2011 Allgäu Triathlon – Immenstadt :)

Motto 1: Experience is what you get when you don’t get what you want. Randy Pausch
Motto 2: Oana, nu mai fi îngrijorată! Orice s-ar întîmpla, sîmbătă seara o să avem o poveste pe cinste de povestit! Zlatko Tomšić

Tare aș fi vrut să termin triatlonul ăsta, primul lung la care m-am înscris (2-80-20) și pentru care m-am pregătit, zic eu, serios, dar n-a fost să fie. Dacă mă căutați pe lista de participanți, scrie DNF lîngă numele meu. Io zic că tot e bine că nu scrie DNS – did not start (ok, nemții îs amabili, nici nu i-au pus pe listă pe cei care n-au venit la start și nici la final n-au dat tricou de finisher poate ca să nu se simtă prost cei care au încercat și n-au reușit :)), vă invit să-l căutați și pe Zlatko și să fiți mîndri de rezultatul lui și încep relatarea cu începutul.

Am ajuns la Immenstadt de joi, la timp să ne crucim de vremea rece și ploioasă de sfîrșit de iulie (17 grade în aer, „lasă că se încălzește pînă sîmbătă și sigur iese și soarele” 🙂 și să dăm o tură cu mașina pe traseul pentru bicicletă – minunat de tehnic pentru un biciclist începător ca mine: că aveam de urcat serios știam și de asta nu mă temeam, ceea ce n-am realizat decît la fața locului e că what comes up must come down = partea de coborîre va fi o problemă pentru mine avînd în vedere că aveam o limită de timp pentru încheiat porțiunea de bicicletă. Asta pe vreme frumoasă 😀 În caz de ploaie, problema se tripla și la lunga listă de griji ale Oanei legate de triatlonul ăsta se adăuga 🙂

Vineri am măsurat temperatura apei din lacul în care urma să înotăm, tot 17 grade, și am pornit să ne cumpărăm costume de neopren. Acuma teoria zice că nu e bine să încerci echipament nou în ziua de concurs, dar noi am decis că mai bine înotăm cu costum neînceput decît să ne pescuiască din lac degerați 🙂

Mare noroc mare, la magazinul de sport care și organizează triatlonul ăsta, Altenried, am dat chiar peste domnul Altenried care s-a priceput să ne sfătuiască și, avînd și reducere de 20% pentru participanți la concurs, am cumpărat costume decente la preț bun. Ba mai și scrie Ironman pe ele 🙂 A urmat distracția cu exersatul îmbrăcatului și dezbrăcatului lor – altă grijă, al meu mă iubește așa de tare că nu am putut să-l dau jos foarte ușor 🙂

Și fuga-fuguța la briefingul de seară. Unde iar m-au năpădit grijile căci n-am avut google translate la mine 🙂 Drăguț domnul Michael Rathke, directorul competiției, a întrebat la început cine nu vorbește germană, patru am ridicat mîna dintre care unul a fost Zlatko pe care îl bănuiesc acum că numai din solidaritate a făcut-o căci el a priceput tot :D, a promis că ne spune și în engleză ce e mai important și că o să ne răspundă la întrebări. Acuma, nu știu alții cum s-ar simți, dar io am simțit că sigur ratez ceva important cînd nenea a vorbit jumătate de oră, după care în engleză a zis doar: Please keep on the right side of the road, be aware there might be traffic… Am întrebat ce se întîmplă dacă nu ajungi la check-point la timp. „We take your race number, then you ride your bike to the finish.“ Culmea cruzimii mi-am zis io 🙂

Apoi pasta party în centrul orășelului – fain a fost că fiind a 29-a ediție, toată lumea știe de triatlon, orașul stă sîmbătă dimineață să-i aplaude pe sportivi!

După cină, înapoi în cameră dă-i și împachetează for race day. Așa arată necesarul de echipament – io zic că merit premiul cel mare că am reușit să închei acest prim pas important 😀

Apoi nani. Cine a putut, cine nu, a ascultat clopotul bisericii din sat bătînd tot la 15 minute, s-a învîrtit, a vînat țînțari, s-a dus la baie, s-a uitat la ceas, a citit semeseuri de încurajare sosite la 1:38 noaptea, ultima dată m-am uitat la ceas la 3 dimineața… Apoi s-a tăiat firul și m-am trezit cînd a sunat ceasul la 5.30. Afară frig și o ceață-ploaie… This is supposed to be fun, getting out at 6 in the morning on this kind of weather is not, a fost gîndul meu. Știam că anul trecut am tras concluzia după Franja cea mare că 4 ore de somn nu-s suficiente pentru un efort susținut de 7 ore, vineri noaptea am dormit două ore înainte de un efort mai serios decît 157 de kilometri pe biță…

