Dacă vreţi să vedeţi ce-am făcut noi ieri, daţi un click aici
Porneşti jucăria la plecare, o opreşti la sosire şi-ţi arată şi unde ai făcut poze pe drum…
Vorba Paraziţilor: “Avem onoarea de a fi monitorizaţi prin satelit”
Dacă vreţi să vedeţi ce-am făcut noi ieri, daţi un click aici
Porneşti jucăria la plecare, o opreşti la sosire şi-ţi arată şi unde ai făcut poze pe drum…
Vorba Paraziţilor: “Avem onoarea de a fi monitorizaţi prin satelit”
Am tot vrut să o împărtăşesc cu voi, da’ n-am apucat că iar am trebi. Aţi auzit de meditaţie? Cum să nu! Şi io auzisem, da’ nu prea înţelegeam exact cu ce se mănîncă această practică pînă nu mi-am luat de la bibliotecă “Unutarnji mir za prezaposlene žene” (“Inner Peace for Busy Women” ).
Z. a rîs de mine, evident, cînd m-a văzut cu volumul voluminos în braţe: “Păi dacă ai timp să citeşti bălării înseamnă că nu eşti PREA ocupată, nu-i aşa?”, a întrebat şi a zîmbit cu toţi dinţii
I-am explicat că am luat-o pentru că aveam nevoie de o carte în croată cu limbaj simplu pe care s-o parcurg rapid, un fel de alergare uşoară pentru menţinerea condiţiei limbistice, da’ nu m-a crezut
Ce-i mai puţin confortabil decît să călătoreşti cu mijlocul de transport în comun într-o ţinută elegantă? Să fii nevoit să cari un rucsac roşu şi greu asortat perfect cu condurii negri
)))) De la Franja nu am mai simţit atîţia ochi aţintiţi asupra mea
Bine că nu m-am cocoţat pe tocuri
Ce-i mai rău decît să roşeşti şi să te fîstîceşti cînd ai de făcut pe interpretul la o ceremonie oficială? Păi să te roşeşti şi fîstîceşti în ciuda faptului că ai în faţă textul gata tradus
)))) “When I grow up I want to be cool no matter what!”, “No, darling, then you wouldn’t be you!”
Ce-i mai penibil decît să-ţi pice mămăliga din furculiţă la o masă cu oameni mari? S-o proiectezi pe rochia cea nouă şi frumoasă a proaspetei doamne! Ei, măcar de atît m-a ferit Dumnezeu, Allah şi Mama Natură! Bine că bucata a aterizat sub scaun că, altfel, m-aş fi autoflagelat pînă săptămîna viitoare
))))
Ce-i mai haios decît să prinzi buchetul miresei? Păi să nu te prinzi că tu eşti fericita şi să încerci să-l dai înapoi: “Sorry, Madam, I think you’ve dropped something…”
))))
Casă de piatră celor mai cool miri pe care i-am întîlnit vreodată
Şi acum vă rog să mă îmbărbătaţi şi exemple de gafe personale să enumeraţi
))))) Sînt binevenite şi intervenţiile tip: “Lasă, dragă, că nu-i sfîrşitul lumii!”, “Se întîmplă şi la case mai mari!”, “Noi să fim sănătoşi…”
N-am ştiut pînă n-am deschis blogul de dimineaţă şi n-am intrat pe la Dan Chichernea cu cafeaua în mînă că azi sărbătorim muzica! Aşa că îi mulţumesc pe această cale, am învăţat ceva nou
Melodia aleasă de mine este, după cum zice youtube: Karajan/Beethoven. Symphony no.9 / 2nd movement / Berlin pentru energia ei, un oldie but goldie ca la carte
Datorită ei am decis eu acum ceva ani că muzica clasică e cool
Mă opresc aci, trebuie să mă pregătesc de şcoală şi de-o cununie civilă
Da’ voi bucuraţi-vă în tihnă de muzică
Şi preluaţi, tovarăşi, preluaţi leapşa cu încredere
Am mîncat aseară un pic de brînză de burduf cu roşii şi ceapă. “Ei, şi? Să-ţi fie de bine! Du-te şi mai mîncă acum ceva că ţi s-o fi făcut foame de ieri…”
Staţi că vă zic imediat de ce a fost o cină deosebită: pentru că croaţii nu fac brînză de burduf (şi nici telemea, am găsit o chestie pe care au botezat-o abuziv “feta” care aduce cel mai mult a sortimentul mai sus menţionat, da’ nu e acelaşi lucru…).
Drept urmare, cînd vin de la mama, mereu primesc cîte o bunătate de negăsit pe aci ca să-mi ostoiască dorul de meleagurile natale
Cum ar fi brînza asta de burduf: o minunăţie cînd am încercat-o la Braşov, dar la Zagreb – un fîs pe care îl mănînc că-i păcat să arunci mîncare.
Ei şi mestecînd eu aşa, agale, m-am întrebat în sinea mea: “Oare mîncarea îşi schimbă gustul cînd o scoţi din context?”
Oana a făcut pe Nicole Kidman în “The Interpreter” zilele trecute şi acu’, pînă i se reface neuronul, aşterne gînduri că o furnică tastatura
1. Aş începe cu “The Secret works”! Nu ştiu dacă aţi citit cartea Rhondei Byrne sau aţi văzut filmul cu numele “The Secret – The Law of Attraction“. Io am văzut filmul şi mi-a plăcut tare, deşi nu-s adepta propagandei motivaţionale.
Mi-au plăcut oamenii care vorbesc în el, încîntarea şi energia lor poate mai mult decît mesajul. Vă zic pe scurt care era el: dacă vrei ceva, trebuie să ceri şi să vizualizezi cum ar fi dacă ţi s-ar îndeplini dorinţa şi atunci Universul va conspira să primeşti ce visezi. There’s only one trick: formulează dorinţa în mod pozitiv pentru că Universul nu aude bine şi, în loc să facă să dispară aglomeraţia din oraş atunci cînd te grăbeşti, va produce exact efectul invers cînd tu spui: “Dă Doamne să NU întîrzii la servici”
Deci gîndeşte pozitiv şi good things will happen to you.

