Al doilea semimaraton :D

No, am bifat şi bulinuţa ăsta din planul de antrenament, dragilor 🙂 Cu bine, cu foooarte bine! Mă declar un norocos şi jumătate şi mă pun pe explicat 🙂

Savski polumaraton e doar un punct pe ordinea de pregătire pentru triatlonul baban (nu insistaţi că nu dau detalii – deh, superstiţia :)))). L-am ales că e la o aruncătură de băţ de casă, pe un teren blînd cu încheieturile (în principal pămînt bătut, nu asfalt) şi cunoscut.

Anul trecut pe vremea asta noi ieşiserăm la alergarea de duminică fără să ştim că o să ne întîlnim cu semimaratoniştii :)) A fost haios că au fost mulţi şi coloraţi, o tanti care încheia coloana pe biţă ne-a strigat: „Puteaţi să veniţi cu noi!”. La care am răspuns, hlizindu-ne că ne-a luat drept alergători serioşi, că 21 de kilometri îs mult prea mulţi pentru noi 🙂 Da’ am convenit să alergăm şi noi distanţa asta peste cîţiva ani :)))

Ei, dar aşa a vrut destinul să merem anul ăsta 🙂 Ne-am pregătit cum am ştiut mai bine, domnul antrenor a creierit un plan de bătaie, ne-am setat obiective (antrenoru’ m-a pus să le învăţ pe dinafară şi să le recit înainte de competiţie ca să-mi intre bine în cap: 1. să termin – am terminat :), 2. să termin cu zîmbetul pe buze – am zîmbit :), 3. să am un tempo de 5 min 30′ pe km – am făcut 5 minute 31’/km 🙂

Îs foarte fericită pentru că nu mă doare nimic în afară de muşchi 🙂 A fost frig, sub zero grade ceea ce a fost minunat – de ar fi foat mai cald am fi alergat într-un noroi pînă la glezne 🙂

În plus săptămîna trecută am fost cam bleagă, obosită, tot aş fi dormit, mă gîndeam că mai bine să renunţ decît să mă forţez prea tare. Da’ azi de dimineaţă m-am trezit, am văzut un mesaj simpatic de la Svea (mulţumesc, şi datorită ţie a decurs ziua aşa de bine :), am pus de cafea, am dat drumul la Roxy Radio, m-am bîţîit un pic, am păpat, am pudrat în mod repetat nasul (Z. a parafrazat bine: du-te acum or forever hold your piss :)))) şi la alergat, tovarăşi 🙂

Ne-am ridicat numerele, încălzit şi am pornit – taaare repede au trecut kilometrii! Am mers după plan fredonînd melodia de mai jos – mulţumesc roxy radio, şi tu m-ai ajutat să-mi ating obiectivul 🙂

Şi uite aşa, kilometru după kilometru s-au făcut 21 şi 95-97 de m, aproximativ juma’ de maraton, că organizatorii nu prea s-au străduit cu nimica 🙂 Nici medalii n-au dat, nici diplome, la sfîrşit un nene care scria timpii mi-a zis: „Bravo…” şi un altul m-a somat să dau numărul de concurs jos :)). Nici fasole cu cîrnaţi n-au oferit la final, bine că au avut bere pusă la rece :))) Culmea e că îs sigură că s-a băut 🙂 Noi am mers la pizza să sărbătorim 🙂

Mai trebe să zic că Tomşescu a mers ca supersonicul! O oră şi 46 de minute (obiectivul lui era o oră şi 50) – BRAAAVOO!!! Da’ acu’ el nu mai are energie de postat pe blog 😀

Ce-am învăţat:

-multe pot merge prost cînd te pregăteşti sau participi la o competiţie (cu cît mai lungă competiţia, cu atît şansele să meargă ceva prost cresc 🙂 De-aia atunci cînd totul mere perfect trebuie sărbătorit şi mulţumit universului 🙂

-că io-s ardelean conservator :))) Nu dau io tot ce am în mine nici să mă puşti :))) Mai bine mai cătinel că tot acolo ajungem 😀 Da’ asta nu-i neapărat ceva de lăudat, trebe lucrat şi PB-ul pe mai departe scurtat 🙂

