Cugetare de început de weekend

Sau Despre citit (prima dată) şi despre copiii din ziua de azi (reloaded:)

Tot pe Fuck You Tovarăşi am găsit un text interesant al Veronicăi A. Cara. O povestioară haioasă, dar cu tîlc în care autoarea îşi imaginează că în viitor mamele vor merge la doctor nemaiştiind ce să facă cu progeniturile (copii de douăzeci şi de ani) care abia pot lega două vorbe. Doctorul va prescrie lectură pe pîine şi aici articolul devine o trecere în revistă a autorilor ce nu trebuie rataţi.

Evident discuţia din comentarii a luat-o spre: copiii din ziua de azi citesc bloguri … Bine că citesc şi aşa ceva, zic eu.

M-am gîndit că nu putem vorbi de copii care nu citesc fără să vorbim despre părinţii care nu citesc. Şi de ce nu citesc părinţii?

Nu ştiu cum mai arată manualele şcolare de literatură română şi universală acum, poate îs mai atrăgătoare decît odinioară, deşi mă îndoiesc. Dacă ar fi, n-am discuta azi despre tema asta.

Eu ştiu că pe mine selecţia textelor m-a îndepărtat de lectură pe vremea cînd mergeam la şcoală. Pînă la douăzeci şi ceva de ani am citit de musai şi rar mi-a picat bine vreun rînd. Şi atunci cînd nu aveam cum să nu mă îndrăgostesc de vreun autor în şcoală, îmi omorau pasiunea profesorii pentru care era mai important să faci un comentariu de text în limbaj lemnos (dacă era un comentariu învăţat pe de rost al unui critic autorizat era cel mai bine), decît să spui tu, cu cuvintele tale, ce te-a impresionat, ce ţi-a transmis, ce-ai învăţat din lectura respectivă.

Printr-o minune şi întîmplare absolută am descoperit că reading is fun!!! Tot singură am descoperit la ce foloseşte cititul că nimeni nu mi-a zis la şcoală DE CE e important să mai punem mîna pe o carte. Primeam doar note mici cînd nu ne supuneam …

Da, domnule, singură am aflat că citind îţi înveţi limba, înveţi să te exprimi, înveţi să faci diferenţe (ce-i frumos şi valoros, ce-i doar citibil, ce e doar risipă de hîrtie). Că aşa îţi formezi gusturile. Înveţi despre alte lumi, despre viaţa altora. O carte care te pune pe gînduri e minunată că-ţi antrenezi atunci muşchiul minţii. Eu am învăţat limbile străine pe care le ştiu tot citind. Şi am beneficiat de toate astea fără să simt că fac un efort. Repet, în momentul în care am descoperit cititul de plăcere.

Tot respectul clasicilor, dar trebuie studiaţi atunci cînd mintea ta e pregătită să-i recepteze. Dacă menirea şcolii ar fi să formeze oameni şi obişnuinţe bune şi nu bombardarea cu informaţii de tot felul care te lasă năuc şi nu te ajută la prea mare lucru, atunci altfel ar sta lucrurile şi cu copiii din ziua de azi, dar şi cu părinţii lor …

Şi cititul e o idee ce trebuie vîndută. Trebuie inoculat virusul la prunc devreme dacă vrem să mai citească. Începi cu poveşti care îl prind şi ajunge singur apoi la Kant şi Schopenhauer. Să aştepţi ca un copil să iubească lectura şi să o practice toată viaţa după ce tu i-ai dat de lucru peste puterile lui e ca şi cînd ai vrea să îndrăgească sportul şi activitatea fizică şi, ca să-l convingi, îl trimiţi direct la maraton. În lipsa antrenamentului, nu va reuşi şi nici nu va mai încerca.

Eu sînt adept al cititului. Poate de aia că n-am televizor acasă şi am vreme 🙂 Aştept cu nerăbdare să mă combată cineva şi să-mi spună, cu argumente, de ce cititul este o activitate perimată ce îşi avea rostul său în alte secole, nu şi în cel în care trăim acum pe fast forward.

