Salutări de la Giro d’Italia :)


(Stefano Garzelli primul pe Cima Coppi la Giro 2011)

Jumătate din familia noastră în afara căsătoriei e brașoveană, deci munții-i iubește :), iar cealaltă jumătate e mare biciclist 🙂 Amîndoi considerăm că rozul e culoarea pentru bicicliști adevărați 🙂 Ne plac oamenii care fac lucruri incredibile, așa că e ușor de înțeles de ce ne entuziasmăm la gîndul că putem să-i vedem pe corridori de la Giro d’Italia în plină acțiune și să facem și noi măcar o bucățică din traseul pe care îl parcurg ei :). Anul trecut i-am strigat lui Nibali să-i dea bătaie pe Monte Grappa și l-am aplaudat pe Basso cîștigînd pe Monte Zoncolan 🙂

Anul ăsta am avut mare noroc! I-auziți aci. Am ales să urlăm cît ne țin puterile: Forza! Vai! Vai! la etapa care ar fi trebuit să fie cea mai grea din Giro-ul de anul ăsta, cea care cuprindea în premieră Monte Crostis și se termina cu escaladarea lui Monte Zoncolan, și a doua zi în etapa care trecea prin Passo Giau unde a fost și cel mai înalt punct prin care a trecut Giro anul ăsta, 2236 de metri (mamă, ce bine ții minte care-i altitudinea dacă ai muncit s-ajungi pînă acolo :).

Vineri seara am aflat și noi odată cu restul lumii că pe Monte Crostis Giro nu se suie anul ăsta că așa a decis juriul în ultimul moment, spre consternarea organizatorilor care au cheltuit un milion de euro ca să securizeze coborîrea, a voluntarilor și a poporului italian în totalitatea lui :). Rezonul fuse că nu pot trece mașinile și nu pot acorda asistență tehnică… Rămîne în picioare întrebarea de ce nu s-au prins de chestia asta mai devreme și nu au scutit efortul de care am să vă vorbesc mai încolo.

Noi am decis să urcăm oricum și bine am făcut 🙂 N-am fost singuri, mulți alți bicicliști, în majoritate străini că pentru italieni Monte Crostis nu-i o noutate. Greu, în 14 km am urcat spre cer 1417 m, dar frumos… Cînd ieși din pădure și încep să-ți facă cu ochiul piscurile înzăpezite, uiți de tot și zici mersi că ești în formă să vezi așa minunăție de planetă 🙂 Pe drum îți faci prieteni – un ceh m-a abordat că m-a văzut pe bicicletă cehească Author și conversezi în limbajul universal al bicicliștilor (că io nici germană, nici cehă nu știu :)). Te distrezi că nu există mai mare motivație pentru un bărbat să-și dea sufletul la deal decît să-l depășească o gagică :))) Mai bei o gură de apă, răsufli cum poți, inevitabil gîndești că mai bine te uitai la televizor, dar apoi ajungi pe GPM, Gran Premio della Montagna, și te simți învingător 🙂

Pe Monte Crostis te bucuri apoi de kilometrii care de duc pe drum aproape drept spre coborîre, de priveliștea care e fix cum a descris-o un domn pe care l-am întrebat înainte de a urca dacă sîntem pe drumul cel bun: „Bellissimo! Să vă opriți să faceți poze! Se vede Monte Zoncolan ca-n palmă!” :)))

Și apoi coborîrea – una din cele mai frumoase din viața mea și io nu-s mare amator de coborîri 🙂 Șoseaua e îngustă, dar au încăput să mă depășească bicicliști mai rapizi și mașinile din contrasens. Sigur m-am simțit în siguranță pentru că șoseaua fusese proaspăt asfaltată unde trebuia, că la tot pasul puseseră parapeți și niște chestii care arătau a saltele mari ca să nu iei copacul sau curba direct în brațe :))) Să judec decizia juriului nu pot, în lumina tragediei cu care a debutat Giro (108 sempre con noi) nu puteau să-și permită vreo scăpare. Pot zice doar că, în ceea ce privește siguranța, organizatorii chiar că au făcut tot ce au putut. Monte Crostis a fost puțin trist, ar fi meritat să-l urce, poate altă dată…

Pe Zoncolan n-am mai apucat să urcăm mai mult de cîteva sute de metri – nici nu știu cît am fi putut după tura anterioară 🙂 că ne-a ajuns Giro din urmă 🙂 Am pozat, aplaudat, strigat, și ne-am mirat iar de vitezele lor la deal… În locul unde am stat noi cei trei fugitivi erau încă în frunte, dar mai încolo i-a prins Igor Anton 🙂 Bravissimi ragazzi 🙂

Și iar noroc mare pe capul nostru! Au trecut băieții, am ajuns și noi la mașină și dă-i cu ploaie torențială 🙂 Hotel, cină minunată (dacă mereți spre Cortina d’Ampezzo, nu ocoliți Hotel Cima Belpra :), și somn.

Căci a doua zi am mai avut de cățărat o tură frumoasă ca-n povești. De data asta de la hotel am plecat pe o ciclovia mai ceva ca cea din Mantova (a fost doar una dintre ele, dar e împînzită zona! de revenit :)) căci unde întorci capul îți pică muntele în cap 🙂 Am ajuns pe șoseaua închisă pentru trafic ce-a dus pe Passo Giau și de acolo, kilometru cu kilometru pînă în vîrf (15 km, 1036 de metri diferență de altitudine). Unii s-au fotat cu Didi așa că io am profitat de ocazie s-o zbughesc și să cîștig Cima Coppi :))) Și ajunși în vîrf, ce frumusețe… Vorbesc de bicicletele lăsate care pe unde, deși nici priveliștea n-a fost rea :)) Vă pun eu cîteva poze (pe flickr), dar nu știu dacă am să vă conving. Altfel se vede viața de acolo de sus, mai senină:) Stefano Garzelli a trecut primul apoi restul, mai în grupuri, mai singuri. Pentru noi aventura se îndrepta spre casă, pentru ei mai avea să continue cu două cățărări serioase pînă la final.

