Asta nu e o revelaţie, e doar o bănuială

Cred că am început să îmbătrînesc. Nu-i firul alb din cap pe care l-am smuls oricum (nu intenţionat 🙂 ). Nu-i nici des formulata concluzie pe la 1, 2 noaptea cînd ne întoarcem de pe la vreun bairam (vorba vine că, la vîrsta noastră, samănă mai tare cu ceaiuri decît cu dansante): „Păi  la opşpe ani m-am bînţuit o dată toată noaptea şi a doua zi am urcat pe Piatra Craiului” :). Nu-i nici măcar anxietatea provocată de schimbarea prefixului – că mai am cîteva luni pînă atunci 😀

Pur şi simplu îmi trece tot mai des prin cap că am atins apogeul dezvoltării şi, de acum, o iau la vale. Nu mă simt chiar, vorba unui amic tomşescian, „cu un picior în groapă şi cu celălalt pe coaja de banană”, da’ poate e momentul să mă mai şi menajez 🙂

Mă lasă răbdarea, de exemplu. Cînd am de-a face cu cei mai bătrîni şi mai ramoliţi decît mine – ce paradox :))) Încep să fiu mai grijulie cu timpul meu în sensul că nu-l mai acord cu atîta largheţe cui nu-l merită şi mă enervez dacă îl simt pierdut.

 Dintotdeauna m-am panicat în faţa situaţiilor noi sau neprevăzute, dar parcă acum mai mult decît niciodată… Ca mama mea, încep tot mai des cuvîntările cu: „Aoleo!”. Parcă şi mintea îmi e mai puţin sprinţară – ok, poate mă pripesc. De fapt am efectuat două traduceri (una orală: ro/cro şi una scrisă en, fr/cro) după o pauză lungă şi n-am zbîrnîit ca odinioară de unde am tras concluzia că nu mai poate neuronul. Da’ poate nu mai are chef de slujit cauze în care nu crede… Să se umple alţii de glorie traducînd politicieni lăudăroşi şi game de produse cosmetice inutile…

Şi parcă se instalează o comoditate (nu mai bine ne uităm la un film în loc de zburdat prin oraş? Aoleo, parcă o aud pe soacră-mea :)))) Pentru paşi înainte am nevoie de un şut zdravăn. De obicei vine de la prinţul consort – el e cu „haide să haidem” 🙂

Poate şi d-aia mi-am pus în obiectiv pentru la anul să particip la primul duatlon şi triatlon din viaţa mea. Am o „New Year’s Resolution” de pe acum – iuhu! Aşa, la 80 de ani cînd oi participa la Ironman Hawaii şi mi-or lua interviu căci voi fi cîştigătoarea la grupa mea de vîrstă, o să-mi fie uşor să răspund la întrebarea cînd am început să particip la competiţii de acest gen: „I started in 2010, that’s exactly 50 years ago” :))))

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Asta nu e o revelaţie, e doar o bănuială&8221;

  1. Eu cred că te gîndeşti un pic cam prematur. O fi de la mîncare.. (aşa explică taică-miu orice chestie care i se întîmplă din punct de vedere fizic şi psihic). Vrei să-ţi spun şi remediul lui multifuncţional? „Dă-i cu scuipat, tătic.” 😀
    Termină cu grijile şi gîndurile şi scoateţi croatul la o bere, domnule! 😉

  2. Aoleu, mi-ai amintit: nici berea nu-mi mai prieşte cum îmi pria odată :))))) Las’ că te văd io cînd ajungi la vîrsta mea… :)))))) Week-end fain vă doresc, mă duc să dau cu scuipat că e sigur de la mîncare 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s