Între timp vă spun care sînt autorii mei preferaţi că tot am promis că deschidem subiectul. Dacă aveţi timp şi chef, nu ezitaţi să-mi mai daţi de citit 🙂

Milan Kundera e de departe cel mai mare iubit al meu. Parcă scrie pentru mine 🙂 Mai am şi privilegiul să-i urmăresc evoluţia prin viaţă din romanele scrise. Şi el e un diasporean deştept :)Cînd îl termin de citit din scoarţă în scoarţă, nu mai am mult, cred că am să mă abat de la regula mea care îmi dictează să nu citesc o carte de două ori 🙂

Gabriel Garcia Marquez. Nu neapărat Veacul de singurătate, Toamna patriarhului – pe ele le-am citit că dădea bine şi poate de aceea nu mi-au atins coarda sensibilă. Altele sînt mai pe placul meu: Colonelului nu are cine să-i scrie, Cronica unei morţi anunţate, Povestea curvelor mele triste, Dragostea în vremea holerei. Urmează Să trăieşti ca să-ţi povesteşti viaţa. De-abia aştept 🙂

Pascal Bruckner. I-am citit romanele fără să le pot lăsa din mînă. Iubirea faţă de aproapele, Hoţii de frumuseţe, Luni de fiere, Căpcăunii anonimi. Ştiu că Innuenda citeşte Copilul divin. Poate mi-o împrumută şi mie cînd o termină 🙂 Am citit chiar şi filozofie de-a lui, Euforia perpetuă. Acum m-am împotmolit puţin la Mizeria prosperităţii care-şi doreşte a fi o critică a capitalismului sălbatic. Un scriitor ca el are nevoie de o limbă elegantă care să curgă lin cum e franceza sau româna. În croată sună greoi, aşa că aştept vremuri mai bune pentru a-l aprofunda 🙂

Carlos Ruiz Zafon. E tînăr, dar poate multe. Deocamdată m-a fermecat cu Umbra vîntului. Sînt sigură că mă va mai fermeca şi cu altă ocazie.

Îmi place şi Amélie Nothomb pentru că, la fel ca mine, uneori dialoghează singură în cărţile sale. Doar că ea o face mai deştept decît mine 🙂 Igiena asasinului, Uimire şi cutremur, Anticrista, Cosmetica duşmanului. Biiiine 🙂

Şi Isabel Allende mi-a picat bine pînă acum deşi am citit doar Casa spiritelor. Asta ca să fie lista gender balanced 🙂

O să observaţi poate că n-am „grei” pe listă. Pe ei i-am citit cînd am fost nevoită, acum citesc ce vreau eu. Probabil că, după ce mă satur de prospături, voi ajunge tot la cei care figurează în manualele şcolare. Pînă atunci însă, îmi urez şi vă urez lectură plăcută 🙂

Anunțuri
Fără categorie

17 gânduri despre &8222;Cugetare de început de weekend&8221;

  1. Marin Preda, pentru că mă regăsesc şi identific uneori în el.
    Mi-a plăcut Dostoievski, dar mai am de citit la el. 😉
    M-am distrat cu aproape toată seria Sven Hassel. 🙂
    M-am relaxat cu Dan Brown care are o Fortăreaţă Digitală şi nişte Îngeri şi Demoni mai buni decît Codul (lui Da Vinci) care l-a consacrat. 😉
    Am citit Cronica unei morţi anunţate (din titlul respectiv este inspirat şi numele blogului nostru 😉 ), m-am apucat de Povestea tîrfelor mele triste (la mine aşa e tradusă, o am în format electronic printre alte sute de volume şi autori, deci cine vrea? )…
    Am citit şi niţel Pascal Bruckner, Iubirea faţă de aproapele, şi da, mi-a plăcut.
    Am trecut ca noi toţi, cred, şi prin perioada coelhiană. Nu mai zic ce am citit de la el. Se cunosc.
    În fine, sunt de acord cu tine privind cititul.
    Apropo…ştiţi ce citesc acuma? Cioacă, Diabolic sau Nevinovat. Nu rîdeţi, subiectul mega-ultra-televizat-otevizat nu prea mi-a trezit interesul. Am ales să citesc cartea (cum alţii preferau filmul – Ion, Moromeţii, Baltagul, etc. 😀 – în liceu ) tocmai ca să fiu în temă atunci cînd tata Seliman mai trece pe la noi (el urmăreşte serialul Elodia de la OTV). Cartea? O încercare eşuată de a-l copia pe Truman Capote în Cu sînge rece.
    Lectură plăcută! 😉

