Episodul 8

18 mai 2006. Oana descoperă al şaselea motiv pentru care e mai bine în doi, merge la coasă şi gustă cu voluptate din plăcerile consumerismului sălbatic …

„Dragă, da’ ăsta nu-i titlu! Ăsta-i rezumat“ 🙂

Să purcedem, deci, dragi cititori, întîmplările e numeroase şi timpul nu foarte lung 🙂

Era pentru prima dată că cuplul Tomšić – Băcanu sau Băcanu – Tomšić (pentru feminişti ;)) urma să primească musafiri la ei acasă … Mai întîi au fost cumpărăturile – de-ale gurii într-un fel de Carrefour mai puţin aglomerat, prilej cu care Oana descoperi cu uimire că, deşi îl acuzase pe consort de capitalism sălbatic, ei înseşi îi intraseră în sînge reflexe de genul: „N-avem? Cumpărăm!!!“, „Hai să luăm şi asta că e la super–ofertă!!!“ şi „Mai dăm o tură prin magazin? Poate am uitat ceva …“… Groaaaznic!

Nu că ar fi fost singura din locul cu pricina care parcă era în transă, erau şi alţii care intraseră în templu respectînd unica poruncă: Buy! Buy! Buy!, dar nu s-ar fi aşteptat ca şi ea să pice în plasa multinaţionalelor avide de cîştig …

Se minună şi de invenţia asta excepţională care este cartea de credit care te face să crezi că primeşti totul moca şi se mai gîndi că ea nu plătea niciodată cu cardul ei pentru simplul motiv că nu mai deţinuse unul din studenţie cînd îşi încasase bursa aşa.

Se mai gîndi şi că s-ar fi putut descrie, fără a abuza de termen, ca „femeie întreţinută“ sau „sponzoruşă“ cum le zice cu simpatie pe aci, dar se hotarî să nu-şi bată deocamdată căpşorul proaspăt tuns cu asemenea adîncimi. Oricum, în doar cîteva zile Nena, mama lu’ Tomşici, avea să-i amintească faptul că pe lumea asta e important să ai o slujbă, orice fel de slujbă, numa’ slujbă să fie. Ulterior Oana regretă că nu a anunţat-o că şi-a găsit o slujbă part-time de „hostesă“ la cazino şi că mai lucrează în schimb de noapte ca dansatoare din buric într-un club de manele că e şi pe aici destule – hahaha.

Urmă partea cu curăţenia – iooi, ce Crăciun, Paşte, alte sărbători legale sau ziua independenţei? Curăţenia dinainte de primii mosafiri ever e aia adevărată! Şi au gătit şi au aranjat, Oana fu stresată nevoie mare: „Nenorocitule, unde ai ascuns a patra farfurie mijlocie din set?!!!“. Noroc că Tomşici e tipul calm de om şi-şi consumă energia negativă în diverse activităţi sportiv – recreative că altfel o încasa 🙂

Dar totul se termină cu bine, mosafirii veniră (nu ca în bancul cu bucureştencele :)… Nu era vorba de regina Angliei cu prinţul consort, ci de Vedran şi Ljerka, prietenii lor din Ivanić grad. Aceştia fură impresionaţi de pizza pe care o mîncară în întregime şi de cupele cu pudingă şi îngheţată pe care Oana le prezentă ca fiind mîncare tradiţională românească (dacă altceva nu ştie să gătească pentru impresionarea vizitatorilor?) Aşa că nici nu ştiu ce să vă rog: să anunţaţi la autorităţile române că urmează un val de turişti croaţi mai ceva ca revărsările Oltului din ultima vreme sau să nu o daţi de gol pe Oana cu pudinga cu îngheţată ?!! 🙂

Au primit şi un cadou de la ei – un cîntar pentru fiinţe umane, design neo, sticlă şi aluminiu, digital, depresiv („60 de kile??? Io??? Şi 30% grăsime în corp???“) Motiv pentru care Oana aleargă şi coseşte. Aţi cosit vreodată iarbă? Da’ cu coasă de-aia veche? Aveţi nevoie de lecţii? Nu ezitaţi să contactaţi. Prima lecţie moca 🙂

Acestea fiind spuse, dragilor, vă mai dezvălui al şaselea motiv pentru care e mai bine în doi: cînd se termină hîrtia igienică, şansele, şi aşa destul de reduse, ca cineva să-şi aducă aminte că trebuie cumpărată cu ocazia proximei excursii la magazin se dublează 🙂

„P.S. Îi visez din cînd în cînd pe nepoţi, că bem bere şi din cauza asta întîrzii la trenul care m-ar aduce înapoi în Zagreb care pleacă de la peronul zero, peron pe care nu-l pot nicicum găsi. Domnu’ Freud, sînteţi pe recepţie? Analizaţi un pic, vă rog?”

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Episodul 8&8221;

  1. Cîte rînduri zici? Ca să fiu precisă data viitoare 🙂 Altminteri Zeiss e firmă bună – acuma mi-am dat seama cît de mulţumiţi trebuie să fi fost oamenii de ea de au băgat-o în expresii să indice standardul cel mai înalt de calitate …

  2. @oanabacanu: Nu te lua dupa Mosh. Lui ii e lene sa citeasca texte lungi. Cred ca i s-a luat de la Ulise a lui Joyce. 😛

  3. @valive

    Nuuu, am lins tot 🙂 Cît despre cheful de a citi texte lungi, îl înţeleg perfect pe Moş. Oamenii în vîrstă nu mai au răbdare, mătuşii lui Zlatko şi Coelho i se pare complicat şi de neterminat 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s