Despre papa, sănătate şi E-uri

Eram în vizită la Lucian în bucătărie, am văzut că cel mai recent articol al lui ne trimite către un articol din EVZ despre ce ne pun ăştia în mezeluri. L-am citit şi am decis că-i destul de alarmist 🙂 Am citit şi comentariile cititorilor (de la „nu mai mănînc aşa ceva” pînă la „dar ce mai mîncăm atunci?!!” 🙂 şi „io lucrez în domeniu, nu-i chiar aşa”) şi am comentat însufleţită după cum urmează:

Io refuz să mă alarmez pentru că-s sigură că nu-i dracul chiar aşa de negru. Am încredere în mama natură care m-a făcut într-un mod tare deştept şi în „poftele” mele. Şi mai multă de cînd am citit într-o carte despre cum să creşti bebeii, la capitolul „nu forţaţi copiii să mînce că ştiu ei mai bine ce le trebe şi cît” despre un experiment. Copiii de la o grădiniţă din Marea Britanie au primit în fiecare zi a săptămînii pe tavă alimente din toate categoriile alimentare şi au fost lăsaţi să-şi aleagă singuri ce vor păpa. Deşi alimentaţia lor privită zilnic era dezechilibrată, la sfîrşitul săptămînii ei păpaseră foarte sănătos şi echilibrat şi în cantităţi care se pupau cu prescrierile oamenilor de ştiinţă de capul lor! Puştii aveau doi ani, deci e exclus că se informaseră cu privire la alimentaţia sănătoasă!!!

De atunci sînt de părere că oamenii prea mult îşi bagă nasul unde nu le fierbe oala şi prin diete, cure de slăbire, pe fond nervos (stres, nefericire cronică…), din grabă sau din prostii culturale („trebe să fie masa bogată că dacă nu e e semn de sărăcie”, „gras înseamnă frumos” sau, varianta modernă, „slab înseamnă frumos” şi alte tîmpenii) îşi dau peste cap sistemul natural de selecţie a hranei şi ajung să bage în ei orice, oricînd şi oricît.

Pe principiul ăsta, dacă ceva nu mă atrage, asta înseamnă că nu-i bun pentru mine. Vorbeau în articol de chestii nedigerabile zece ani – păi organismul nostru nu-şi dă seama că primeşte ceva nedigerabil?!! Io zic că ştie în ciuda aditivilor „care dau dependenţă”.

De-aia am renunţat să mai mănînc crenvurşti şi parizer, nu pentru că intră nu ştiu ce în compoziţia lor, ci pentru că nu-mi trebuie. De-aia nu consum dulciuri prea multe (cît eram la cură de slăbire, numa’ ciocolată visam, acu’ e la liber ciocolată şi, guess what, mănînc o bucăţică din cînd în cînd. Şi sînt sigură că de-aia nu mă atrag deloc prajiturile instant – amesteci prafu’ şi bagi la cuptor. Am încercat şi nu mai îmi trebuie…). Dar mănînc cîrnaţi (ieri, pentru că mi s-a făcut poftă ceea ce e explicabil: e frig afară, organismul are nevoie de grăsimi pentru încălzirea centrală. Cred că înainte de asta am mîncat ultima dată astă-iarnă. În cazul ăsta nevoia de şorici a bătut efectul aditivului:), pateu (cu ceapă, miam-miam, făcut în Slovenia, sînt sigur că UE pune mai mult ficat în el decît E-uri 🙂 şi aşa mai departe. Hai că m-am lungit 🙂

Ca să concluzionez aş zice aşa: „Puneţi-mi ce vreţi voi în mîncare (ok, nu cucută:) ), căci eu voi şti că-mi dăunează şi nu voi consuma 🙂

De adăugat aş mai adăuga că, asta e, dac-o fi să mor pe motiv de E, am consolarea că am cîştigat momente preţioase în viaţă pentru că am avut o grijă în minus 🙂 Căci perspectiva unei vieţi de 150 de ani în care să mănînc numa’ broccoli şi morcov „bio” şi „eco”, fiert în aburi, fără sare că are leguma suficientă mă atrage foarte puţin 🙂 La fel, prefer să-l citesc pe Alain de Botton (e fenomenal!!! V-am mai zis, dar vă mai zic :), nu etichete şi ambalaje 🙂 Fiecare om e altfel. Asta nu prea citesc nicăieri prin reţete, diete şi articole. Unii fumează pînă la 100 de ani şi mor călcaţi de tramvai, tot aşa, poate că majoritatea populaţiei e rezistentă la aditivi altminteri cum de rasa umană n-a dispărut încă?

