Ioi, cred că am greşit

Am ieşit azi la o cafea cu o prietenă. Am găsit o terasă la umbră, am făcut schimb de poveşti de vacanţă. Nimic deosebit pînă aici. La un moment dat am observat cu coada ochiului că şi-a făcut apariţia o doamnă în vîrstă care vindea flori. S-a apropiat şi de masa noastră: „Nu doriţi?”. I-am răspuns: „Nu, mulţumim.” şi i-am zîmbit milos. Nici pînă aici nimic deosebit. Doamna a dat o tură pe la celelalte mese şi s-a întors. „Sigur nu doriţi? Le dau ieftin … E ultimul buchet … „. Nici de data asta nu m-am lăsat înduplecată pentru că eu nu dau bani de pomană.

Am făcut mulţi ani de voluntariat la viaţa mea şi din ei am învăţat că omul trebuie ajutat să se ajute singur. Fiinţa umană este capabilă, în cele mai multe cazuri, să se ridice folosindu-şi propriile puteri. Dacă-i dai doar, rezolvi problema temporar, dar îl faci pe nenorocit să mai ceară şi altă dată. El va deveni un veşnic nemulţumit căci niciodată nu va primi suficient. Practic faci din el un etern dependent de ajuto(a)r(e).

Principiul meu e simplu: ori dai tuturor, mereu, ori nu dai nimănui, niciodată. Dar ajuţi în alt fel. Mai bine o ascult pe mama cînd vrea să se descarce, îi culeg soacrei merele şi contribui la datul zăpezii din cartier dacă-mi arde de fapte bune. E drept că la formularea acestui principiu au contribuit şi hoardele de „Dăăăăăă şi mie, taaaaanti …” de pe Dealul Mitropoliei care mă asaltau zilnic în drum spre casă – mi-erau la fel de simpatici ca haitele de cîini vagabonzi din aceeaşi zonă centrală, deşi pe căţei mai reuşeam să-i ocolesc 🙂

Dar să revin la povestea mea. Doamna cu florile a plecat. Noi ne-am băut cafelele (eu am făcut exces drept pentru care acuma n-am somn :)) şi ne-am văzut de drum.

După cîteva ore m-a trăznit remuşcarea. M-am gîndit că nu-i bine că aplic mereu principiul fără să mai analizez situaţia. În fond şi la urma urmei, femeia nu cerşea, vindea flori. A muncit pentru bani (fie că a cules florile de la ea din grădină sau din pădure), deşi se mişca greu.

De ce, Doamne iartă-mă, nu i-am cumpărat femeii bucheţelul de violete?!! Bine că i-am lăsat bacşiş prost-crescutului de la bar pe care l-am deranjat de la lenevit cu prezenţa, care ne-a luat cu „fetele” deşi sîntem nişte doamne (oi fi arătînd eu a puştoaică, da’ dacă eu mă adresez cu „dumneavoastră”, mă aştept la acelaşi tratament), şi ne-a zis: „Ciao” la plecare de parcă fusesem la agăţat împreună … Fui!

Nici măcar n-am reţinut cum arăta femeia respectivă. Parcă avea batic şi o mînă în ghips, dar n-am studiat-o cu atenţie, nu ştiu dacă aş recunoaşte-o în alte haine şi fără coş … Cred că azi am greşit. La biserică nu merg, asta e o altă poveste, deci asta ar fi o confesiune de fapt … Ce să fac să repar acum? Papa mai acordă indulgenţe?!!!

Anunțuri
Fără categorie

11 gânduri despre &8222;Ioi, cred că am greşit&8221;

  1. Ma, e bine ca-ti pare rau, e si mai bine ca recunosti asta. Inca nu esti pierduta 🙂 Si eu gandeam la fel cu datul de pomana si blablabla. Sa-ti zic o chestie a unuia mult mai destept decat toti astia care vor citi blogul (inclusiv noi 2) :
    „Nu se stie cine da si cine primeste ”
    Mosu’ zice: mergi azi si da ceva oricui are nevoie. Te vei simti mai bine, i promise.

  2. Moshcalifar are dreptate. Cel caruia-i vei da, cu siguranta are mai multa nevoie decat altii. Nimic nu este intamplator.

  3. măi, io nu dau nimănui… sunt de principiul ca dacă egzistă o divinitate atotputernică şi atotştiutoare, atunci va avea grijă de „oropsiţii neamului” acum sau în viaţa de apoi.
    poate pare lipsit de inimă ce spun acum, dar aşa m-am format io. banii trebuie munciţi (din păcate nu întotdeauna primeşti cât meriţi)… e într-adevăr mai uşor să cerşeşti, chiar şi câştigurile îs semnificativ mai mari prin cerşit (asta pt că RO e plină de „creştini” care vor să-şi asigure locu’ în rai prin pomeni şi mers la biserică).
    iar după ce am văzut Filantropica şi mi s-au confirmat suspiciunile, citatul moshului capăta alte înţelesuri şi devine un fel de „unde dai şi unde crapă”.
    în rest, religia mea este să nu fac rău în mod intenţionat, nicidecum să dau pomeni!
    sorumea, din punctu’ meu de vedere, eşti absolvită de păcate! 😉

  4. Şi aici sunt moşuleţi care vînd alune şi ciocolată de casă, sau bătrînele care vînd flori sau ciorapi de lînă croşetaţi de ele. Mi se întîmplă şi mie de foarte multe ori să-i refuz sau să-i ignor pur şi simplu. Dar într-o zi, am avut o revelaţie: un singur moşuleţ care vinde alune ştiu, şi vreo 3 băbuţe cu flori am văzut. Şi asta înseamnă că ce nu le-am dat eu, sigur le-a dat altul. Şi tot şi-au scos pîrleala…astfel fiind ca şi cum ar fi la locul lor de muncă, pot oricînd să le cumpăr o punguţă cu alune sau vun’ buchet de flori. 😉

  5. Vă mulţumesc tuturor pentru comentarii, ziceţi voi bine ce ziceţi. Cred că asta e o întrebare fără răspuns corect şi unic, de-aia zic că aveţi cu toţii dreptate.

