Episodul 7

26 aprilie 2006. Oana (se) sărbătoreşte.

„Joia trecută a fost ziua unei prietene, Ljerka pe numele ei (Lierca se citeşte şi e un fel de Liliană de-a noastră), aşa că am fost pe la ei în Ivanić grad să o felicităm! Petrecere de pietoni cu mîncare. De beut aci e mai complicat că taxiurile sînt scumpe foc şi oricum lumea se plimbă cu maşina personală. Io am încercat un jagermeister, o licoare nemţească cu gust de plante … Mhmm, a fost şi aia o experienţă …

Iar s-a mirat lumea cum că io vorbesc croată. Peste tot unde mă duc şi mă întîlnesc cu oameni subiectul obligatoriu de discuţie e: „Oana e din România (ţară mică, Dracula, Ceauşescu, intră în UE, da’ cică nu merită)“ cu varianta: „Tulai, Doamne, că şi vorbeşte“ cînd participanţii la discuţie nu sînt la prima întîlnire cu mine şi au avut ocazia să fie martori la progresul meu lingvistic. De fiecare dată mă simt la fel de exotică precum o maimuţă. Mai ştiţi bancul ăla cu Ion care vede un negru pe stradă şi zice: „Ni maimuţa!“. Vasile, mai cosmopolit, îl apostrofează: „Mă, Ioane, nu-i frumos să zici aşa ceva, e om ca şi noi, uite îi zicem bună ziua“ şi îi dă bineţe. Negrul îi răspunde. Ion îşi face cruce şi zice : „Tulai, Doamne, că şi vorghieşte!“

:):)

Ei şi după aia a mai trecut o săptămînă, am vopsit oo ca să marchez şi Paştele nostru, am mai fost în vizită la familie, am mai citit, am mai făcut şi treabă şi a trecut vremea. Am primit toate filmele oscarizate pe divudiu şi deocamdată am vizionat Brokeback Mountain! Voo v-a plăcut? Că pe mine m-a impresionat pînă la lacrimi. Cred că mă mai uit o dată ca să mă edific. Aurică face mişto de mine acu’ că cică mă omor după homosexuali … Ei, îs şi ei nişte maimuţe ca şi mine, de-aia-mi sînt simpatici 🙂

A venit şi 26 aprilie, zi în care m-am gîndit că o să se întîmple ceva, acolo, că o să fie o zi istorică şi unică în acelaşi timp căci fac 26 de ani fix în data de 26! M-am gîndit că o să am vreo revelaţie, că o să găsesc răspuns la marile întrebări ale vieţii cum ar fi: intră România în UE la anu’ sau cîştigă Steaua cupa UEFA?

Drept pentru care am început să mă pregătesc sufleteşte de vreo trei săptămîni. Am cîntărit atent ce aş putea să fac de ziua mea şi am decis că cel mai bine e să mă duc la plimbare ca turistu’ de dimineaţă, o cumpărătură că merit, iar seara să ieşim noi doi ca porumbeii la un restaurant mai exotic. Ei, dragilor, ca orice plan prea îndelung gîndit, s-a dus dreacu’ toată organizarea că m-am trezit în ziua cu pricina cu un chef nebun să dorm :D. După masă am fost cu Tomşici la cumpărături (primit rucsac de la Adidas pe puncte de fidelitate – unde-i sor’mea să mă facă snoabă? ;).

Ulterior am descoperit că restaurante exotice or fi în Zagreb, dar sînt ascunse bine – aci îs cafenele la fiecare doi metri, dar se mănîncă acasă?!! Am intrat doar să vedem meniul într-o cantină mexicană (păi 150 de mii ar fi fost numai sosu’ pentru ceva?!! O tortilla de la 300 în sus ?!!). Drept pentru care am intrat într-o pivniţă din centru unde am mîncat mici şi cîrnaciori cu cartofi şi iahnie de fasole lăsată prea mult pe foc (cică e specialitate macedoneană …), stropite cu berea casei. Acasă am socializat cu Măria cea sîngeroasă (nu-i zic Bloody Mary că reţeta mea are doar votcă, suuuuc de roşii, sare şi piper :), ocazie cu care am descoperit încă o nepotrivire de caracter între mine şi Zlatko. Mă întreabă el după ce a gustat licoarea cum de pot să beau aşa ceva că doar are gust de apă de mare. Fraier … 🙂

Şi cam atîta deocamdată.

Vă pupă,
Petrecăreţul aniversat“

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s