Anul ăsta Giro se termină mîine. De-abia îl aștept pe următorul pentru entuziasmul lui roz molipsitor 🙂 Pentru a mă folosi de ocazie ca să văd cele mai trăznet bițe, pentru a pedala printre mulți alți bicicliști și a mă simți un pui de Contador 🙂 Pentru a mai vedea o bucățică din frumoasa Italie și a purta pelerina roz (care a atras multe comentarii și claxoane simpatice 🙂 Pentru a mă simți inspirată să fac mai mult pentru că pot mai mult decît cred 🙂 Pînă atunci…

Viva il Giro!

Anunțuri

14 gânduri despre &8222;Salutări de la Giro d’Italia :)&8221;

  1. De ce mi place Giro – pentru che stai acolo la juma de metru de campioni, ca pot zi a unu „dai che manca poco” a inceput de zoncolan (mi a parut rau immediat dupa – sa uitat la mine cu atata disperazione), pentru ca vezi le ragazze care schimbano doi cuvinte cu uni din grupetto, pentru ca ie greu si pentru primu si pentru ultimu, pentru ca castiga si unu care a fost ultimu ieri, pentru ca pot sa confrontezi cat ai trebuit tu pentru sa urci o deal si cat a trebuit Contador, pentru ca sunt bicicletele cool.

  2. …auleu, aşa ai zis, Zlatko? ”dai, che manca poco”?…cred că nu-i venea să rîdă, deşi asta-i cea mai bună încurajare! :)…Zic şi eu, care n-am urcat cu bicicleta niciodată! A mea ”stă” numai pe drum drept…noroc cu tururile şi cu pozele voastre că mai ”urc” şi eu 🙂
    Cine-i în poză de la Astana?..Kiserlovski?…ah, nu-i Astana, e Colnago! Măi ce poză mare şi clară:)…Se vede şi floarea din iarbă nu numai campionii! 🙂

  3. Io mă duc pentru că atîtea încurajări nu primesc tot anul de la oameni pe care nu-i cunosc :)))) E simpatic să fii ragazza pe biță la Giro :)))

    Maman, mă bucur că-ți plac pozele 🙂 dacă vrei ți-l pun și pe Kišerlovski 🙂

  4. Bine te regasesc, pui de Contador!
    E-adevarat, urmaresc eu aproape cu sfintenie Turul Frantei, da’ parca tot mai mult imi plac povestile tale cu zambareti, descoperite nici eu nu stiu cum intr-o noapte alba…
    Ma duc sa vad pozele de pe flickr, ca sa vad si eu viata mai senina… 🙂

  5. Mare fericire m-a cuprins cind am vazut comentariu de la Isis! Isis is back, tare mi-a lipsit ;( Salut cu drag de la Brasov unde ma aflu saptamina asta, multumesc frumos pentru compliment si urez multe zile senine 😉

  6. Saptamana asta? Vineri seara sunt la Brasov, merg cu sotul meu la Dâmbu Morii, pentru sfarsitul de saptamana. Mancam o inghetata impreuna? Sau o bere… Sau macar un baton de proteine… 🙂 🙂
    Esti invitata noastra – sau SUNTETI invitatii nostri 😉 – numai ca te rog sa alegi tu locatia – una frumoasa! – pentru ca eu, desi Brasovul e orasul meu natal, nu il cunosc foarte bine.

  7. Tii, ce fain ar fi fost sa ne intilnim si-o-nghetata, bere sau proteina sa-mpartim 😉 Din pacate noi plecam joi seara – a fost scurta vacanta de data asta, dar mai venim si la anul, poate atunci vom avea ocazia sa ne vedem 😉 Sau poate ne vedem la Zagreb – si acolo stiu terase faine 😉 Oricum petrecere frumoasa in weekend va dorim! Si vreme numai buna de plimbat 😉

  8. Toti zimbaretii mei fac cu ochiul strengar de data asta – e pentru ca nu lucrez la calculatorul meu si nu prea nimeresc tastele 🙂 Acum e bine 🙂

  9. E vreo posibilitate sa le-mpartim in Bucuresti, joi sau pana joi? 😉 Daca plecati din ori treceti pe aici, evident…
    Trimit maine dupa pranz mail cu datele mele de contact, poate o eventuala intalnire se potriveste programului vostru. Daca nu… ramane pe anul viitor! 🙂
    Cu drag.

  10. A ajuns, a ajuuuns!… 🙂
    I-am si raspuns aseara, dar inca n-am trimis mesajul, ca mi-a venit o idee nastrusnica si n-am avut timp s-o pun in practica ieri sau azi. Maine…
    Te iubesc, Zambareato!

  11. Iuhu!!! Trăiască ideile năstrușnice 🙂 Mi s-a umplut sufletul de zîmbet și de drag de Isis, de tabakeră, de lumea-ntreagă, cînd am citit așa o declarație frumoasă 🙂 O săptămînă plină ochi de iubire să avem 🙂

  12. Ma mai astepti un pic? Te rooog! Azi m-am dat de trei ori peste cap, da’ tot n-am reusit sa fac ce mi-am propus…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s