  2. Vargas Llosa- orice
    Alejo Carpentier- Recurs la metoda
    Ernesto Sabato- Abbadon Exterminatorul
    William Shakespeare – Furtuna
    Recitibile oricand
    @Ionutu : nu faci un streaming s-o citesti online ca am auzit ca DDD asta face in bucataria lui in ultimele seri. Marile spirite se intalnesc 😀

  3. Mulţumesc, mulţumesc 🙂 Mai ziceţi, mai ziceţi 🙂

    P.S. Ionuţule, ai dreptate cu „Povestea tîrfelor mele triste”, aşa sună varianta română. Corectăm că poate, cine ştie, o vrea careva să găsească romanul 🙂 Cartea pe care am citit-o eu se numea „Sjećanje na moje tužne kurve” :)))) Aşa că am aruncat un ochi în Wikipedia pentru titlul în limba română şi n-am verificat mai departe 🙂

  4. Hai că vă zic şi eu, ca să vă amuzaţi de gusturile mele copilăroase…:P: (Acu’ şi ce-mi aduc aminte, că nu reţin neam nume de autori şi cărţi, din şcoală mi se trage!)
    Ionel Teodoreanu- La Medeleni 😆 (surprise!)
    Charles Dickens-Oliver Twist, David Copperfield, Great Expectations
    Sven Hassel – deşi-s fată, le sorbeam! (îmi amintesc vag de Micuţu’ şi Porta)
    Mi-au plăcu surorile Bronte şi Jane Austin ( 😛 de fete!)
    Şi mai nou am citit Michael Palmer – A cincea fiolă , mi-a plăcut tema, am să caut să mai citesc ceva de-ale lui.

  5. Powerpuff, păi să-ţi zic de pe acum că pe mine să nu contaţi. Îs prea bătrînă şi prea trecută prin marşuri ca să mai cred că ele ajută pe cineva sau pot fi altceva decît campanii de imagine …

    Anya, cine se amuză că acuma îl scot la tablă şi-l pun să enumere 20 de scriitori moderni? 🙂

  6. Bineeee… in ordine cronologica:

    Atunci:

    N. Kun – Legendele si miturile Greciei antice – citita (nu „citita”) intre 3 1/2 ani si 5 ani. Inteleasa… mult mai tarziu

    Daniel Defoe – Robinson Crusoe – am recitit-o de atatea ori incat i-am rupt din file, iar cartea e plina de firimituri si pete (citeam si mancam stand pe burta)

    Ciresarii – oh, copilarie…

    Andre Gide – tot, incepand cu „Pivnitele Vaticanului”; m-a obsedat o vreme, in scoala generala (ma rog, clasele V – VIII)

    Jacques Prevert – nu cred ca sunt multi poeti care sa ajunga asa repede la sufletul meu. Mai apoi, Paul Eluard, Paul Verlaine… o, tempora! O, mores!

    Camil Petrescu – obsesia vietii mele de adolescent. Cel care m-a invatat ca suicidul nu e neparat un pacat sau o lasitate. Cel care m-a invatat ca dragostea trece prin fiecare celula si apoi se transforma intr-un dulce cancer, cu care mori

    Maurice Druon – Les Rois Maudits – Quand la France etait grande et le francais maleheureux

    I.I. Efremov – Nebuloasa din Andromeda – mama, mama, ce-am mai visat la Vega!