În mod normal nu mănînc dimineața că nu pot, cînd am concurs știu că e musai să pap ceva și am descoperit că mă pot forța să mănînc un ou fiert cu pîine. Cu mare bucurie am descoperit la alimentară ouă gata fierte și m-am bucurat că o să am ce mînca aici, dar în dimineața buclucașă anxietatea o fost mai puternică, pe ness l-am băut și imediat l-am și dat afară, practic am plecat la concurs cu o mușcătură de ou și una de pîine în stomac și cu o senzație de rău care nu m-a lăsat să mînc nimic nici mai încolo 😦

Am hotărît să nu rămîn în cameră, să-l însoțesc pe Zlatko pînă la start, și apoi, dacă tot am împachetat, să înot și să văd cum e cu costum de neopren… Știu că trebuie să gîndești pozitiv, whether you think you can or you can’t you’re right, știu cît de importantă e starea de spirit, uneori mai importantă decît pregătirea fizică, dar în dimineața aia cel mai pozitiv gînd a fost: dacă reușesc să ies din apă sînt un erou :). Așa a fost. Cu emoții mari în stomac, am reușit să fac tot ce trebuie înainte de intrarea propriu-zisă în apă – e o procedură întreagă căreia îs fericită că i-am dat de cap 🙂

Apa o fost rece, 2 kilometri mulți, I do not know how I did it, știu că mi-a venit să mă agăț de barcă, să renunț, mai ales cînd a început să plouă (care nu știi, mă, să înoți și stropești în halul ăsta?! Oh, a început ploaia :)), dar pînă la urmă am înotat de toți banii :), pînă la barcă, pînă la geamandură, pînă la cealaltă geamandură, cumva am înotat toată distanța, cu costum de neopren se înoată mai ușor așa că am ieșit din apă în 52 de minute – culmea culmilor, înainte de a pleca din Zagreb asta mi-a fost singura grijă, că nu termin înotul în 55 de minute 🙂 Așa am gîndit, impertinentă mică: „Dacă ies din apă, restul e floare la ureche“…

Afară din apă fiind, în loc să simt o fericire mare că-s gata, m-a bușit plînsul cînd am auzit încurajările de pe margine. Să abandonez acum? Și ce fac încă 6 ore pînă termină Zlatko în punga căruia e cheia de la mașină? Am decis să fac una din cele două 2 ture de biță, poate mi se schimbă starea de spirit, poate mă simt mai bine și chiar termin, dar adevărul e că la momentul ăla mi se înfipsese bine în creier ideea că eu NU POT…

Am dat jos costumul – bravo, Oana 🙂 Dar n-am putut mînca nimic… Am luat în gură o pastilă cu dextroză și am plecat cu bița. Am mers bine, m-am suit pe Kalvarienberg, un deal abrupt la numa 2 km de la start biță, în aplauze și urale, am ajuns în vîrf unde am simțit că mi-e rău de la pastiluță. Zahăr pe stomacul gol și iritat, ce idee bună am avut… Am stat să iau o bucată de banană. Imediat au fost lîngă mine trei dintre organizatori. Am pus bița la pămînt. M-am așezat. Ce-mi trebuie? pătură? mi-e frig? ceai cafea? de unde sînt? Am zis că mi-e rău că n-am dormit și că trebuie să stau puțin jos.

Ploua tare, gîndul meu să fac o tură cu bița lejer mi s-a părut unul nefericit 🙂 Nemîncată și nedormită trebuia să fac 40 de kilometri grei pe ploaie… Lasă, mai bine aplaud. Am anunțat că I drop out, finish, kaput. M-am retras în garajul omului, am băut ceai. Am vorbit cu un alt concurent care a renunțat tremurînd ca varga: „This is not my first but it’s never been so cold…“ El a zis că nu poate merge cu bița pînă la stadion unde era și locul de unde începea alergarea și linia de sosire și lucrurile noastre. Nenea care ne-a oferit garajul ca adăpost de ploaie și ceai, ne-a încărcat pe amîndoi pe scaunul din față al mașinii personale, pe bițe în spate și ne-a dus. I-am mulțumit mult. Omul a zis doar: „This is my responsability. The chief said if an athlete has a problem, please help“. Jos pălăria nemților, își iau foarte în serios responsabilitățile.

Ajunsă la stadion, am predat cipul, mi-am recuperat lucrurile, m-am îmbrăcat, m-am postat sub o umbrelă cu o altă organizatoare cu care m-am conversat și am aplaudat pe toți cei care n-au renunțat… Am aflat că așa vreme rea n–a mai fost, chiar de plouă în săptămîna dinaintea concursului, sîmbătă e mereu soare, uneori prea cald :))) Am văzut că n-am fost singura care n-a terminat, după cursă am aflat că jumătate din cei înscriși nici n-au mai venit la start și că 80 au abandonat din 350… Triatloniștii nu renunță ușor, datele astea arată doar cît de greu a fost… De aceea tot respectul celor care au terminat, Zlatko you are my hero!