Numărul de concurs…

În apă…

Pe uscat, cu biţa…

Pe uscat, la trap…
Cine este el? Tomşescu evident! Nu-i de colo să înoţi 1,5 km, să bicicleşti 42 (cu 900 de m diferenţă de nivel!) şi să mai alergi 10 km ca să-ţi revii, pe vînt şi soare şi totul în 4 ore! BRA-VO! You’re an inspiration to us all
Concluzii:
1. Vreau şi io!!!! Au fost trei fete înscrise la triatlonul olimpic care a avut loc azi pe insula Krk, două au terminat şi alte cinci au luat startul la triatlonul olimpicX2. Păi nu-i păcat să nu mă duc şi io? Dacă nu altceva, aş fi prima româncă din competiţie
2. Nu mai plec fără cort!!!! Am tras peste noapte în gazdă că am zis să dormim în pat înainte de competiţie sau ne-am gîndit c-o fi prea frig noaptea afară, sub stele. Mofturi! Aşa m-au zăpăcit vecinii guralivi, maşinile care mai treceau pe lîngă casă şi un frigider vechi care tot bîrîia undeva… Cînd am adormit, în sfîrşit, au năvălit ţînţarii…
)) Bine că m-am dus numa’ la susţinut triatleţi că altfel plîngeam de ciudă
Cred că am început să îmbătrînesc. Nu-i firul alb din cap pe care l-am smuls oricum (nu intenţionat
). Nu-i nici des formulata concluzie pe la 1, 2 noaptea cînd ne întoarcem de pe la vreun bairam (vorba vine că, la vîrsta noastră, samănă mai tare cu ceaiuri decît cu dansante): “Păi la opşpe ani m-am bînţuit o dată toată noaptea şi a doua zi am urcat pe Piatra Craiului”
. Nu-i nici măcar anxietatea provocată de schimbarea prefixului – că mai am cîteva luni pînă atunci :D
Cred că v-am mai zis de Ante Tomić, un scriitor croat cu mult bun simţ şi umor care are şi o rubrică săptămînală în Jutarnji list pe care o citesc cu multă plăcere. L-am văzut şi-n piele şi oase la Festivalul de film de la Motovun - mi-a zîmbit văzînd că mă holbez la el
. Big fan, huuuge fan
Săptămîna trecută i-a luat în vizor pe membrii guvernului croat care patru legi au propus anu’ ăsta. În ciuda opoziţiei publice, legile au trecut şi de parlament şi au intrat în vigoare, dar la numai cîteva luni au suferit amendamente după cum urmează:
“Publicului cititor îi spun multe lucruri pe care n-aş simţi nevoia să le împărtăşesc vreunui individ în parte. Dacă cei mai credincioşi prieteni doresc să-mi afle cele mai ascunse gînduri, să le caute pe taraba librarului.”
…sau pe pagina blogului
L-am citat pe Michel de Montaigne despre care vorbeşte Alain de Botton în “The Consolations of Philosophy” (sau “Utjehe filozofije” cum îi spune în limba în care o citesc şi din care am tradus traducerea traducerii
)