Franja 2009

 2009

(la start, poză primită de la organizatori 🙂

Excepţional! Minunat! Fenomenal! Extraordinar! Uau! Ce experienţă!

Am fost şi anul trecut şi mi-am zis în barbă că o să fie fain sigur, dar n-are cum să fie MAI FAIN decît a fost în 2008 căci traseul e acelaşi, emoţia descoperirii este mai puţin emoţionantă şi io, fiind într-o formă mult mai bună decît am fost mai an, am deja răspunsul la întrebarea: „Oare am să reuşesc?”

Ca să fie totuşi ceva altfel mi-am propus să fiu mai rapidă decît am fost anul trecut. Nu mi-a ieşit, dar ce bine m-am simţit! Vorba lui Randy: Experience is what you get when you don’t get what you want 🙂

Am dormit prost noaptea. Z. s-a tot învîrtit, aşa că la 4 jumătate am zis: ok, io pun de cafea. Oricum trezirea era la 5 🙂 Cu 4 ore de somn la bord ne-am pornit, am ajuns la timp, băieţii care s-au dus la maratonul de 156 de km au avut startul la 9. Şi Oana a aşteptat pînă la startul ei de la 10.30.

Lecţia învăţată nr. 1 – mai bine mă antrenez pînă la anul un pic mai serios şi merg şi eu la ăla mare, decît să staaaau şă aşteeept să pornesc şi eu :)))) Ai ce face, vizitezi standurile sponsorilor, faci un şuşu, două, trei, admiri biciclete, dar tot te apucă nerăbdarea pe la 10…

Şi START!!!  Tot printre ultimii am pornit cu cei din categoria mea, cei mai dodoloţi, dar puşi pe şotii şi glume, cei mai puţin rapizi, dar foarte frumos asortaţi 🙂 Cald, dom’le, cald. Şi io în maieu de biciclist fără mîneci şi fără protecţie solară că rămăsese acasă…

Lecţia învăţată nr. 2 – Oricum o să-ţi rămînă urme şi n-ai să te mai bronzezi în veci uniform aşa că acoperă-ţi umerii dacă nu vrei să-ţi ia foc, Oană :))))

Dar mă simţeam în formă. Pînă la deal am mers cu 28 la oră făr’ de probleme. La urcuş am început chiar să las în urmă dintre competitori. Şi de fiecare dată cînd mai auzeam din partea spectatorilor un „Haide!”, „Bravo!”, „Super! Încă un pic!”, parcă învîrteam cu şi mai mult spor 🙂

ifeelsloveniap

Îs minunaţi slovenii. Îmi permit să generalizez căci îs popor mic (2 milioane), de cînd mă tot învîrt la ei prin ţară trebe să fi avut contact direct sau indirect cu măcar 1% din naţie (numai la maratonul ăsta s-au prezentat 6000 🙂 Îmi plac pentru că ne-au încurajat de parcă participam la Giro, „fără la mişto”. Pentru că-şi învaţă copiii că sportul e cool. Pentru că zîmbesc mult şi-s relaxaţi. Pentru că dacă te văd că te-ai oprit pe marginea drumului aruncă măcar o privire să verifice dacă eşti în regulă. Şi-s vorbăreţi şi prietenoşi, mulţi au intrat în vorbă cu mine. Am zis că ar fi frumos să le învăţ limba 🙂

Dar eram la deal. Şi dă-i şi învîrte. Şi soarele arde şi Oana nu ştie să bea apă din mers (deh, biciclist neexperimentat plus bidon înţepenit :). Dar a venit o bucată de pădure umbroasă şi o coborîre şi m-am răcorit. Şi apoi urcuşul următor pe care l-am expediat scurt. „Bravo! Încă un pic şi e staţia de realimentare!” Aşa am tradus-o io pe feed station 🙂 „Acolo neapărat să beţi lichide! Cît de multe!”. Acesta a fost un biciclist care trăsese pe dreapta. I-am mulţumit şi urmat sfatul. Am băut tot ce-am apucat: apă, băutură izotonică, supă… Am fost foarte mulţumită de ascensiune, dar parcă ceva nu era în regulă…

SlikaSkofjaLoka1

(În poză e Škofja Loka, una din localităţile prin care am trecut. E luată de pe site-ul de prezentare, poze proprii nu posed deşi ar merita traseul o şedinţă specială foto căci se văd şi Alpii şi lacuri şi rîuri şi e mult verde… )

Aveam să-mi dau seama în curînd. Îmi căzuse şaua, pedalam cu genunchii la piept şi mă durea în… coccis 🙂 Not the way to do it căci pierzi energie şi nu înaintezi deloc. Ce ne facem? Stăm. Analizăm. Încercăm să reparăm cumva cu forţe proprii. Am reuşit, dar după încă o bucată de drum a picat din nou.