    Eu, după o noapte de somn, am hotărît aşa: cred că am să mă întorc la locul faptei 🙂 Vorba Ionuţului, poate acolo e locul ei de muncă. Şi, dacă o mai întîlnesc, îi cumpăr un bucheţel.

    N-aş da oricui căci dintre toţi nevoiaşii pe care i-am întîlnit în ultima vreme doar ea m-a pus pe gînduri. Restul intră în altă categorie: sînt sănătos şi pot, da’ ce, io-s fraier să muncesc?

    Lor le voi da doar cînd o să-i aud zicînd aşa: „Doamnă, am căutat de lucru şi nu am găsit nimic – nu aveţi nevoie de ajutor azi în casă, grădină, la ceva?” Dacă nu miros a băutură, am să-i întreb ce le lipseşte din coşul zilnic … În viaţa mea de mai mult de un sfert de secol, n-am auzit pe nimeni zicînd aşa ceva 🙂

  6. Eu am auzit, dar era aşa de obişnuită să fie refuzată(pentru că cerşeşte într-o zonă unde lumea e obişnuită să-şi cureţe grădina, casa cu propriile mânuţe) încît a urmat :”sau daţi-mi un leu să-mi iau şi eu ceva de mîncare!” Cred că mulţi îi dădeau fără să-i ceară să facă ceva în schimb, pentru că era aproape un copil, slăbănoagă cu ochi mari şi frumoşi
    Între timp, a crescut, a ”evoluat”, nu-şi mai oferă ajutorul, cerşeşte pur şi simplu(de multe ori are un bucheţel ofilit de flori sau pătrunjel sau lobodă în mână-pe care nu i-l ia nimeni nici măcar în schimbul banilor) sau o văd în ”pauze”, fumând şi bând cocacola…
    Zice că nu e bine să-i judeci, nimeni nu cerşeşte decît din nevoie! Dar mă gândesc şi la câţi nevoiaşi sunt care nu cerşesc…..

  7. ohoho, ce poveste veche 🙂 nu m-am întors pe terasă să văd dacă mai era doamna în vîrstă care cerșea… am cumpărat flori la ghiveci de la doamne în vîrstă care făceau așa un ban în plus și am început să las bacșiș numai celor care merită 🙂 nu prea dau de pomană tocmai pentru că nu am încredere că dau cui trebuie și că banii nu vor fi folosiți aiurea 😦

    dar apropo de folosit aiurea, i-am dat într-o seară unui puștiulică (20 de ani+, nu mai tînăr :)) simpatic care mi-a cerut 2 kune, pentru ce? pentru țigări, mi-a răspuns sincer, cu o voce dezolată din care se înțelegea: „of, sigur n-o să primesc pentru țigări” :))) am apreciat sinceritatea și i-am dat 5 🙂 l-am întrebat dacă știe că fumatul dăunează grav sănătății, mi-a zis că altfel nu poate să-și calmeze nervii :))) alergat? plimbare? cică a încercat, dar nu funcționează :)))

    oh și apropo de: „aș da dacă cineva s-ar oferi să facă ceva pt banii ăia” – mi-a sunat la ușă o tanti într-o zi, că e șomeră, are nevoie de bani, face orice prin casă, prin curte :))) nu i-am dat că n-am știut cum să gestionez situația: s-o invit în casă? dacă e plecată la cercetat și mă pomenesc apoi cu spargere :))) ar fi trebuit poate s-o rog să aștepte, să-i închid ușa și să revin cu ceva bani, dar n-am vrut să transmit ideea că n-am încredere să o chem în casă… am zis că n-am mărunt, îmi pare rău, să-mi lase un număr de telefon că dacă am nevoie de ajutor la ceva o sun… n-am sunat-o…

    mda, complicat 🙂

  8. aşa e, nu prea poţi să fii convinsă că ajutorul oferit nu ascunde altceva, din păcate nu ne permitem să ne lăsăm la voia sorţii. Şi, într-adevăr, oamenii s-ar putea să fie aşa de disperaţi încît să încerce să găsească astfel de oportunităţi de cîştigat un ban în plus! Ei, dacă ai fi avut şi tu o moşie, de săpat, de plivit..ceva…cred că mergea să încerci. Dar în casă?….uite cum ne face viaţa susceptibili!

  9. aşa e de mare paranoia că nu am încredere nici în organizaţii care colectează bani pentru bolnavi care au nevoie de operaţii, tratamente scumpe! Nu că nu mi-ar fi milă şi n-aş vedea că o iniţiativă cinstită e maxim din ce se poate face în cazuri din astea! Ce e de făcut să-mi treacă?

  10. Pai nici Bill Gates nu da asa, la toti nevoiasii si bolnavii, si nu cred ca ne putem compara averile :)))) are o fundatie, se aleg proiecte, programe, se rezolva o serie de probleme, nu toate problemele lumii 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s