dialog

oana: cînd ştiu sigur că un prieten greşeşte, oare să-i zic?

    dora: păi cum să nu-i zici unui preten că greşeşte?!! asta şi înseamnă ideea de pretenie! că altfel …

oana: da, da’ se supără pe tine …

    dora: şi ce dacă? tre’ să le treacă …

oana: e drept că contează şi CUM zici …

    dora: io-s de părere că dacă îţi este suficient de prieten, după ce-i trece supărarea iniţială, că este normal, uman să te superi la început, tre’ să-şi revină şi să cujete un pic.

oana: da, da’ te rişti? dacă ai trei prieteni de toţi …

    dora: dacă continuă să fie supărat pe tine înseamnă că oricum nu merita să păstrezi pretenia cu respectivul.

oana: ce te faci dacă-i pierzi pe toţi cei trei prieteni? e de discutat.

    dora: nu-i bai, că-ţi faci alţii … noi ne-am pierdut deja doi preteni şi mă bucur pentru asta, că altfel ne călcau în picioare.

oana: pot să iau dialogul nostru şi să fac din el post? 😀

    dora: da, vreau 🙂

oana: vrei să fii dora sau personaj de basm?

    dora: dora.

🙂

Anunțuri
Fără categorie

20 de gânduri despre &8222;dialog&8221;

  1. io despre subectul preteni, nu mai grăiesc. L-am închis, că-i mai safe aşa, pentru liniştea mea. 😉
    Mai bine spun ce gîndesc. Şi-aşa, lumea s-a obişnuit cu mine şi ori mă consideră arogant şi înfumurat, ori apreciază sinceritatea mea spontană ca fiind una rea intenţionată. Rar se întîmplă să fiu pe deplin înţeles. Dar m-am obişnuit şi cu asta.

  2. Da’ tu cum reacţionezi cînd îţi zice un prieten: „Ionuţule, nu-mi mai place blogul tău, de cînd scrie şi emigranta s-a fîsîit ideea” … 🙂

    Am dat şi io un exemplu, da’ sper că înţelegi ce vreau să zic. Dacă cineva apropiat critică o parte din tine pe care tu o consideri minunată.

  3. Păi nu mi-a zis nimeni pînă acu’ aşa ceva, dară dacă s-ar întîmpla, l-aş întreba ce-l fute pe el grija, ce, cum, cine, de ce, scrie la mine-n blogg. L-aş trimite să cînte la altă masă/blogg, cu tăt respectul cuvenit. 😀

  4. Cînd fac ce-mi place, şi prin ceea ce fac nu deranjez pe nimeni, da, nu accept critici. Cel puţin nu de la oricine. Oricum, criticul meu de bază e Dora. Iar dacă ceva îi pute ei din prima, apăi de ce spune restul lumii nici că-mi pasă. Vezi tu, lumea habar n’are! 😀

  5. Măi parc-am fi fraţi, nu cumnaţi că şi eu înghit greu criticile, întemeiate sau ne. Eu trebuie să am dreptate mereu, dom’le 🙂 Dar recunosc că am, în cazul ăsta, o problemă … D-aia înclin să nu le zic prietenilor cînd ştiu că nu au dreptate – pentru că poate nici lor nu le pică bine feedbacku’ …

  6. Eu zic ca nu trebuie sa zic nimic daca prieten tau nu t ha intrebat ce gandesti:
    1. pt ca ie o persoana adulta si responsabila (sau trebuie sa lua responsabilitate dupa decisie si actiunie proprie)
    2. pt ca daca nu greseste nu inveata si dupaia pot sa face asta greseala cu mai mare consequente.
    Cum ha zis o tanti intro o film daca omor toati dracii mei omoresti si care angel. (vreau sa zic ca ie bine sa faci gresale)

    If you piss on yourself you can stay warm only for so long.