M-am îngrijorat, mai aveam destul pînă la final şi n-aveam cum să ştiu la momentul ăla că problema mea tehnică avea nevoie doar de o mînă de bărbat care să strîngă şurubul mai tare 🙂 Am văzut un semn: 1 km to service station. Iu-hu! Acolo am cerut ajutor, un braţ de fier mi-a fixat cum trebuie şaua şi apoi să vezi fericire 🙂

Lecţia învăţată nr. 3 – if you ride a bike, you’d better know how to fix it 🙂 Deci trebe să mă pun la punct cu anatomia şi fiziologia bicicletei ca să nu mai pierd timpi preţioşi 🙂

Mai aveam vreo 35 de km. Aşa de bine mă simţeam că am apăsat pedala de acceleraţie 🙂 Mai aveam o oră şi un pic 🙂 Mi-era clar că record n-am să mai bat căci pierdusem vreme cu opririle şi încercările de a ridica şaua singură, dar voiam măcar să pedalez cît pot de repede, să ajung fără pic de energie la finiş (nu de alta, da’ aveam randevu cu socroşenia, parcă o suport mai uşor cînd îs frîntă 🙂

La un moment mă depăşesc doi domni, ne salutăm, „vrei să mergi la trenă?” OK! Hai s-o încerc şi pe asta că ştiu cum e să mergi singur 🙂 M-am gîndit că o să-i pierd după 5 minute că arătau mai în formă, sigur îs în altă categorie decît io 🙂 Dar m-au aşteptat şi au rîs cînd am zis că pot şi mai repede de 25 de km la oră 🙂 Am aflat că unul dintre ei căzuse, reparaseră bicicleta, dar acum mergeau agale. Am hotărît să terminăm împreună, ne-am hlizit, am ascultat muzică, am povestit într-o sloveno-croato-engleză fără cusur :))) Cool!

Lecţia nr. 4 – de ruşine, Oana îşi poate depăşi limitele şi încă cum 🙂 Vă ziceam că io nu beau apă din mers, nici nu mănînc că nu mă simt destul de comfortabil cu o mînă pe ghidon şi una pe bidon… Ei, dar unul dintre tovarăşii de drum mi-a oferit cu generozitate un gel energetic. Opa. Era mai complicat să-i explic că io cînd pedalez nu mai fac şi altceva decît să-mi iau inima-n dinţi şi să apuc pacheţelul :)))) Apucatul a fost uşor. Am reuşit să-l şi desfac şi să împrăştii un sfert din conţinut pe ochelari, cască, bărbie, mîini, pantaloni, bicicletă şi trotuar… Dar am reuşit să îmi nimeresc şi gura şi să mă energizez 🙂

„Acuma trebuie să bei apă.” OK, ştiu şi eu. „Bea apă!” Din mers?!!! Din nou, ruşine mare să-mi explic impotenţa aşa că am făcut-o! Am tras bidonul, l-am golit dintr-o răsuflare şi l-am pus şi la loc. „Aşa-i că acum e mai bine?”. A fost :))))

Gelul energetic are un gust cîh. Prima dată l-am încercat acum o săptămînă pentru că pînă atunci eu am crezut în sendviciuri :)))) Are consistenţă cleioasă, gust de miere amestescată cu sare şi aromă de lămîie… Dar după 70 de km e minunat :))))

15062009063

The end: I felt strong. Am trecut linia de sosire cu o viteză de 30 de km la oră (dacă bicicleta mea ar fi putut mai mult, aş fi mers şi mai repede – maybe it’s time for a faster one? :D). Energie mai aveam de măcar jumătate de tură 🙂 Pastele de după au fost savuroase şi cafeaua cu soacra chiar plăcută 🙂

Timpul oficial zice că am fost cu 13 minute mai înceată decît anul trecut, dar eu ştiu mai bine 🙂 Am mai învăţat că pot să fiu eu pregătită şi fiziceşte şi psihiceşte, dar există posibilitatea ca ceva să meargă prost: o problemă tehnică, un accident, o eroare de calcul şi supraestimare a propriei forţe şi ţelul meu rămîne neatins. Trebuie să fiu gata s-o iau de la capăt fără supărare. Viaţa e frumoasă şi, dacă sîntem cuminţi, ne mai dă o şansă 🙂

Anunțuri

10 gânduri despre &8222;Franja 2009&8221;

  1. Felicitări draghe. E important că ai participat. Că ai reuşit să bei apă din mers. Că te-ai simţit bine.
    De cîteva săptămîni, călăresc şi io pe-un cal alb cu 21 de viteze. Însă încă n-am curaju’ să mă încumet la vun concurs. Nu că s-ar organiza vreunul.. 😀 dar ca sa particip tre să mă antrenez un pic..