Şi acum vă dau cuvîntul, io mă duc la bazin nu pentru că sportul e sănătate curată, ci pentru că am un triatlon olimpic de terminat într-un timp decent la anu’ :))))

Anunțuri

13 gânduri despre &8222;Despre papa, sănătate şi E-uri&8221;

  1. Oana,
    ştim că citeşti Alan de Buton şi că o să participi şi la triatlon la anu’. Pentru asta, vom analiza costurile construirii a două edificii tip monument pe Dobrogeanu Gherea lîngă troşcaleta de unde latră Tom(escu). Una va fi un bust în bronz al lui Alan de Boton, iar cealaltă va fi cu tine în mărime naturală. Iar lumea va veni în pelerinaj la statuea ta, precum se duc toţi amerecanii să vază statuea lui Rocky I, II, III, IV şi cîte or mai fi, la Philadelphia, în US&A. 😉

  2. Deh, nu putem fi toţi cavaleri telegenici care scapă braşoveanu’ de la degerare 😛

    P.S. Păi dacă ştiţi, la ce mai daţi pe aici? Că e clar că ăstea au să fie mesajele pînă la anu’ cînd termin fluierînd triatlonul OLIMPIC (da?, că nu-i doar un sprint :)))) După care încă un an o să mă dau mare că l-am terminat… :)))) CU in 2012 dacă despre aditivi şi papa nu vreţi să ziceţi nimic 🙂

  3. draga Oana,

    si eu am inceput sa bag sama la aditivi si e+uri, mai casc gura mai ales la produsele mai ieftine, mai frumos colorate,cu termen de expirare prea mare…dar,mai am in vedere si pofta pentru alimentul respectiv, asta ma conduce in primul rind:daca vreau icre, si ma uit si vad ca in afara de icre toate-s aditive, oftez un pic si iau, totusi ,o cutiuta, ma gindesc ca ,asa cum sint acum, dupa ce-am mincat fara sa ma uit dupa aditivi, dac-or mai fi vreo citiva ani sa ma dumiresc cum e , draga, peste 60, e OK:)

    si cu bebelusii care s-au orientat sa manince ceea ce ii atragea sint de acord( pupe-i mama pe ei:), uite asa vreau si eu, de o vreme usturoi! as minca usturoi si la desert:), ca sa ma lamuresc ca, usturoiul este perfect pentru hipertensivi si colesterol ridicat( ceea ce ma caracterizeaza).

    e drept ca ma straduiesc, totusi sa maninc si legume mai diversificate( era o data cind cartofii, varza si fasolea erau numitoru’ comun:(. si fructe dar, sper sa n-ajung la legume fierte fara sare, eventual cu un sos
    inmiresmat si picant si niste verdeata maruntica peste, sa dea frumusete si gust sa creasca speranta si buna dispozitie!!:)

    cit priveste pe Alain De Botton, am remarcat cind ai zis ca ati cumparat din viena tot ce ati gasit scris de el, ca si incintarea ta. Vroiam sa iti cer amanunte despre, dar, daca tot am internet proaspat, nu te mai deranjez, incerc sa ma descurc singura in spatiu:>) daca ai , insa ,a ma sfatui ce crezi ca n-ar trebui sa ratez, te rog sa, multumesc frumos!

    pa, ma duc sa pap: cartofi natur, inverziti cu patrunjel, ciocanele de pui (crescuti cu E-uri)la cuptor inabusiti cu smicele de usturoi si, sa alunece la vale bucatura, cea mai ramas din salata de ardei copti de ieri( pe care o sa ne cam caftim io si cu Vica:).