  7. Beei, ZT, ultimul citat e din altă poveste 🙂 L-ai aruncat aşa, să ne impresionezi cu vastele tale cunoştinţe sau are legătură cu subiectul? 🙂 Să-nţeleg că eşti adeptul „Dacă nu poţi să-i convingi, ameţeşte-i de cap?” 🙂

    Altminteri bine zici tu ce zici …

  8. ZT,
    Poţi să faci pipi şi dacă te-a pişcat meduza. 😀 Am auzit că cică e bine, calmează durerea, neutralizează otrava. Doar în cazurile astea (ce ai zis tu şi asta cu meduza) pipi-ul are conotaţii pozitive. 😀

  9. Oana, m-ai frustrat cu finalul!:))))

    Ştii ce credeam eu că se întâmplă până la final (neştiind cine-i Dora, bănuind doar că e una dintre cele 3 persoane prietene)?
    Credeam că, după ce te convinge susţinut să-i zici verde-n faţă prietenului care-i treaba, îi trânteşti chiar ei un adevăr verde-n faţă! Că, de fapt, ea era prietenul căruia voiai să-i spui durerosul adevăr şi că doar voiai să-şi exprime consimţământul la treaba asta! :))))

    În altă ordine de idei: oana, vrei să fii prietena mea? 🙂

  10. Ştiu că nu sunt Oana, sunt io, Ionuţu. Oana nu ştiu pe unde umblă, că n-am văzut-o azi. I-am dedicat şi-o mielodie. 😀
    Da’ cred că o să vrea, în altă ordine de idei. 😉

  11. Innuenda, dragă, pe mine m-ai ţinut cu sufletul la gură cu varianta ta de sfîrşit de dialog 🙂 Muuuult mai palpitantă decît realitatea banală 🙂

    Îmi plac persoanele cu imaginaţia bogată aşa că, dacă-mi ceri prietenia, nu pot decît să accept 🙂

  12. Apăi v-am spus că m-aţi confuzat de tot!? Hehehe, ce m-am mai distrat!

    Ionuţule, oricum, nu te simţi exclus! E aşa, o chestie între fete dăştepte!;)
    Oana, vezi că-ţi trimit prin DHL o fiolă cu sângele meu. O goleşti şi mi-o trimiţi ramburs, umplută cu sângele tău! N-o bei, mă! Că la ce otravă sunt, nici Dr. Frankenstein nu te mai salvează! Deci n-o bei, numa’ te uiţi să vezi dacă ne curge acelaşi sânge prin vine, ca să fim sigure că nu ne dezamăgim ulterior!:D

  13. Innuenda, aoleo mai bine nu că mă ia cu leşin şi cînd văd cerneală roşie 🙂 Am zis că-s o delicată 🙂

    Acuma imaginează-ţi scenariul următor: tu trimiţi fiola, io mă prăbuşesc, fiola se sparge în cădere, io n-am ce trimite înapoi, tu aştepţi ce aştepţi şi pînă la urmă zici: „Ah, eram sigură că e la fel ca toate celelalte! Ia să scriu pe blog despre asta” 🙂

    Nu mai bine facem schimb de mo(n)stre de creaţie proprie? 🙂 Ş-apăi de s-o lăsa cu dezamăgiri, vorba francezului, c’est la vie 🙂 N-or să fie nici primele, nici ultimele 🙂

  14. Ionuţule, nici tu nu dormi? 🙂 Ei, nici chiar aşa separaţie nu-i bună! Trebe să avem grijă de gender balance că-i la modă 🙂

  15. Fusăi cu mamă-ta la Cerb! Am cîntat în cor la Simply Red, am comentat despre cîştigătorul trofeului şi despre jurizare. Şi da, n-am crezut c-o s-o fac, dar am ajuns la Cerb, am avut invitaţii VIP, am stat în faţă. Dar toate astea au meritat, numai pentru ca să văd bucuria din ochii lui Maman care dacă nu ştiaţi e cea mai mare melomană din tăt Braşovul. Iar io ca un viitor bun ginere ce sunt, ce nu fac pentru soacră-mea? 😀 😉
    Innu, am ajuns ca ăia de-i dispreţuiam cum ţi-am zis la tine pe blogg, dar crede-mă că nici nu-mi pasă de ce-am spus, pentru că prin compromisul meu, am făcut fericită o fiinţă atît de bună care le-a produs pe Oană şi pe Doră. 😉

  16. Pingback: Concluzie cu trandafir galben « Cronica unei vieţi. Banale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s