Studiu de caz

Sau tot despre prostituţie, dacă vreţi.

Sînt tînără şi vrednică. Testele zic că am o inteligenţă peste medie. Am terminat o facultate pe bune – Limbi Moderne Aplicate. Vorbesc 4 limbi străine pe bune. Am experienţă în diverse domenii nu neapărat legate de studiile mele (management proiecte ONG şi voluntari,  training, organizare tabere / conferinţe / reuniuni etc.).  Cînd îmi citesc ceveul îmi creşte selfestimu’ instantaneu 🙂

Aş vrea o slujbă nestresantă că nu vreau să mor la 50 de ani. N-am carnet de conducere. Acu’, tot lucrînd la un dicţionar Ro-Cro pentru care o să cîştig fix cît să mă-mbăt de fericire că l-am terminat, mi-am mîncat economiile. În locul meu aţi accepta o slujbă de dădacă picată din senin sau aţi mai căuta?

Voi ce n-aţi face în vecii vecilor pentru un pumn de euroi?

Anunțuri
Fără categorie

15 gânduri despre &8222;Studiu de caz&8221;

  1. io îmi spun de fiecare dată că nu m-aş lăsa subjugată pentru un pumn de euroi… dar de fiecare dată mă trezesc că-mi încalc „jurământul”! ce ţi-e şi cu demnitatea asta, domle! 😦

  2. Sfat ( evident, nu trebuie urmat 🙂 ) : uite eu am mers toata viata pe pricipiul ” Fa numai ce-ti place ” Chestia asta sigur nu mi-a sporit conturile in nici un fel dar ma simt foarte tanar…
    In subsidiar : o gramada de oameni celebri au prestat tot felul de joburi minuscule dar aducatoare de „cash” de-a lungul vietii.

  3. Acuma, Oană dragă, cu copchii ai mai interacţionat. Deci tu ştii ce toleranţă ai la talentele omuleţilor. Sintetizînd, aş zice: „If it looks good, eat it!” (Andy Zimmern, Bizzare Foods – Discovery). 😉

  4. Eu n-as face multe questii, indiferent de euroi. Da’ la tine baby-sitting pare o solutie eleganta, daca le ai cu copiii. Iti place? Go for it! Nu-ti place? Mai cauta.

    Ideea e ca fata aia pe care o machiezi dimineata sa-ti zambeasca din oglinda in fiecare zi.

  5. tot timpu’ m-am ferit de munci care mă plafonau,d-aia am şi plecat în viteză din vreo 5 multinaţionale,deşi banii ce-i câştigam erau mai mult decât mulţumitori.
    depinde ce vrei să faci…adică depinde de cât eşti de dispusă să renunţi la principii.
    dacă vrei să lucrezi neapărat în domeniul pentru care te-ai pregătit,ai suport financiar adecvat şi ai şi prinţipurile pe lângă tine…refuză jobu’ ăsta de nany
    dacă situaţia pecuniară lasă de dorit,dă-le dracu de prinţipii,şi acceptă (aproape) orice ,până dai de jobu’ care ţi se potriveşte
    aşa aş face eu de exemplu.

  6. Draga mea, asa cum ziceam nu demult, si eu am visat la una si la alta sa ma fac cand voi fi mare si…am ajuns secretara. Da’ sa mor de nu-mi place ceea ce fac. Si atata timp cat ma duc la servici de placere asta e tot ce-mi trebuie. In momentul in care nu-mi mai place, plec.
    Asadar, daca tu crezi ca iti place jobul oferit, de ce nu? Bineinteles, daca se ofera altceva mai bun…poti face altceva.
    Si a-propos de ce n-as face… Doar sex pe bani n-as face, in rest cred ca nu mi-ar fi rusine sa muncesc. Daca n-as avea de mancare, m-as duce si femeie de servici, care-i problema? Deh, ceveul meu nu e atat de bogat dar intentionez sa il imbogatesc, nu de dragul lui ci de al meu 😛