  4. Maman, vorba cîntecului: „If it maaakes you haaaappy, it can’t be that bad” 🙂 Asta se referă şi la icrele din comerţ, şi la obiceiul de a citi şi cîntări ce scrie pe etichete 🙂

    Dacă ai vreme, poţi să te informezi despre E-uri şi aditivi (nu din presă, ia-o sistematic de la Wikipedia…). E+numere sînt coduri pentru aditivi, practic folosesc la clasificarea lor. Asta nu înseamnă că orice E e rău. Sarea şi oţetul îs tot aditive, iar E 300 e vitamina C! Uite aici mai multe. http://en.wikipedia.org/wiki/E_number . O să le găseşti şi pe cele periculoase (şi interzise de UE!) tot acolo 🙂
    Îmi şopteşte Zlatko că dacă zici „E-urile dăunează grav sănătăţii” e ca şi cînd ai zice „Caloriile îngraşă” sau „Americanii sînt proşti” 🙂

    Dan, exact aşa zic şi eu 😀

  5. oana,merci de adresa pe wikipedia pentru mai multe amanunte privind E-urile, acest flagel….:)

    zlatko, eu aş adăuga ” în exces” la ce-ai zis tu:
    „E-urile în exces….
    „Caloriile în exces…etc 🙂

    ( măi copii, de unde luaţi voi smilies ??..că eu nu ştiu!!)

  6. …gata, nu mai îmi răspundeţi, m-am prins de Mr Smile şi mă ţin bine 🙂

    Pa, mă duc să-mi pun o pîine cu ceva E-uri să măninc, poate alt’dat’ o să mă prind mai repede 🙂

  7. poate serveste maman a ta niste icre false(de post) – fasole batuta cu usturoi… 😀
    eu am vrut sa fac azi, dar s-a dus toata fasolea intr-o ciorba cu afumatura(din toate cred ca morcovii erau de import, din aia falnici si … morcovii, nu chiar asa dulci ca ai nostri).
    fug si eu cat pot de E-uri, de fapt, cum zice si mama ta, de excesul de aditivi si asta mai ales pentru pitici, care scapa intre mese la chipsuri si alte bazaconii de astea uscate de nu le mai trebuie slow foodul facut de tata(ok, cand sunt cu mine, in rest ne-am inteles cu mamalor sa se lupte ea, pe acelasi front cu jamie oliver :D). ala mare s-a patratit de cand cu crispsurile de cartofi englezesti

  8. Maman, pentru lecţia nr. 2 uite şi un rînjit: 😀 (: şi D) şi mai ştiu un smiley care scoate limba 😛 (: şi P)

    Mijule, iar salivez! Fasole bătută, ciorbă cu afumătură, miam-miam… 🙂 Cît despre uscăţele – ai dreptate, mare pacoste îs că au calorii multe, da’ substanţă hrănitoare nu prea… Da’ de alergat îl alergi pe pătrăţel? 😀 Pofta de mîncare are să-i crească, da’ e o poftă ce se potoleşte cel mai bine cu slow-food-ul pe care îl oferă tata şi mama 🙂

  9. Oana, sunt total de acord cu tine și cu abordarea ta, știe el organismul cum să se regleze și ce să ceară. Am fost răcită, simțeam cu turbare poftă de portocale și mere, am fost mai bleagă, simțeam nevoie de lapte. Dar sunt curioasă, nu ți-au sărit ăia de pe forum în cap, frără argumente, doar așa aiurea? Că așa se poartă pe aici

  10. LiaLia! Mă bucur de vizita ta şi îmi pare bine că mai gîndeşte cineva ca mine 🙂 Pe forum nu am deschis guriţa căci îmi dădeam singură de lucru 😀 E frumos să dezbaţi, dar nu cu cei care, vorba ta, sar în cap fără argumente – atunci se numeşte pierdere de vreme 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s