Niciodată nu zice niciodată

Eram în clasa a şasea cînd am declarat sus şi tare că mie franceza nu-mi place! De-loc! Ce limbă e aia unde scrii „eaux” şi citeşti „o”?!!! În a noua intram la clasă specială de franceză, iar 9 ani mai tîrziu absolveam LMA – franceză, engleză 😀

Cînd, în 2001, tipul simpatic din Croaţia cu care mă distram grozav mi-a zis că nu poate să-mi traducă bancurile ex-iugoslave pentru că-şi pierd farmecul şi că aş face bine să învăţ o limbă din zonă, am surîs arogant şi am declarat că mă descurc foarte bine în limbile pe care le ştiu deja. Cine făcea la numai cinci ani distanţă traduceri, inclusiv simultane din şi în croată? Aud? Io, cine altcineva? 🙂

Şi, că tot vorbeam de tipul simpatic din Croaţia, înainte să-l cunosc, stăteam la taclale cu o prietenă şi-mi amintesc că i-am spus: „Draga mea, tot respectul pentru tine şi relaţia ta la distanţă! Io, una, n-aş putea să NU mă văd cu alesul inimii o lună de zile!”. Dar pe tip l-am cunoscut, relaţie la distanţ’ patru ani am avut, şi chiar şi patru luni au trecut, cînd noi doi nu ne-am văzut 🙂

Da’ că nu se mută din România niciodată cine-a zis? Că eventual, aşa, pleacă la cules o căpşună, da’ numa’ pentru a face un ban că ţara ei e înscrisă pe paşaport deja? Aţi ghicit! Oana!

De Jovanotti şi de bicicletă, nici nu vă mai spun … Pe unu’ m-am jurat că nu-l ascult şi acum, încet, încet, devin fan al lui Io penso positivo! Iar pe cealaltă m-am temut rău s-o încalec şi acum sufăr că de cînd o dat zăpada nu mă mai pot plimba cu dînsa :). Nu vă spun despre ele pentru că acestea ar putea fi cazuri clasice de răzgîndire 🙂

Şi ajung unde voiam să ajung, deşi sînt sigură că n-am epuizat toate poveştile de felul ăsta. Eu m-am uitat la viaţa mea la doar la 1 (una) bucată şi jumătate de telenovelă („Sclava Isaura” pentru că însuşi conceptul de televiziune era nou pe atunci şi, uneori, cu sorelu’ la „Tînăr şi neliniştit” pînă m-am prins că şi aia tot telenovelă este, deşi personajele vorbesc în engleză :). Nu m-am uitat pentru că nu-mi plac. Însă acum se pare că voi primi un contract să fac subtitrare la o telenovelă ROMÂNEASCĂ!!!

Hehe, nu-i aşa că viaţa e pusă pe şotii? Oare ce-oi mai fi zis că nu o să fac în viaţa mea? 🙂

Nu ştiu chef de istorisiri dacă va avea careva, dar, dacă da, eu m-aş bucura să aud povestea ta 🙂

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Niciodată nu zice niciodată&8221;

  1. Aaaa, păi am crezut că e clar: am zis că n-o să mă prostituez niciodată şi iote cu ce mă ocup: traduc telenovele 😆

  2. O-ho-ho! Îţi dai seama că voi putea contribui la discuţii citînd din memorie replici … Îţi dai seama că eu voi şti înaintea tuturor croaţilor what happens next :)))) E şi asta o realizare 🙂

  3. Buna Oana. Ma regasesc in postare pana la faza cu bicicleta. Atata timp cat aceste „nu” -uri se transfroma in „da”-uri si nu devin imorale, e totul in regula.

  4. Alexandra, mă bucur că ești de acord cu mine și îți urez bun venit (dacă o fi prima ta vizită :)) sau bine ai revenit (în caz că ne-am mai auzit deja :)).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s