Reacţie întîrziată

Hălăduind eu după vacanţă din blog în blog am ajuns la Cetăţeanul Popescu care a făcut o analiză foarte la obiect despre conştiinţa profesională şi preţul ei (citind-o, am exclamat în gîndul meu: AŞA E, DOMNULE!:)). Articolul lui făcea referire la Vlad Petreanu, care povestea şi el în esenţă despre Nesimţirea SRL cu sedii în multe unităţi în care cumpărători şi vînzători de tot felul intră în contact.

Am vrut să contribui şi eu cu experienţa proprie, dar cum subiectul e mai bătrîior m-am gîndit că n-o să mai citească nime’ comentariul meu aşa că zic aci.

Bucureşti, supermarket, la casă:

Io: „Bună ziua” (şi zîmbesc ca-ntotdeauna).

Ea: (încurcată şi susprinsă) „Bbbună ziua …”.

Bip, bip, 30 de lei, plătesc. Doamna îşi ia inima în dinţi şi mă întreabă: „Mă scuzaţi, da’ ne cunoaştem de undeva?!!!!”, „Nu, doamnă, aşa salut io la intrarea în magazin” 🙂

Ce-o fi zis femeia: „Aşa o fi la ei, la ţară” :):)

A doua chestie simpatică mi-a zis-o un prieten, locuitor mai vechi în Bucureşti, mînat de cele mai bune intenţii şi dorind să ajute un braşovean pierdut prin capitală cînd m-a auzit solicitînd un taxi prin telefon: „Tu, Oana, nu mai vorbi aşa frumos că or să se prindă că vii din provincie şi or să te păcălească” 🙂 Probabil că asta s-a şi întîmplat, da’ io de năravu’ meu prost n-am putut scăpa 🙂

Later edit: Cele două întîmplări s-au petrecut între anii 2004 şi 2006. Povestirea lor nu reprezintă o critică la adresa societăţii bucureştene, a rasei umane sau a guvernului. Dacă nu vi se par haioase, mai daţi-mi o şansă 🙂

Anunțuri
Fără categorie

13 gânduri despre &8222;Reacţie întîrziată&8221;

  1. Citit ambele chestii. Exagerarile nu fac bine nimanui. Daca acu’ cativa ani – recunosc ! – am fost uimit in Timisoara de politetea vanzatoarelor (cu care nu eram obisnuit din frumoasa capitala) , lucrurile au evoluat mult. Nu zic ca n-or mai fi destule vizuine cu nesimtiti dar nu mai e ce-a fost.
    Mai e mult pana departe dar nici sa ne aratam jegul de sub unghii nonstop nu e ok. Habar n-am din ce zona cumpara altii, dar unde stau io, ne salutam si avem si conversatii ghiduse uneori. Ceea ce dorim tuturor.

  2. @moshcalifar

    Aoleo, te-am supărat … Dar eu niciodată nu generalizez 🙂 Adicătelea mai găseşti şi vînzători agresivi, ospătari prost dispuşi şi taximetrişti gata să te fure şi-n Croaţia, ţară care trăieşte din turism şi pe care anual o vizitează un număr de turişti ce depăşeşte aproape de trei ori numărul de locuitori …

    Am scris despre cele două întîmplări că mi s-au părut simpatice, amuzante şi distractive. Dacă voiam să arăt jegul de supt unghii povesteam despre de cîte ori am fost buzunărită în ţentrul Bucureştilor, despre cum m-au muşcat cîinii vagabonzi pe Dealul Mitropoliei, despre cum mi-a picat obrazu’ de ruşine cînd plimbînd doi amici străinezi pe Victoriei am avut ocazia să asist la un „hit and run” live (noroc că unul din amici avea fuga la el şi nu l-a lăsat pe ţigănuş să scape cu telefonul lui mobil …). Toate astea într-un singur an de zile 🙂 Şi nu aş fi postat pe blogu’ lu’ cumnatu’, ci undeva să se vadă …

    Kiss and make up? 🙂

  3. No, Oana…. brasovean in Capitala Tarii care Bucuresti esti. Cam pe la 11 noaptea. Eu si amicul meu, bucurestean de vita veche. Semafor rosu la pietoni. El pleaca. Eu stau. El, uimit: „Hai, ce faci???” Eu:”E rosu!” El (bulversat):”Da’ nu vine nici o masina.” Eu (neintelegand legatura): „Da, da’ e ROSU!”.

    El: „Luate-ar dracu’ cu Ardealu’ tau cu tot!”. Si s-a intors langa mine, asteptand cuminte verdele.

  4. Oh, Moshcalifare, poate ai mata (expresie de politete de pe la mine de-acasa) noroc, da’ dupa socoteala mea – si dupa fr’o optspe ani pe teren, fata in fata cu vanzatoarele – mai mult de 90% dintre ele reactioneaza cum zice Oana si mai putin de 10% cum ar trebui. Pe cinstea mea!

    Si-apoi, in fond si la urma urmei, cat o exista UNA VANZATOARE care nu se poarta cum trebe, tot merita spus. Am zis! 🙂

  5. @Cetateanul Popescu

    Hehehe – ar trebui să punem de-o culegere de păţanii ale ardelenilor în Bucureşti! Dacă o să aibă măcar un sfert din succesul lui „Englishman in New York” putem să ne declarăm mulţumiţi şi să plecăm în vacanţă perpetuă 🙂

  6. @oana: nu bre, de ce sa ma supar ? :)Kiss ?!anytime :)make up ?!?! …naughty naughty 😀

  7. @cetateanul : poa’ sa fie si asa, sa am noroc dar e vorba de concurenta si oamenii chiar se schimba. Uite aici langa mine e un magazin in care vand 2 tipe tinerele .Frate au astea niste figuri de la 8 dimineata de zici ca au venit direct de la parastas.Ei daca la alte magazine e coada, la ele e liber mereu…Crezi ca patronul ala n-o sa-si ridice probleme in curand ?

  8. @moshcalifar
    Ce ştiu eu? Poate eşti chiar tu vînzătoarea din (de) poveste şi te-ai „atacat ” 🙂

  9. @moshcalifar
    Am uitat de „make up” – io mă gîndeam la sensu’ ăla de „Peace, man! Hai să ne-mpăcăm”, da’ putem organiza un alea-alea virtual să vezi atunci succes pe capul nostru 🙂

  10. @innuenda
    No, păi dacă-ţi sînt dragi, îţi zic un banc apropo de anecdota Cetăţeanului Popescu:

    Doi ardeleni, Ion şi Gheorghe, vor să traverseze. Ion spune:
    – Mă, eu pun pariu cu tine că trec strada asta într-o juma’ de oră.
    – No, că doar n-oi fi fulger!

    🙂

  11. Haidi bre vrei sa rosesc virtual ? 😀 Ca daca nu ma numeam mosu’ urmatoarea alegere era Fecioru’ Califar 😀

  12. @moshcalifar
    Ei, nu vrei, nu vrei, da’ ce bine ar fi ieşit: casiera de supermarket meets heri potăr cel bătrîn … 🙂 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s