Salutări din Brescia şi Verona (I): Oana, concertul şi italienii

Cu dedicaţie specială celor unsprezece 😀

fiatul si lumea
(fieţelul şi restul lumii la Brescia)

Nu-mi place de Jovanotti. Mă călca pe nervi prin nouăzeci şi cînd numai ombelicu’ lui se putea asculta la radio. În continuare nu-mi plac artiştii angajaţi chiar dacă angajamentul lor este ştergerea datoriilor externe ale lumii a treia.

Dar Z. este mare fan. Poate cel mai mare fan. Z. a învăţat limba italiană ca să-i înţeleagă textele mai bine. Z. a fo’ distrus cînd Jovanotti a anulat concertul din Pula acum doi ani. Şi fin’că eu fac orice pentru Z. (servus, bunţec, să ne trăim cîţi ani facem azi împreună la puterea a treia cel puţin :), nu am putut zice „nu” cînd a venit entuziasmat la mine cu o idee: să mergem să-l vedem pe Jovanotti în concert la Brescia!

„Unde-i asta?”, întrebai eu căci stau prost cu orientarea în spaţiu.
„La şase ore de Zagreb zice viamichelin! O să rămînem acolo peste noapte, a doua zi putem vedea Verona”, răspunse Z. aruncînd în joc asul vizitării unui loc nou 🙂

la fereastra
(la fereastră la castel)

Am mers şi-mi pare bine că am mers. Căci mie îmi place să văd oameni care se bucură, oricare ar fi motivul veseliei lor, oameni care dansează şi cărora NU le pasă de ce spun ceilalţi, oameni care NU se uită la ce fac ceilalţi, oameni care se comportă firesc, oameni relaxaţi, oameni care vin cu picii la concert pentru că viaţa lor nu s-a oprit cînd au acceptat rolul de părinte, oameni zîmbitori care (mai) ştiu să se bucure de viaţă.

Căci aşa au fost cei care au venit, cu mic, cu mare la ultimul concert din Safari Tour 2008. Iar spectacolul, oooo, jos pălăria în faţa profesioniştilor! Tehnic impecabil care a susţinut creativitatea maestrului, sonorizare excepţională – recunosc, pînă acum am fost doar la concerte moca ale trupelor de larg consum, am preferat să dau bani pe clasic sau jazz, de-aia am fost surprinsă de calitatea sunetului :), trupă de artişti desăvîrşiţi şi individual şi în echipă, atmosferă dansantă. M-am bîţîit şi eu căci m-am simţit bine 🙂 Z. mă bănuieşte că m-am prefăcut, dar aia e problema lui. Eu l-am anunţat că o să urmăresc pe unde mai merge în turneu J. să merem să-l vedem 🙂

brescia
(la vale Brescia, la deal Alpii).

Să nu credeţi că descrierea fanilor sau, mai bine zis, a celor prezenţi la concert se referă la toţi italienii. Noooo, deşi au fost 5000 la concert, tot nu cred că-i un eşantion reprezentativ 🙂 Mai ziceam că nu-mi place să generalizez, însă, vrem, nu vrem, o facem. Şi italienii, pentru mine, din 1996 cînd am luat contact pentru prima dată cu ei, sînt tot simpatici, vorbăreţi, deşi nu agasanţi căci te întreabă de sănătate fără să-ţi dea impresia că se bagă cu de-a sila în sufletul tău.

Îmi place că ies pe corso după prînz şi că arată ca şi cînd acum i-ai scos din cutie, deşi nu la modul ostentativ, nici cocălare, nici piţiponci n-am văzut. Îmi place cum vorbesc cu copiii lor, ca de la egal la egal.

pazitorul
(de veghe)

Îmi sînt simpatici, chiar dacă ei nu-i iubesc pe români. La hotelul unde am stat, am avut o conversaţie cu (cred că era chiar) patronul (că prea se pricepea la toate). „Oricine e binevenit în Italia” (şi într-adevăr aşa este: la Brescia, Verona, Roma, Veneţia, deşi mai puţin la Trieste, am văzut multe rase şi multe magazine şi restaurante cu specific), „dar să nu vină la furat”. N-am putut să nu fiu de acord cu el, aşa cum şi el a fost de acord cu noi că majoritatea românilor, probabil, sînt veniţi cu intenţii bune, să muncească, dar pe ei nici nu-i simţi că ar fi acolo.

arhitectura
(mostră de arhitectură bresciană)

Dar despre românii din Italia, Florin Salam şi Barul Românesc în episodul următor.

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;Salutări din Brescia şi Verona (I): Oana, concertul şi italienii&8221;

  1. paradoxal, deşi sunt de două zile în concediu, nu am avut timp nici măcar să vizitez Cronica, darmite să o mai şi administrez. Oana, pozele sunt cum ne-aţi obişnuit, superbe. Vreau poza cu Fiatul portocaliu cu maxim de pixeli, ca să o pot pune ca wallpaper.
    Despre concert, ce să-ţi spun? Şi eu am cîntat „Veta mi-ai stricat chiuveta” la cerb, pentru că Bănică a ştiut să facă show. Şi culmea, la el sunetul mi s-a părut cel mai bun din toate serile Cerbului. Dacă a fost cum zici tu, înseamnă că şi eu m-aş fi zbenguit pe Jovanotti, chiar dacă nu ştiu decît o piesă, aia cu ombelicul. 😉

  2. Oana, multumesc pentru dedicatie! Pot sa te invidiez un pic pentru ca ai fost la ‘Talia? Si pe ionutu, ca e in concediu? (a propos, unde e localitatea asta, Concediu? Ca toti prietenii mei ma dispera cu „te duci in Concediu?”)

  3. Questo e’ l’ombelico del mondo, dove la vita si fa preziosa e nostro amore diventa azioni, dove regole non esistono esistono solo l’eccezioni!!

  4. Ionuţule, ţin pumnii să se termine nebunia şi aglomeraţia, roşesc la compliment (pozele din tura asta şi cele pe care le-am lăsat pentru partea a doua a relatării sînt exclusiv ale mele :D) şi cred cu putere că v-aţi fi zbenguit şi voi la concert 🙂

    Cetăţene, cu multă plăcere 🙂 Cît despre invidie şi invidiat, sînt la liber, doar că nu cred că Cetăţeanul Popescu este un invidios 🙂

    Aurele, da’ nu ne traduci că nu toţi ştim italiană? 😀

  5. încerc eu o adaptare:
    ăsta-i buricu’ lumii, unde viaţa este frumoasă, şi dragostea noastră devine acţiune( se întîmplă/petrece), unde regulile nu există există doar excepţiile/excesele? 😉

  6. Pingback: Salutări din Mantova (și de la Giro, din Parma :) « Oama’s Weblog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s