  2. Bra-vo! Ziceai tu că într-o bună zi te (re)apuci de pedalat – you did it! La Braşov ştiu că e un duatlon în octombrie, a doua ediţie – Z. se tot uită cu jind la pagina lor web :)))) Dar, vorba ta, simţitul bine contează 🙂

  3. Păi pînă în octombrie am timp să mă antrenez berechet. Poate ne înscriem împreună. Întrebarea e cum vă aduceţi voi biţele aici.
    Între timp, de trei ori pe săptămînă, Dora face ture pe sportiv iar eu o însoţesc cocoţat pe biclă. Curînd îmi iau concediu şi plănuiesc o drumeţie off-road cu ţoacla, că doară de aia îi zice mountain-bike. 😀

  4. Comentează-mi pe ionutu.haipa.ro, pentru că ăsta e bloagele principal ;). (mi-am salvat articolele şi pe vechiul blog wordpress.com pentru că pare mai stabil şi aşa sunt şi eu sigur că nu o să pierd vreun articol pentru clipa cînd mă voi muta pe domeniul meu).

  5. Cu duatlonul mai vedem – acelaşi lucru ca şi tine l-a zis Z. cînd i-am zis că cică se deschide linie directă de avion Bucureşti – Zagreb, deci visul lui de a participa la competiţia din Bv. s-ar putea adeveri 🙂 Cel mai fain ar fi să zicem: „Engage!” ca-n Star Trek şi să ajungem unde vrem cu biţe cu tot 🙂

    Spor la alergat, pedalat, antrenat şi simţit bine şi ţie şi Dorei! Şi distracţie maximă în vacanţa off-road şi on-road 🙂

    Am intrat din greşeală pe adresa veche şi cînd am văzut articole noi am zis că te-ai mutat la loc, după aia m-am prins de şmecherie 🙂

  6. iupi, daca veniti la bv vin si eu sa va fac galerie 🙂 am cunoscut sapt asta 2 austrieci in varsta de vreo 50 si ceva de ani care acu 3 ani au parcurs cu bicicletele peste 10.000 de km de la Moscova la Vladivostok. le-a luat 3 luni (pedalau cam 100 si ceva de km pe zi si din cand in cand faceau cate o zi pauza)… uitandu-ma la ei va si vedeam pe voi pedaland pe ogoarele europene 🙂 pe unde mergeti in vacanta?

  7. Ăsta da lux – trei luni pe biță, fie-ți gura aurită, așa soartă să avem și noi 🙂 Chiar dacă la 50 de ani 🙂 Austriecii ce erau? Ori rentieri, ori profesori… 🙂

    La Brașov la duatlon cred că totuși nu o să participăm anul ăsta – face Tomșescu pe viteazul, dar aș vrea să-l văd pe mediteranean mișcînd în toamna tîrzie brașoveană :). O să facem galerie de la distanță 🙂 Dar de venit, în civil, om veni – cred că dau eu o fugă în august 🙂

    În vacanța asta luăm la pedală tot niște insule croate: Krk, Cres (unde am mai fost, dar pe care n-am explorat-o în întregime) și Losinj… Și apoi mai muncim puțin și apoi luăm vacanța oficială – cea de acum e un weekend prelungit. Cred că atunci luăm Slovenia la vizionat de pe biță că pare a fi mai ieftin și mai puțin fierbinte ca pe coastă.

  8. austriecii erau pensionari 😀 au plecat in echipa de vreo 4 sau 5 cu bicicletele, un sofer care conducea o masina-rulota si un translator local… si au avut ceva sponsori (ex. firme de constructii austriece). vara sau toamna, nu uita sa ma adaugi in agenda 🙂

  9. Nu-i rău să fii pensionar înainte de a cincizecea primăvară 🙂 Altminteri aşa visez şi eu: să am echipă care să mă sprijine, io altă treabă să n-am decît să pedalez 🙂 Mai trebuie să caut sponsori, dar şi ei se găsesc: if there is a will there is a way 🙂

    Anunţ cînt vin, vedem negreşit 🙂

  10. Pingback: Franja 2011 :) « Oama’s Weblog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s