2

Salutări din Belgrad :)

Acuma trebe să fiu cinstită: n-aş fi ales Belgradul ca destinaţie de weekend sau de vacanţă nici să mă pici cu ceară 🙂 Cînd am trecut în viteză prima dată pe acolo în drum spre Bucureşti (într-un an cînd feroviarii unguri au intrat în grevă fix cînd io mă pregăteam să merg la mama, obligîndu-mă să iau autobuz pînă la Belgrad, tren pînă la Bucureşti şi apoi pînă la Braşov) am rămas impresionată. Negativ 🙂 Să zic şocată că e mai potrivit cuvîntul 🙂

Continuă lectura

3

Sfîrşit de sezon tri şi duatlonist :)))

Gata, a venit toamna, e frig, înnorat şi ceţos. Azi am fost la ultimul duatlon de anul ăsta la Jarun, în cartier. Gata, de-acum o să vorbesc şi despre altceva nu numa’ despre swim, bike, run :))) Ei, aş :))))

Mîndră nevoie mare vă anunţ că la anul voi avea de doborît un PB de o oră, 20 min şi 34 de secunde – no drafting, record stabilit azi :))) Cum ar veni faţă de primul duatlon la care am participat astă primăvară am fost mai rapidă cu 5 minute şi! Azi am fo’ a treia din cinci gagici!

Continuă lectura

3

Primul semimaraton :)

Azi, în 10. 10. 10 la ora 10, am luat startul la Maratonul din Zagreb care a avut şi o competiţie de semimaraton (21 de km şi 97 de metri) şi una de 5 km pentru populaţia largă, în principal elevi mînaţi de profesori şamd 🙂

Am terminat în 2 ore şi 6 minute – aştept rezultatul oficial pe site şi vă zic şi sînt foooarte mulţumită pentru că e exact rezultatul pe care mi l-am dorit – o medie de 6 minute pe kilometru!

Amicul nostru Lale care nu se antrenează, numa’ participă la semimaratoane ne-a invitat să participăm la ediţia a 19-a a Maratonului din Zagreb acum vreo lună. Zlatko a zis: „No way”! Pe mine m-a interesat ideea, mai ales că m-am antrenat şi-s în formă, da’ triatlonul de pe Krk n-a mai avut loc. Problema a fo’ că timp de pregătire a fost scurt, iar pînă săptămîna trecută mai mult de 12 km dintr-o dată n-am alergat.

Sîmbăta trecută am alergat 16 km juma’ şi am decis că eu încerc şi juma’ de maraton. Ce-o fi o fi 🙂 După care am răcit aşa că săptămîna trecută m-am odihnit :))) Of, în ultimele 3 săptămîni de 3 ori am fost răcită şi incapacitată – de-ar veni odată iarna să moară germenii :)))

Am alergat ieri uşor 6 km să văz dacă pot respira, am putut. Aşa că m-am înscris. Azi-noapte, de emoţii sau de la usturoiul care mi-a iritat gîtu’ încă sensibil, n-am prea dormit, da’ azi tot m-am pornit la start şi bine am făcut!

Pentru că viaţa e frumoasă cînd îţi îndeplineşti un vis şi atingi un ţel pe care ţi l-ai propus şi poţi să te feliciţi :))) A fost o zi numa’ bună de alergat – cam friguroasă şi ceţoasă dimineaţa, dar am avut soare spre final!

Au fost mulţi participanţi, suporteri mai puţini, au trecut repede kilometrii – mai auzi un şofer nemulţumit că s-a închis circulaţia, mai explorezi o bucată de oraş pe care n-o ştiai sau vezi ce ştiai din altă perspectivă şi-apăi dacă mai şi dobori un record personal, se cheamă că a meritat 🙂

Azi e o zi în care sînt gata să conving pe oricine că dacă vrei, poţi, că nu contează că anul trecut pe vremea asta nu puteai alerga 5 km dintr-o lovitură – dacă munceşti, reuşeşti orice îţi pui în cap!

Felicitări maratoniştilor – mie mi-a fost greu începînd cu km 17, uf, doare, şi am răsuflat atît de uşurată cînd am văzut linia de sosire că de fericire am sprintat 🙂 Dar maratoniştii au mai avut o tură de juma’ de maraton de executat. Mă înclin şi încep să mă pregătesc pentru ziua cînd o să fiu şi maratonist :)))

Între timp vă pun o poză (mulţumesc, Zlatko, pentru ajutor şi încurajare şi poze!!!) şi îmi agăţ medalia de gît :)))

L.E. Oana a fost a 62-a din 87 de participante cu un timp de 2:05:26 (brutto, nu m-am prins că se măsoară vremea de cînd au puşcat cu pistolu’, nu de cînd am trecut eu linia de start după un minut şi că i-am lăsat pe toţi să treacă înaintea mea, „las’ că am cip” 🙂 For details see aici

1

Cura de dezintoxicare 2 :)

Noutăţi din pat cu un latte macchiato preparat după reţeta un sfert de espresso şi lapte cît a-ncăput în cana cea mai mare 🙂

Am reuşit să funcţionez şi restul săptămînii fără cofeină! Am văzut că adorm mai greu seara (cine ar fi zis?) şi am început să-mi amintesc visele! Asta e o schimbare care nu prea-mi place că nu visez mereu că-s pe plajă la Vama Veche (aş fi zis „Bahamas”, da’ nu ştiu cum e acolo :).

Am visat acum două zile că a nins la Braşov :))). Un nene de la servici mi-a zis că chiar a nins – atîta mai îmi lipseşte, să devin Mama-Omida aia adevărată :). Iar azi-noapte organizam nişte întîlniri, mese rotunde, eram în costum cu ecuson de gît – cîh :))))

Azi m-am trezit devreme pentru o zi de sîmbătă, cu chef de mişunat şi de băut ceva că m-e sete 🙂 Ritualul de weekend cu stat în pat, cu internetul în poală şi cafeaua lîngă nu s-a lăsat schimbat aşa uşor 🙂 M-am gîndit să înlocuiesc cafeaua cu o cană de must că tot e sezonul, da’ performanţa sportivă ar avea de suferit :)))

Am ales o beutură pe bază de lapte cu puţină cafea de experiment, să văd dacă şi doza asta mică de cofeină mă agită (Zlatko m-a întrebat: „Da’ nu poţi să bei cafea o zi da şi apoi iar nu?” Nu ştiu, o să vedem 🙂 Nu-mi place fundamentalismul nici măcar cînd e exprimat în forma: „Eu nu beau niciodată cafea” :)))

Şi mă gîndesc că e păcat de rezerva de cafea bună, nu-mi vine s-o dau că a fost adunată cu grijă, atenţie şi sacrificii – de cînd am aparat şmecher de espresso (mulţumesc, Zlatko!), n-a fost uşor să găsesc cafea pentru el şi bună şi care să nu dea găuri în bugetul familiei :)))

Deocamdată sentimentul e „Life is good” :))) Aşa că o zi bună vă doresc şi un weekend care să vă facă să gîndiţi la fel şi ne auzim mai încolo 🙂