-că dacă mă las de tradus şi învăţămînt pot să mă apuc de nutriţionism – am avut un plan pt. păpat beton 😀 Oooo, trebe musai să mulţumesc şi lui Dextro Energy – sînt sigură că fără gelurile lor cu cofeină iar m-ar fi apucat criza/cheful de stat pe loc pe la km 16 şi un pic :)))

No acu’ vă pup şi revin cînd or publica rezultatele oficiale, poate m-oi găsi şi în vreo poză 🙂 Till then, keep on swimming :))) Life is great 🙂

Later Edit: Oana a fost a 14-a gagică din 35!!! Şi a 10-a în categoria ei de senioare (din 18 :)!!! Şi a fost mai rapidă decît fo’ 46 de muški – dacă am calculat bine 🙂 Uite aci: http://www.aksljeme.com/?p=2974. Şi Zlatko se ţine bine: 113/218! Şi al 28-lea în categoria lui 🙂 Not bad at all!

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Al doilea semimaraton :D&8221;

  1. Adinuca, ai o realizare extraordinară!
    Foarte impresionaţi am fost, mai ales că aţi alergat la 0 grade, chiar de nu a fost mocirlă! ….tot optimismul tău a lucrat aici!
    Şi mai impresionaţi de faptul că nu ai mai avut probleme la 16 km!!!
    Bravo şi d-lui antrenor, cu strategia de pregătire, (pe lîngă gelurile cu cofeină)…şi pentru PB-ul tău şi PB-ul lui! 🙂
    Zlatko,Oana voi sînteţi dovada că Pautsch are dreptate:…dacă foloseşti energia aia cum trebuie, imposibil să nu meargă bine lucrurile! 🙂

  2. Uite-mă!!! La un kilometru şi ceva de finish: „Stai aşa să se vadă numărul :)))

    „https://picasaweb.google.com/slavko.sopina/3SavskiPolumaraton#5578375243927498162

  3. Felicitări! Lucru deloc uşor ce-aţi făcut voi acolo! Dar cu pasiune şi ambiţie, totul devine floare la ureche! Bravoooo!
    Îmi place mult tonul postărilor! Fain de tot! 🙂

  4. …..gata, te-am văzut….şi pe Zlatko! Am şi salvat pozele dar păcat că se văd tare mici! Cum vă simţiţi azi? A fost taare frig?(sau nu simţi cînd alergi?)
    O mulţime de participanţi, nu-mi vine să cred cîţi sînt în lumea asta a voastră care participă chiar dacă nu sînt premiaţi, de dragul concursului şi bucuria mişcării sau din dorinţa de a fi tot mai buni!
    Ai zis pe FB că sînt participanţi la Ironman oameni care au avut probleme cu inima….dar eu cred că, oricum sînt ”altfel” oamenii ăştia…Nu oricine(chiar deplin sănătos fizic) poate să îşi depăşească automulţumirea şi starea de confort şi să încerce alte stări!
    (am căutat să mă fac înţeleasă cu vorbe mai alese…dar poate ziceam mai bine ”lenea” sau ”lipsa de motivaţie materială” ..sau ”ce-s nebun să alerg pînă la durere”?? :))

  5. Acuma am gandit despre comentarii aica si pe facebook. Lumea vorbeste despre depasarea limiti si despre oameni cu inima transplantata, si „eu nu pot sa fac asa ceva niciodata”. Am citit o motto – daca crezi ca poti sa faci ceva sau daca crezi ca nu poti – ai dreptate. (whether you think you can or can’t, you’re right).
    Pentru mine e haios sa incercam – hai sa ne vedem daca poatem. Ne punem o limite si incercam sa ne depasam.
    In 2006 limite pentru Oana a fost sa face 50 metri cu bicicleta. Acuma face 150 kilometri. In 2006 pentru mine limit ha fost 100 metri de inot. Acuma fac 1,5 km la concurs. Dar chiestie interensatnta ieste ca ne am bucurit la fel pentru primi 50 metri cu bicicleta ca pentru primi 150 km.
    Vreau sa zic ca chiestie frumoasa e ca asta bucurie ca hai depasat limite nu depinde de cit mare este limitul tau; independent daca vorbim despre 50 metri cu bicicleta sau ironman.

  6. Da, Zlatko, ai dreptate, important e să îţi placă ce faci şi să te bucuri cînd depăşeşti limite…..Mulţumesc că ai rezumat foarte bine de unde aţi plecat şi unde aţi ajuns datorită acestui fel de a gîndi! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s