Episodul 3

Dragi cititori,

După un episod pilot în care aţi făcut cunoştinţă cu personajele principale, un prim episod care sînt lăudaţi lucrătorii vamali şi un episod doi în care Oana începe încet-încet să se adapteze în ţara lu’ Goran Ivanišević şi Mario Ančić (Mihaela, pentru tine special nu am zis ţara lu’ Olić şi Srna :), bine v-am regăsit!

De data asta, Oana intră în UE şi, ieşind, devine filosoafă. Început de aprilie 2006

Nu ştiu dacă v-am zis că Zlatko îi promisese Oanei s-o ducă în Slovenia cînd are el treabă pe acolo. Într-o zi chiar a zis „hai“, dar Oana, avînd strămoşi daci şi legături telepatice cu mama Omida, a zis: „Azi nu, am o presimţire“.

Ei şi, supriză – supriză, Zlatko, ca să facă conversaţie la graniţă, întreabă blonda chipeşă pe post de ofiţer de frontieră dacă ar fi avut vreo problemă cu trecerea graniţei prietena lui din România. La care vaca Domnului, corijentă la geografie, răspunde: păi are nevoie de viză că România nu este încă în Europa (?!!). Relata Oana: „Ha- ha, viză pentru Slovenia nu mi-a trebuit nici în ’96 cînd am trecut pe acolo în drum spre Franţa. Ceea ce nu face decît să demonstreze că suma prostiei în rîndul vameşilor e constantă şi că, deşi cei români s-au mai deşteptat, dusă de vînt, incompetenţa a zburat departe. Acu’ dacă chiar e transmisibilă mi-e tare frică de ce-o să se întîmple cu UE după ce intrăm 🙂

Evident că m-am enervat: Am şi io nişte drepturi, dom’le! Am mai verificat o dată şi am pornit la drum cu proxima ocazie gata să mă cert. Ca extra măsură de precauţie am ales intrarea în Slovenia care se afla la doar 15 minute de casă ca să ne putem întoarce în caz că nu îi puteam convinge 🙂 Numai că la graniţa astalaltă nenea cînd a auzit ca îs pretena lu’ cetăţeanu’ croat a aplicat ştambila şi ne-a urat o zi bună. Io iar m-am stropşit! Adică ce, pe lumea asta e cetăţeni de rangu’ 1, prietenii lor şi pleava ?!!“

Întrerupem puţin relatarea Oanei şi dăm pe fast forward. E anul 2008 şi România e membră cu drepturi depline UE de un an şi. Intrarea în Slovenia înseamnă intrare pe teritoriul Schengen, de unde controale mai abitir. Cine trece lejer pe la „EU countries”? Să fie cuplul Tomşescu-Bakanić? Este! Cum ar veni roata morii se-nvîrteşte … 😉

Revenim: „Şi aşa am intrat io în UE. Sightseeing: Krško – sătuc la graniţa dintre cele două ţări cunoscut pentru centrala sa nucleară, castelul elegant transformat în hotel aflat pe insula din mijlocul rîului care curge prin Otočec, un pic de capitală Ljubljana, prînz în Celje – destinaţie de shopping şi întors acasă, într-o singură zi ceea ce demonstrează că Slovenia e mică, dar ridică. Şi consumă. Mănîncă ieftin (cu 5 EUR ne-am îndopat cu trei feluri) şi se îmbracă mai bine şi cu mai puţini bani decît românu’ sau croatu’.

Civilizaţie eeeste. E adevărat că reacţia mea nu a mai fost „uau“, calificativ acordat prima dată cînd am văzut Ungaria, Slovenia, Croaţia. Ori diferenţa nu mai e aşa de mare, ori începe să mi se facă dor de casă … of, of, măi, măi. Că berea aici are alt gust, mai rău, fără nepoţi … Şi hăhăiala nu-şi are sens şi cîntecele care se cîntă la grătare cînd e lumea o ţîră pilită nu-mi sînt cunoscute …

Da, domnule, e extraordinară chestia asta de care ne zicea profu’ de estetică din facultate. Cică femeile nu pot fi mulţumite niciodată, că oricît de bine le-ar fi, tot le lipseşte ceva … Normal că atunci cînd am auzit aşa ceva am ripostat! Însă se pare că profu’ avea dreptate. Că pînă acu’ îmi lipsea Tomşescu, acu’ îmi lipseşte dulcea bere de acasă 😀

Vă pupă,

Nepotu’ uşor deprimat, da’ plimbat“

P.S. Poza e făcută cu altă ocazie la Bled, în Slovenia de consort asta ca să se ştie că n-am şutit-o fără să zic de la cine 🙂

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Episodul 3&8221;

  1. Eu cred că nici acuma nu suntem în Europa. Dar măcar suntem pe drumul ce duce către ei. Şi mai sunt de părere că ce ne trebuia nouă Europa? Nu abia scăpasem de comunism? Acum ne trebuie neo-comunism? Ei, hait, nu mă luaţi în seamă, sunt doar părerile unui ne-neocomunist. 😀

  2. Hai, mă, că nu-i aşa de rău! Ne trebuia Europa ca să poată trece Oana graniţa fluturînd paşaportul UE (cine-şi mai aminteşte vremurile cînd interogatoriul la graniţă semăna cu inchiziţia spaniolă ştie de ce mă bucur: unde mergeţi, de ce, cît, bani aveţi, invitaţie, asigurare medicală mhmm aşteptaţi puţin … )

  3. apropo de nemulţumirea femeilor…Azi am primit o scrisorică veselă despre evoluţie pornind de la oamenii trăind în peşteri şi până azi şi cum, din cauza nemulţumirii femeii, bărbatul se tot chinuia şi inventa lucruri! Şi uite-aşa, nemulţumirea femeii a devenit motorul progresului 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s