Pe relaţia Zagreb – Braşov şi retur

  • „Why Brasov?”, mă întreabă conductorul ungur undeva pe lîngă Balaton (apropo, tot mai tare îmi plac căsuţele de la malul lacului, poate o să merem într-o zi cu bicicleta când ne-om sătura de munţi şi „căţărări”… :). Îi explic că merg în vizită la ai mei căci acum locuiesc la Zagreb, dar e un oraş fain de vizitat oricum. „Zagreb?”. Şi Braşovul, la el mă gîndeam 🙂  Îmi zâmbeşte larg şi-mi zice că va merge şi el acolo cu un prieten „the next day”. I-am urat şedere plăcută, sper că m-a înţeles 🙂

  • Oanei i s-au părut mai mereu austriecii şi nemţii întîlniţi la viaţa ei uşor aroganţi cu aşteptarea lor declarată (şi destul de justificată în partea asta de lume, între noi fie vorba) ca toţi să le vorbească limba. La urcarea în tren la Budapesta, conductorul i-o zis ceva pe limba lui, Oana nu l-a băgat în seamă că i se mai întîmplă să-i vorbească români în alte limbi. Dar, cînd în cuşetă, un altul i-o urat ceva cu Guten, i-a răspuns tăios: „Bună seara!”. „Oh, bilet, vă rog.” a zis şi a adăugat după ce a preluat docomentul: „Braşof, ora unsprezece.”

Nenii chiar erau austrieci, vagonul mai vechiuţ, dar impecabil de curat, inclusiv pe la baie, tot din Osterreich venea aşa că mi-a trecut toată ofuscarea 🙂 Păcat că la căile ferate tot se mai lucră şi tot două ore am întîrziat ceea ce la dus n-a fost bai, dar la întors a însemnat pierderea legăturii din Budapesta adică 27 de ore pe drum. Un prieten, cînd a auzit că fac 18 ore de la Zagreb (absolut acceptabil pentru mine), a zis: „Păi în timpul ăsta ajungi în Canada!” 🙂 În 27 fac ocolul Pămîntului 🙂

  • „Vă dau banii înapoi şi să nu vă mai văd aici în magazin!”, strigă şefa de raion de la magazinul de oale şi ulcele de la ultimul etaj al complexului Star din Braşov.  Am avut neobrăzarea să vreau să schimb o tavă cumpărată care nu intra în cuptor cu una mai mică. Nu s-a putut pînă n-am cerut să sun la Protecţia consumatorului 😀

M-am enervat căci tantiile ne-au făcut şi pe mine şi pe mama mea cu ou şi cu oţet că de ce n-am măsurat cuptoru’ înainte să plecăm la cumpărături?!! Da’ m-am simţit bine căci m-am luptat, în calitate de cetăţean european cu drepturi 🙂 şi am cîştigat 🙂 Da’ nu ştiu dacă aş mai avea răbdare să trăiesc zi de zi într-o ţară în care ieşitul pe stradă cu biţa, pe jos sau cu maşina e o aventură, în care ne tutuim înainte de a ne prezenta, în care cumpăratul unei ustensile iese cu scandal, tensiuni ridicate şi palpitaţii, în care mă mir cînd lucrătoarea de la Agenţia CFR îşi face treaba şi rezolvă o problemă cu calm şi profesionalism, în fine, o ţară în care dacă dai drumul la televizor pe ştiri sau talkshow-uri auzi în principal răsteli… Chiar dacă e absolut clar că lucrurile se mişcă în direcţia bună… Deh, am uitat că sînt româncă de cînd lucrez pentru americani 🙂 (am citat dintr-o fostă şefă, mamă omidă fără să ştie 🙂

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Pe relaţia Zagreb – Braşov şi retur&8221;

  1. Socrate, la fel ca mine, zicea că este cetăţean al lumii, nu cetăţean al Atenei 🙂 Păi dacă ziceam, tu ce-ai mai fi comentat? 🙂

  2. intamplarea cu tava imi aduce aminte de voluntara mea din Germania, care a cumparat o tigaie pentru clatite, pe care a folosit-o pentru a face niste clatite nereusite, dupa care a vrut sa mearga sa o schimbe, ca tigaia nu e buna… un standard obisnuit in Germania. o chestie nemaipomenita in Romania…

  3. Hehe – poate, teoretic, s-ar putea şi-n România, da’ practic, dacă nu vrea muşchiul tovarăşei vînzătoare, nu se face, dom’le! Păi în Epoca de Aur pe care mi-o amintesc încă viu, orice şefă de raion, vînzătoare la aprozar era un mic dumnezeu la care mergeai mai spăşit decît la popă, iar dacă se-ndura „să te servească”, îţi zic, parcă-ţi punea Cel de Sus mîna-n cap 🙂

    Oricum mi-a mai plăcut o scenă, tot la magazinul Star. Un tinerel a avut intenţia să lase bicicleta în holul care leagă piaţa cu zarzavaturi de magazinele fiţoase. Badigardul i-a zis că nu e voie. „Haideţi, domnule, cinci minute lipsesc.”. „Nu se poate!”, la care tipul a răspuns şi a şi făcut stînga-mprejur: „Ei, nu se poate, nu vreţi dumneavoastră…”. Mare adevăr 🙂

  4. io-s la distanţă de 3 luni după, dar, dacă tot citesc acum, nu mă pot abţine, chiar de nu mai are cine să citească: vînzatoarele de azi nu-s departe de „iepocale”, oricum sînt stresate că au salarii mici, că nu prea le bagă multă lume în seamă şi, cînd au public( cumpărători), sînt încăpăţînate să creadă ca ăla nu cumpără ci numai n-are unde pierde timpu’ şi ele tre’ să fie vigilente, să nu cumva să facă ceva infractoru’ care a avut nechibzuinţa să le treacă pragul!

    mai sper insă să gasesc, totuşi, cît mai multe ca funcţionara de la agenţia CFR:D

  5. Te-am citit io şi-ţi ţin pumnii să nu mai ai experienţe ca cea despre care povesteam 🙂 Dacă mai ai, cu încredere dă telefon la Protecţia Consumatorului 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s