    Acum:

    Tom Clancy – orice

    Isaac Asimov – orice

    Frank Herbert – orice, dar in special ciclul Dune si Ciuma Alba (pentru cine nu stie, Ciuma Alba este un thriller oarecum politic – daca vreti, un Tom Clancy protocronist – si este o carte luminatoare)

    Sven Hassel, SAS, San-Antonio – carti minunate sa mai uiti de uratenia vietii

    John Le Carre – maestrul maestrilor in spionaj

    Frederick Forsyth – din liga Clancy, dar with a twist.

    Minulescu, Toparceanu (ambii frati), Bacovia – uneori, de gust. Am taversat si o perioada de incantare citind horror (John Saul in special), dar a trecut.

  7. Uau! La 3 ani jumătate, cînd alţii se jucau cu puţa în nisip, Cetăţeanul Popescu citea … De-aia scrie aşa de bine acum 🙂 Bine că mi-a amintit de Dune – mama era mare fain, o avem la Braşov, dar eu n-am citit-o. Ia s-o iau cu mine 🙂 Şi nişte Sven Hassel, la noi în familie tata era fan, că prea îl iubeşte toată lumea 🙂

  8. Hop si eu…
    Moricz Zsigmond – Sa nu mori niciodata. E o carte care pe mine m-a emotionat pana in ziua de azi. Si-a pus amprenta pe existenta mea.
    Henry Troyat – avut el o serie de 5 carti printre care Amelie, Sturzul, Elisabeth cea duioasa si apriga…Frumoasa serie.
    Bineinteles Coehlo, tot ce am prins. E ciudat in stilul sau dar m-a captivat. Deh, si eu sunt o ciudata (hihi).
    Eternul Dan Brown cu eterna Codul lui daVinci.
    Alexandre Dumas – Cele doua Diane (recunosc ca m-am apucat de 6 ori de carte pana s-o citesc dar, in final, n-o mai puteam lasa.
    In general, citesc orice, de la Evenimentul Zilei pana la carti siropoase… Am postat si eu anul trecut un top 5 al cartilor ce mi-au marcat existenta http://crystal.weblog.ro/tags/Carte+pentru+suflet+si+minte
    Multumesc. 😛

  9. Mulţumesc frumos pentru contribuţie 🙂 Îţi dai seama că, dacă nu ai fi zis tu că abia aştepţi top 5 cărţi, n-aş fi pus pe hîrtie … ăăă … monitor iubirile mele literare 🙂 Îţi dedic aşadar postarea de vineri 🙂

  10. Pe partea interioara a primei pagini unui ziar „cu greutate”(zic eu), o domnisoara/doamna (numele nu`i tradeaza titlul) enumera, cu punctulet la`nceput de rand, de ce citim. O citez si o aprob cu draga inima, cand spune ca citim:
    -ca sa dam foaia
    -ca sa mangaiem
    -ca sa dibuim
    -ca sa stim ca nu stim
    -ca sa fugim de/spre noi… si inca asemenea la fel de bine zise, dar mai departe cititi in Dilema Veche din 25septembrie.

  11. Foarte fain! Mă duc să caut ediţia online, deşi nu sînt sigură că scrisorile de la cititori se găsesc acolo. Stef, bine ai venit şi mulţumesc pentru pont! Cititorii de Dilema veche primesc şi o strîngere de mînă virtuală de la mine cu ocazia primului comentariu:)

  12. uau, ce fain ar fi să intri pe aici şi să treci un review oridecâteori mai citeşti ceva….Măcar poţi să-ţi aminteşti peste timp şi poate mai încearcă şi alţii gustul. De ex eu, o să încerc să pun stop la văzut filme şi o să iau biblioteca la răsfoit, am multe de citit şi recitit 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s