi fac de cap prin centru!!!

Au şi ei un fel de Tîmpa mult mai puţin înaltă ce străjuieşte oraşul, aranjată, cosită, greblată, linişte, calm, 261.000 de locuitori, soare, rîu, relaxare, căsuţe văruite, straduţe pietruite, curăţenie, băbuţe pe terase la 11 dimineaţa cu halba în faţă, asta cînd nu sînt pe biciclete ca restul locuitorilor. Am auzit limba română pe stradă pentru prima dată de cînd am sosit aci – de data asta nu m-am bagat în vorbă căci românii nu par să se bucure de conversaţii cu concetăţeni prin străinătate

Episodul 8

18 mai 2006. Oana descoperă al şaselea motiv pentru care e mai bine în doi, merge la coasă şi gustă cu voluptate din plăcerile consumerismului sălbatic …

„Dragă, da’ ăsta nu-i titlu! Ăsta-i rezumat“

Să purcedem, deci, dragi cititori, întîmplările e numeroase şi timpul nu foarte lung

Era pentru prima dată că cuplul Tomšić – Băcanu sau Băcanu – Tomšić (pentru feminişti ) urma să primească musafiri la ei acasă … Mai întîi au fost cumpărăturile – de-ale gurii într-un fel de Carrefour mai puţin aglomerat, prilej cu care Oana descoperi cu uimire că, deşi îl acuzase pe consort de capitalism sălbatic, ei înseşi îi intraseră în sînge reflexe de genul: „N-avem? Cumpărăm!!!“, „Hai să luăm şi asta că e la super–ofertă!!!“ şi „Mai dăm o tură prin magazin? Poate am uitat ceva …“… Groaaaznic!

Episodul 7

26 aprilie 2006. Oana (se) sărbătoreşte.

„Joia trecută a fost ziua unei prietene, Ljerka pe numele ei (Lierca se citeşte şi e un fel de Liliană de-a noastră), aşa că am fost pe la ei în Ivanić grad să o felicităm! Petrecere de pietoni cu mîncare. De beut aci e mai complicat că taxiurile sînt scumpe foc şi oricum lumea se plimbă cu maşina personală. Io am încercat un jagermeister, o licoare nemţească cu gust de plante … Mhmm, a fost şi aia o experienţă …

Episodul 6

Aprilie 2006. Oana şi Paştele lor.

Pauză publicitară pentru a face puţină promovare Croaţiei. Într-o zi de sîmbătă domnul Tomşici şi-a zis să-şi distreze partenera şi i-a propus o plimbare pînă în Rijeka şi Opatija.
„După cum veţi observa în imaginea următoare, ai dreacu’ croaţi s-a luat după domnu’ Mazăre, da-i-ar Ăl de Sus sănătate că a făcut din Constanţa paradis tropical! Au furat ideea cu palmierii, dom’le, să-mi spargă pieptul inima ce se umflase de mîndria ce-am simţit! Altfel balcanici ca noi că în Elveţia n-am văzut ditai vila cu rufe întinse la uscat pe balcon (mic comentariu răutăcios pentru că croaţii zic despre ţara lor că e o Elveţie … )“