Despre curiozitate

De mult am ajuns eu la concluzia că majoritatea oamenilor nu sînt deloc curioşi. Inclusiv eu. Mă uit la Z. cu cît zel caută ce-l interesează şi cum, gîtuit de emoţia descoperirii, încearcă să-mi transmită şi mie din cele aflate şi-l scuip, să nu-l deochi, ţuca-l-ar mama de intelectual să-l ţuce 🙂 Şi-mi pare rău că-l dezamăgesc cu răspunsul: „Nu acum, cînd voi fi pregătită” atunci cînd îmi propune să-l citesc pe Richard P. Feynman sau despre Birth of Time.

Eu zău că habar n-am de unde atîta progres pe capul omenirii. Căci, ziceam, muritorul de rînd nici cînd întreabă: „Ce mai faci?” nu-i, de fapt, foarte dornic să afle răspunsul. Cît ştim e suficient. Ne e minunat în ţarcul nostru că-l ştim bine (şi cu ochii închişi!). Nu ne interesează să ne cunoaştem într-adevăr vecinul, cum funcţionează becul, calculatorul sau maşina de tuns iarba. Nu ne interesează să mai învăţăm cîte ceva după ce-am terminat şcoala generală. Cînd cineva pune o întrebare la care nu avem răspuns îl luăm la mişto. Şi dă-i şi-l atacă pînă nu se prinde că habar n-avem pe ce lume trăim.

Eu n-aş împărţi lumea în săraci şi bogaţi, buni şi răi, croaţi, sîrbi, americani. Eu zic că se-mparte dintotdeauna în două: cei care ştiu (puţini, tot respectul, fără ei am fi trăit tot în peşteri) şi restul. În cea de-a doua categorie sînt o grămadă cu gura mare ce merg pe principiul „Dacă nu-i poţi convinge, ameţeşte-i de cap”. Majoritatea nu vor folosi niciodată fraza: „Nu cunosc, mă interesez şi revin”.

Tot am ameninţat că pun pe citit din nou. M-am apucat şi n-am mai putut-o lăsa pînă n-am terminat-o pe „Măsurarea lumii” a lui Daniel Kehlmann. Un roman despre doi descoperitori ai lumii, despre doi oameni curioşi: Humboldt şi Gauss. Uşor de citit, educativă foarte. N-aş zice că are atîta valoare literară şi simţ al umorului cît se jură revistele germane, dar am găsit o idee interesantă. Vă traduc pasajul (din traducerea în croată, aşa că scuzaţi eventualele zgîrieturi pe timpan).

(Gauss stă de vorbă cu un conte ce locuia departe de lumea civilizată şi care-i citise cea mai valoroasă şi greu de lecturat lucrare Disquisitiones Arithmeticae)

„Acolo găsise idei din care chiar şi el mai avea de învăţat cîte ceva.
Gauss a zîmbit.
Da, da, a spus contele, serios vorbeşte.
Se miră, zise Gauss, că a găsit aici o persoană cu astfel de interese.
Mai bine zis cunoştinţe, i-a răspuns contele. Interesele lui sînt foarte limitate. Însă mereu a considerat absolut necesar să-şi extindă cunoştinţele în afara graniţelor propriei curiozităţi.”

Gata, vă pup, mă duc să-l citesc pe Feynman, doar-doar prind prima categorie din urmă 🙂 Se pare că „nu mă interesează” nu poate fi o scuză acceptabilă …

P.S. Am schimbat frontispiciul ca să i-l arăt lui Z. pe cel cu Braşovul. A zis că-i fotoşopat! Auzi la el! Îl plesnesc? 🙂

Anunțuri
Fără categorie

10 gânduri despre &8222;Despre curiozitate&8221;

  1. Hvala draga pt post;)Daca cineva nu stie cine e feynman si are:
    -o ora timpu,
    -o whiteboard,
    -putin patienza
    eu caut victimele;)

  2. ei, dar ce obrăznicie! fotoşopat!
    este doar talentul pur/brut al selimanului…
    ei las’ că veniţi voi în bv şi vă duc ezac (dar ezac) în locul cu pricina să vedeţi că e fotoşopu’ naturii! 😀

  3. @valive

    Da, da, tot aşa cum poţi să găseşti cărţi de cultură generală 🙂 Io-s adeptul ideii că se numeşte cultură generală ce a rămas după ce-ai uitat tot 🙂 Deci nu se pune 🙂

  4. Să ştii că la treaba cu „Ce mai faci?” e de discutat! Unii, mai curioşi vor să ştie ce necazuri mai ai. Ca să spună şi la alţii, cu faţă fals compătimitoare, când e întrebat „Da…Cutărică ce mai face?” „-Ah, nu ştii?!? Săracu…” sau când nu e întrebat „Ai auzit de Cutărică? Săracu..”
    Curiozitatea se opreşte când anunţi realizări. Atunci se schimbă subiectul sau se pune în mişcare nevăzută invidia păstrătoare de secrete. Despre marea ta realizare să fii sigur că nu va afla nimeni. A fost între tine şi el. 🙂

  5. Da, Innu are dreptate. Sau dacă e să se audă, va fi de genul:”Ai văzut mă, ce baftă a avut ăla/aia?….”! 🙂

  6. @innuenda

    Ei, să ştii că ai dreptate! Cred că tipul ăsta de „Ce mai faci?” de care zici e rudă cu pasiunea bolnavă faţă de Ştirile de la ora 5 … Ca şi cînd curiozitatea aia care luminează şi dă speranţă de mai bine s-a atrofiat în ciudăţenia asta care-i interesul faţă de capra vecinului … Dar doar atît şi nimic mai mult.

  7. @ionuţu

    Iar genul de curiozitate care o să mă facă să mă uit la filmuleţul cu Mircea Badea din postarea ta cea nouă e cel care a omorît pisica … :):)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s