  7. cel mai bine e sa fii activ in domeniul care-ti place cel mai mult, sa cauti lucrul care-ti face placere si sa incerci sa traiesti din asta. eu inca mai caut metoda dar incet-incet imi iese, sa stii. am avut multe slujbe in cei 13 ani de cand lucrez pentru bani. am invatat cat am putut de mult din fiecare si iti spun drept ca nu m-as intoarce la niciuna dintre ele decat asa, de dragul vremurilor trecute sau pentru a rezolva lipsuri materiale. am fost pe rand dj de radio, prezentator de televiziune, descarcator de scanduri in gara, lipitor de afise, purtator de toale, animator de petreceri, producator de emisiuni, ziarist, organizator de evenimente, actor de sincron (voci pe desene animate), marketer si sclav la corporatii. cand am constata ca mancarea imi place foarte mult (si sa o fac si sa o mananc si sa o vorbesc si sa o scriu) mi-am propus sa traiesc din asta. cred ca sunt pe drumul cel bun. ceea ce iti doresc si tie:-). si ca sa raspund si la intrebare, pentru un pumn de euroi as face orice daca ar fi pumnul de euroi care sa ma tina in viata. instinctul meu de conservare e mai puternic decat alte trasaturi ori instincte pe care le posed. bine, nu mi-as vinde sufletul dar asta e o poveste filosofica si cred ca nu la asta te refereai cand puneai intrebarea.

  8. @dora

    Ca-n bancu’ cu teoretic avem 1000000 de dolari, practic avem trei curve :)))))

    Moşule, eşti eroul meu! Aşa aş vrea să fac şi eu! Dar n-am curaj …

    Ionuţule, nu cu copiii am avut io probleme, cu mamele şi taţii şi cu şefii … 😀

    @ Cetăţeanul Popescu
    Cred că e un indicator foarte bun dacă îţi place sau nu ceea ce faci. Am să-l folosesc 🙂

    T, de-al meu eşti. Şi eu am plecat dintr-o grămadă de locuri de muncă că, vorba ta, m-am plafonat. Şi pentru că am avut de-a face cu oameni cu aură negativă, isterici, complexaţi, nemulţumiţi de ei şi de viaţă 🙂

    Crystal, nu m-am gîndit că-mi pică rangul dacă babysittez. Am vîndut flori în piaţă la viaţa mea, am călcat rufe, am lucrat într-o librărie şi am fost animator la petreceri (pentru copii :D).

    Da’ mă gîndesc că nu-i corect: dacă iau locul de muncă unei fete care chiar are nevoie de bani, dar altceva nu poate face? Şi mai e o chestie – mă apucă ciuda cînd văz ce oameni cu ce pregătire şi ce chef de muncă ocupă poziţii de poziţii şi iau bani de bani. E drept că ei au tupeu, iar eu aşa ceva n-am de unde cumpăra …

    Şi mai depinde acceptul meu să spăl vase sau bude de felul în care angajatorul se poartă vizavi de asta. Nu munca în sine ar fi problema ci umilinţa de înghiţit din partea unora care s-au ajuns, deşi nici lor nu le e clar cum anume.

    @hadean

    Cam aşa gîndesc şi eu. Am avut ocazia să-l ascult pe Alexandru Bălănescu concertînd chiar de ziua lui de naştere. Atunci mi-am dat seama de următoarea chestie: omul ştie că iubeşte ceea ce face dacă nu-l deranjează să muncească de ziua lui. Deocamdată eu am identificat doar tradusul de cărţi şi scrisul 🙂 G.G.Marquez a avut nevoie de 15 ani de viaţă aproape mizeră ca să cîştige din scrisul de plăcere, deci mai am o şansă 🙂

  9. Ei, uite că dacă m-am trezit târziu, s-a cam spus ce-aş fi spus şi eu. 😛 Aşa că am să sintetizez:
    În viaţă faci ce poţi, până ajungi să faci ce vrei! 🙂

  10. Eu zic să accepţi, da’ numa’ dacă micuţii sunt vrednici, au o inteligenţă peste medie şi vorbesc 4 limbi străine. Altfel te-ai plictisi!:D

  11. Pingback: Deznodămînt « Cronica unei vieţi. Banale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s