Episodul 4

18 aprilie 2006 – „Oana sare pîrleazul”

„Săptămînile se scurgeau liniştit, aproape prea liniştit … Eu desluşam dimineaţa tainele limbii croate, iar după amiaza îl uimeam pe Zlatko cu descoperirile mele. Asta pînă într-o bună dimineaţă cînd am ieşit pe holul blocului să verific dacă nu cumva au mai venit scrisori de la iubitul … aaaa, facturi de la echivalentul croat al renelului, rebului, întreţinerea şi alte alea.

Ei, pentru a înţelege pe mai departe povestea trebuie să ştiţi un amănunt. Şi anume că uşa noastră de la intrare e o uşă şmecheră cum io nu am mai văzut pînă acu’ în sensu’ că înăuntru are clanţă, înafară n-are, adicătelea dacă o trînteşti cînd eşti în afara apartamentului şi nu ai cheie cu tine se cheamă că nu mai poţi intra. Deja vă văd zîmbind printre dinţi, crezînd că aţi ghicit despre ce e vorba 😉

Nu … în momentul în care am ieşit din casă, pe uşă am lăsat-o deschisă şi în mînă aveam setul doi de chei care conţinea şi cheile de la poştă astfel încît în momentul în care uşa s-a trîntit din cauza curentului, mi-am zis în gind: Ei şi ce, am chei. Doar că, încercînd eu să descui uşa şi nereuşind, avui o revelaţie … Setul 1 de chei se afla unde se află întotdeauna – adică în broască … Şuturi în poponeţ ce mi-aş fi tras dacă aş fi putut …

Înjurături, mame, Hectori … Afară era dimineaţă, ora 10, termometrele arătau mai puţin de 10 grade, dimineaţa plouase zdravăn, io prin casă în pantaloni scurţi şi tricou – pînă în scara blocului am ieşit îmbrăcată la fel … După calmare, mi-am luat inima în dinţi şi am ieşit afară să văd cît de sus e balconul nostru. Cu această ocazie descoperii că, deşi locuim la parter – ceea ce s-a dovedit un avantaj pînă la urmă – totuşi io cu toţi cei 157 de centimetri ai mei nu aş fi avut cum mă căţăra pînă pe la 2 m şi juma …

Intrai din nou în scara blocului, o doamnă bine îmbrăcată (la propriu :)) mă văzu, o salutai, mă salută şi îmi admiră compleul sport din colecţia vară fierbinte 2006 🙂 Ştiam că Zlatko ar fi trebuit să vină acasă căci şi el îşi uitase portofelul de dimineaţă (asta da potrivire de caracter:), zisese ceva de ora 10.30-11, doar că, de obicei suna înainte să plece de la birou. Ei şi mă gîndii eu că ar fi fost şi mai stupid ca el să sune, eu să nu raspund la telefon şi el să nu vină crezînd ca io nu-s acasă …

Timpul trecea, io îngheţam, mă hotărîi să mai ies o dată în explorări. Cu această ocazie observai o ţeavă de scurgere din balconul nostru care ar fi putut la o adică să servească drept căţărătoare … Doar că am vazut cu ochii următorul scenariu – pînă să ajung prin triplu flip cu dublu tulup pe balcon, deja vreun vecin cu spirit de observaţie şi simţ civic ar fi detectat infractoru’, chemat poliţia care ar fi şi răspuns la apel un-doi 🙂 A doua zi ziarele ar fi titrat: Tîlhar din România prins în flagrant în Maleşniţa – Malešnica e cartieru’ nostru, sună sexi, nu? 🙂

Mai intrai o dată în scara blocului, invocîndu-l pe Zlatko care nu mai apărea. Pîna la urmă, mi-am zis eu că pot rezolva această problemă cu ajutorul vreunui vecin cu scaun aşa că am ieşit din nou. Un domn taman ce-şi plimba caţelu’, i-am zis bună ziua şi că am facut o idioţenie, i-am cerut sfatul în croata mea de imigrant, mi-a oferit o scară .. Şi totul s-a terminat cu bine, fără poliţie. N-am spart nimic că uşa de la balcon era deschisă – doar de-aia se făcuse curent … Bineînţeles că după 10 minute Zlatko a sunat că se îndreaptă şi el spre casă 🙂 Am sărbătorit cum se cuvine că aşa un pocinog mai rar se poate întîmpla!”

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Episodul 4&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s