În concluzie nu-mi pare rău. Adevărul e că acum îmi dau seama ce noroc am avut pînă acum la toate triatloanele la care am participat de vreme faină… După ziua de ieri jur că nu mă mai plîng de vînt, soare, ploicele 🙂 Îmi dau seama că am fost o răsfățată că pînă acum mi-am atins toate obiectivele. Dar îmi pare bine că am văzut că DNF nu înseamnă sfîrșitul lumii…

Acum știu ce înseamnă un triatlon organizat ca la carte și știu care-i procedura așa că data viitoare nu o să mă mai stresez pe motiv că nu știu ce trebuie să fac și cînd. Acum am neopren pentru înot și am experiența înotului la 16 grade 😀 Ceea ce înseamnă că am acces la multe triatloane care pînă acum au fost numai pentru alții pe motiv de apă rece 🙂

Îs mîndră totuși că m-am prezentat la start întreagă și sănătoasă, deși e clar că pasul următor e să fiu și mîncată și dormită 🙂 O să mă opresc aici? Nooo 🙂 Chiar și la Immenstadt vom reveni, avem de-acum cunoștințe aici 🙂 În plus, triatloniștii sînt prea cool să nu fac parte din lumea lor :))) Uite și un clip făcut de un privitor ca să vedeți cum fu 🙂

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;2011 Allgäu Triathlon – Immenstadt :)&8221;

  1. E prima poveste de pe blog la care plîng…M-a impresionat şi că ai vrut să încerci să vezi cum e înotul în apă de 16 grade, vitejeşte pentru cît de rău ţi-era de la nedormit şi nemîncat….şi ajutorul pe care l-aţi primit pentru că n-aţi putut continua de frig şi epuizare…şi Zlatko care a dus toată cursa la capăt, (Zlatko, eşti tare de tot!…. am văzut înainte pe site-ul triatlonului cîţi s-au încumetat să ia startul şi cîţi băieţi ”dnf” au fost..)….şi faptul că experienţa pe care ai căpătat-o nu te-a învins!
    Oana, vă doresc să nu se mai repete frigul şi ploaia de la Immenstadt la nici un concurs viitor….Oricum 2-80-20 e o provocare uriaşă şi fără condiţii meteo naşpa, triatlonistilor!

  2. Aoleo, păi nu plînge că nu mi-a pus nimeni pistolu’ la tîmplă să mă duc, de bună voie și nesilită de nimeni am ales așa o vacanță, am luat startul și n-am terminat 🙂 Ce să fac dacă am io nevoia să fiu deosebită – toată lumea își face vacanțele la plajă, io mă duc în creierul munților :)))

    Ne-au trimis un mail organizatorii în care au spus că respectă decizia tuturor – și a celor care nu s-au prezentat la start, și a celor care au fost nevoiți să abandoneze și a celor care s-au chinuit și au terminat. Cică în 29 de ediții de Allgau triathlon doar în 1992 a fost vreme mai nasoală – atunci cică ar fi fost și fulgi de nea în aer :))) După ce au mulțumit tuturor și mai ales voluntarilor care au stat în ploaie și frig atîta, au încheiat cu: „Sperăm să ne vedem la una din edițiile viitoare. Următoarea este în 21 iulie 2012” 🙂 Life goes on 🙂

  3. ….da’ nici nu plîngeam dacă nu povesteai prin ce aţi trecut!
    Ştiu că-ţi place altfel decît la plajă….şi mai ştiu că data viitoare(că tot ai experienţă de anul ăsta…) o să dormi mai bine şi o să poţi să duci cursa la cap. 🙂 Nu te dai tu învinsă…;)
    Dar eu tot îţi doresc vreme bună…că e mai corect aşa! Las’ să plouă la plajă, că amatorii de bronzat tot au unde să se distreze în altă parte, ba chiar le prinde bine o zi de pauză 🙂

    Cît despre organizatori, cred că au procedat foarte diplomat! Se vede că au experienţă multă în organizat concursuri… 🙂

  4. Nu stiu cum am dat de tine aici, dar fiecare articol este o lectie de atitudine pentru mine. Multumesc, Oana.

  5. Eu ma bucur tare ca ne-am gasit si multumesc si eu pentru fiecare comentariu si incurajare – mereu imi pica tare bine 😉 Cit despre atitudine, o antrenez si pe ea ca viata e mai faina daca gindim cu zimbetul pe buze 🙂 si mi-e drag de prietenii chiar virtuali care sint pe aceeasi lungime de unda 😉 Multumesc, Isis.

  6. Pingback: Salutări din Düsseldorf :) « Oama’s Weblog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s