O părere altfel

 A fost jaf armat la o casă de schimb valutar în centrul Braşovului, în plină zi [L.E. era seară, nu zi.]. Doi morţi şi un rănit dacă am numărat bine. Lumea este îngrozită şi indignată, Braşovul e proclamat noul Vest sălbatic.

Am citit un pic să aflu care a fost povestea. Şi îmi pare rău de cei doi oameni care au încheiat socotelile cu lumea asta, dar, din cîte am înţeles, ei, dotaţi nici măcar cu o praştie, s-au luat la răfuit cu agresorul înarmat. Ca-n filmele cu super-eroi … Ca să apere transportul de bani? Ca să-l prindă pe cel care a împuşcat un om deja? Ca să facă dreptate?!!!

Păi nu mai bine îi luau semnalmentele? Păi nu mai bine depuneau mărturie după? Înţeleg că românul nu mai are încredere în instituţiile Statului, dar chiar şi o instituţie incompetentă poate instrumenta un caz cînd are mură-n gură tot.

Mi-am amintit de vremea în care lucram ca vînzătoare la o galerie de artă populară de pe Hirscher, tot în centrul Braşovului. Vindeam şi albume groase şi valoroase de prezentare a României şi, într-o bună zi, un nene dubios a intrat la mine în prăvălie. Eram singură şi m-am prins că nenea venise la şutit. Ştiam că exista o mini-reţea care funcţiona perfect: cărţile scumpe furate din librării erau vîndute tarabagiilor de pe Republicii care nu aveau nevoie de facturi, avizuri de însoţire a mărfii, cîştigul era împărţit probabil între hoţ şi negustor. 

A luat albumul de un milion jumate (la vremea aia, prin ’99, erau bani grei) şi a ieşit liniştit. Am ieşit şi eu în fugă, vociferînd: „Prindeţi hoţul!”, „A furat!”, „Ajutor!”. Lumea de pe stradă, destulă la ora aia din zi, m-a privit mirată şi ABSOLUT NIMENI NU A REACŢIONAT ÎN NICI UN FEL. S-au uitat lung la mine, lung la omul care se îndepărtase deja, au dat din umeri şi şi-au văzut de drum. Eu nu l-am putut urmări pentru că aş fi lăsat locul de muncă de izbelişte şi gaura din inventar s-ar fi putut mări şi eram sigură că şeful mă va pune pe mine s-o acopăr din salar’ (din fericire nu a făcut-o).

Şi nu mai înţeleg nimic. Dacă cei de pe Mureşenilor ar fi reacţionat exact cum au reacţionat oamenii de pe Hirscher, nu ar fi existat victime. Ce-o fi fost în mintea oamenilor ălora? N-o să ştim niciodată. Eu înţeleg că vrem să intre lucrurile în rînduială, da’ începem cu un jaf armat? Nu mai bine ca fiul Cetăţeanului Popescu cu o atenţionare a contravenientului?

Undeva am găsit un citat, îl reproduc din memorie: „E interesant că oamenii ajung să fie consideraţi eroi în urma propriilor greşeli”? Că nu l-am înţeles din prima. Îmi pare rău că o poveste terminată prost mi-a lămurit sensul lui.

Şi ca să închei apoteotic o să spun, din nou, că nu putem zice: „Ca la noi la nimenea”. La Zagreb săptămîna trecută un cămătar a fost împuşcat mortal de un bijutier în centrul cel mai central în plină zi. Des se aud poveşti în care tineri sînt bătuţi rău, unul a şi murit, pentru că au refuzat să dea o ţigară agresorilor. Jafurile armate îs  trimestriale, dacă nu lunare, pe la poştele de cartier. Totul asezonat cu răfuieli mafiote şi doi jurnalişti ucişi pentru că au călcat pe bătături pe cine nu trebuie. Poliţia e privită ca incompetentă, dar oamenii colaborează cum pot. Unii răufăcători sînt prinşi, alţii nu. Eu în continuare consider că Zagrebul este un oraş sigur atîta timp cît poveştile astea sînt, totuşi, EXCEPŢIA de la regulă.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;O părere altfel&8221;

  1. „Un trecător, Gheorghe Lala, de 55 de ani, care a încercat să-l oprească pe agresor, a fost împuşcat în piept şi a murit. El va fi decorat postmortem de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Braşov, pentru spirit civic, avea 55 de ani. El are doi băieţi, de 15 şi 17 ani, conform MEDIAFAX.”

    Spirit civic e sa sari cu pieptul gol un fata unui pistol. In Romania.
    In UK timpul de raspuns al politiei e sub un minut. Eu ii las pe politisti sa ii prinda pe cei cu pistoale. Sau cu cutite. Sau care au peste 80 de kg. Stii ce? Sa-i prinda pe toti. Mai bine cu familia decat cu „spirit civic” in groapa.

  2. Şi eu zic la fel. Da’ cred că sîntem în minoritate 🙂 Am publicat articolul ăsta şi pe FYT, blog cu mult mai mulţi vizitatori şi reacţia a fost: „Critici eroul?!! Cum?!!! Bravo lui!!!”. I-am întrebat atunci din nou care este sensul sacrificiului său, ce a schimbat în bine şi încă mai aştept răspuns. Am senzaţia că cei care au glăsuit nu dau doi bani pe o viaţă de om …

    Nu-mi place că se promovează ideea că getting yourself killed for nothing is great. Of, Românie isterică …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s