… cîte-o limbă de lemn la mine-n ogradă. Nu ştiu alţii ce simt, dar eu cînd aud/citesc d-astea grele cu: “sfântă sărbătoare”, “Naşterea Domnului”, “fie ca”, “sincere”, “călduroase”, “alături de cei dragi”, “importante realizări”, “satisfacţii depline”, mi se strepezesc dinţii (de la lămîia pe care o mestec ca să-mi taie greaţa
).
Însă, orice s-ar zice, e momentul pentru urări şi imagini de sezon. De la mine, pentru colecţionarii de senzaţii crăciuneşti, o rămurică cu boabe roşii şi bradul din curtea Julietei
Aşa, măcar o dată să urez şi eu la timp TOATE CELE BUNE
)))) Tuturor că nu mă costă nimica!

Later edit, dialog între Oane:
“Bine, bă, Oană, că eşti tu deşteaptă şi creativă! Da’ felicitările tale cum arată, emineasco?”
“Felicitările mele măcar îs personalizate: eventual îi urez mamei să-i iasă cozonacu’, Ionuţului număr mic în blogrank, lu’ Z. să-i trăiască cea mai draga şi celei mai tinere prietene ale mele să continue cu cel puţin acelaşi succes promovarea ideii că: “Having a Baby is Fun!”
.
Căci cel mai tare mă întristează mesajele trimise cu “send to all”, la care răspund cu graţie, încercînd să iniţiez o comunicare, dar degeaba căci, totul a fost doar (încă) o falsitate de ochii lumii …
Eu înţeleg că NU ESTE TIMP, nu este inspiraţie, dar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere, de ce ne-om simţi obligaţi să dăm?”