Ca la mama (lui) acasă

Am mîncat aseară un pic de brînză de burduf cu roşii şi ceapă. „Ei, şi? Să-ţi fie de bine! Du-te şi mai mîncă acum ceva că ţi s-o fi făcut foame de ieri…”

Staţi că vă zic imediat de ce a fost o cină deosebită: pentru că croaţii nu fac brînză de burduf (şi nici telemea, am găsit o chestie pe care au botezat-o abuziv „feta” care aduce cel mai mult a sortimentul mai sus menţionat, da’ nu e acelaşi lucru…).

Drept urmare, cînd vin de la mama, mereu primesc cîte o bunătate de negăsit pe aci ca să-mi ostoiască dorul de meleagurile natale 🙂 Cum ar fi brînza asta de burduf: o minunăţie cînd am încercat-o la Braşov, dar la Zagreb – un fîs pe care îl mănînc că-i păcat să arunci mîncare.

Ei şi mestecînd eu aşa, agale, m-am întrebat în sinea mea: „Oare mîncarea îşi schimbă gustul cînd o scoţi din context?”

„Mă, Oană, s-o fi stricat brînza că, vorba ceea, 27 de ore ai călătorit pînă la Zagreb…” Nu s-a stricat, parol. Oricum mai am şi alte exemple. De exemplu Becherovka, o licoare de plante ce aduce a Jagermeister pe care am savurat-o şi apreciat-o la Praga, dar care şi-a pierdut farmecul adusă pînă aci. Ceaiul verde care a fost fenomenal la Londra, acasă e doar băubil – traaag de o cutiuţă diiin aaaaprilie. Fructa de mare poa’ să fie ea proaspătă, dacă nu te-adie briza cînd o papi, parcă nu e la fel.

Ştiu că pe vremea cînd Z. mă vizita la Braşov sau la Bucureşti, îmi aducea mereu bajadere – boboane de ciocolată cu cremă de alune – foarte preţioase erau şi foarte gustoase mi se păreau. Păstram din ele ca tratament pentru zile cîh la servici şi, dom’le, trebuie să spun că tratamentul funcţiona 🙂 Acuma nu mă mai atrag deloc, nici nu-mi amintesc cînd am mîncat ultima dată din mîndria croatului… Aoleo, exemplu ăsta nu e bun că reiese că bajadera e chiar mai bună scoasă din context. De fapt, cred că aici e o altă explicaţie: venită de la El şi apa plată ar fi acţionat ca balsam pentru suflet 🙂

Mi s-a mai întîmplat să încerc reţete făcute de mama mea care nu ies la fel – ok, o fi şi mîna gospodinei de vină 🙂 Cert e că multe nu ies ca la mama lor acasă în ciuda reproducerii cît mai exacte a condiţiilor de pregătire şi a ingredientelor, de unde întrebarea mea 🙂 Voi ce ziceţi? Mi se pare mie sau aveţi şi voi exemple?

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Ca la mama (lui) acasă&8221;

  1. da, fost acolo, patit asta
    cand am fost in germania mi-au spus cei de acolo sa nu le mai aduc de data asta slanina si telemea, ca nu le trebuie. ei… cui i-a fost pofta de slanina si telemea? mie. am mancat telemea turceasca ambalata la cutii rotunde ca de pringles. aproape buna. si slanina afumata facuta de-un fritz, macelar local. foarte buna. data viitoare imi iau totusi de acasa(astea doua si mustarul cu hrean merita duse, cel putin pentru mine).

    dar in rest, mancarurile facute de mama, pe care si eu stiu sa le fac, nu merita decat acolo, la ea acasa; ma intreaba de fiecare data cand plec de la ei: sa-ti dau de aia sau de ailalta? nuuu mama, imi e deajuns sa mananc aici, cu voi, chiar daca stiu ca de fiecare data cand imi amintesc de ele, mancarurile, imi curg balele; dar merita asteptarea 🙂
    oricum, eu stau la o ora de ai mei(inca o ora si sunt in bv:D), de multe ori in weekend, pana fac ceva de mancare ii sun sa ii intreb ce au facut de mancare si, daca imi convine, tsusti la ei … 😀
    ca exemple clare pomenesc: zama acra si supa de gaina de casa, tocanita de vitel cu mamaliga, gulas de cartofi la ceaun, sarmalele(pur si simplu la mine in casa sarmalele nu ‘miros’ corect), carne si carnati din oala cu untura(aduse la bloc imi par uscate)etc.

  2. Tiii, Mijule, ce mă bucur că nu mi s-a părut, că zici şi tu ca mine 🙂 Hai că-mi lasă gura apă după enumerarea ta (păi dacă zici că sîntem aşa de aproape, poate punem de-un schimb de experienţă culinar cînd oi veni la Braşov într-o vacanţă :)))))

  3. am facut greseala sa citesc inainte sa mananc… mai am un pic si ma scurg de pe scaun :)) gatitul e stil personal, asta e clar. de ex am mancat cartofi prajiti facuti de multi membri ai familiei sau prieteni si la fiecare au alt gust. iar restul mancarii, la mine e chestie de obisnuita si perioada din viata.

  4. Clauuuu s-a făcut bine, iuhuuu! 🙂 Interesantă chestia cu cartofii prăjiţi, nu m-am gîndit pînă acum, dar aşa e. Şi explicaţia ta e plauzibilă: nu se schimbă mîncarea cînd se schimbă contextu’, ci noi… Mhmm, s-ar putea să ai dreptate 🙂

  5. Păi pune o muzichie, scoate oo, lapte, făină, zahar şi ce mai trebe din frigider şi pune mîna la treabă 🙂 Cît despre leapşă, exécutée 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s