
Suntem la Lido di Venezia, prima etapă a turului biciclist italian centenar, la team time trial (sau contratimp pe echipe
). Noi trei: io - fotograf amator căruia încă nu-i vine să creadă ce poză a tras pentru wall of fame-u’ familiei, Zlatko – fan înfocat cu tricou verde, şapcă roz de Giro şi carton cu Hope rides again – Livestrong şiiiiii noimea (1/9) cea mai faimoasă a echipei Astana şi vedeta incontestabilă a Giro-ului de anul ăsta – Mr. Laaaaaance Armstrong!
))) Man they are fast!!! (Cică viteza medie le-a fost 55 de km/h…)

… and they come this close to you! Bîzîie ca un roi uriaş de albine şi dispar… Io am stat pe aproape, poate se ia condiţia fizică
)))

Şi aşa de repede merg la vale că aparatul foto, care altminteri nu dă greş, nu i-a putut prinde într-un instantaneu
De data asta sîntem la etapa a 2, Lido di Jesolo – Trieste (156 de km pe care i-au parcurs în mai puţin de 4 ore).

Şi ăsta-i trofeul pentru care pedalează toţi timp de 3 săptămîni! Missele nu-s incluse, ele dau doar pupic
)))
Sau, pe scurt, în cuvintele conaţionalei mele auzite într-o benzinărie pe autostradă: “E ăia cu bicicletele, de-aia e problemă…” [nota redactorului: e problemă că au fost închise drumurile pe unde au trecut "ăia"]. Bine că n-am avut tricou cu “Proud to be Romanian” că-l ardeam în semn de protest
))))