11. kolesarski vzpon na Mangrt :)

…sau a 11-a cățărare cu bița pe Mangart 🙂 No, că știu și slovenă 🙂


(e un punctuleț roz în poză, aia îs eu :)))

Aș zice că weekendul trecut am fost vicleni și am fentat canicula din Zagreb fugind la răcoare în munți, dar adevărul e că bicicliada din titlu s-a aflat pe calendarul nostru competițional încă de anul trecut cînd au participat numai băieții, io fiind în momentul ăla la Brașov 🙂 Distracția a fost maximă, impresiile la superlativ, așa că am vrut să merg și eu 🙂 Nu știu alții ce zic, dar mie o combinație „munte – 17,5 km numai deal – linia de sosire la 2055m altitudine – plecare de la 630m” îmi trezește imediat interesul 😀 La coborît e mai greu, dar aia e altă poveste 🙂

Și a mai fost ceva ce m-a făcut curioasă: cu o zi înainte de concurs băieții s-au dat cu bița pe o pistă care i-a dus pînă în Italia! No și asta am vrut să văd mu-sai fiind convinsă că variantă mai faină să petrec un weekend nu poate să existe 🙂

Toată săptămîna mi-a stat gîndul la plecare, vineri imediat după servici am și pornit 🙂 Am ajuns pe seară în Kranjska gora, un fel e Poiana Brașov dacă doriți un punct de reper, unde iarna se schiază, iar vara se răcorește 🙂 Ne-a întîmpinat un bilețel la intrare: „Domnule Tomšić, bine ați venit, cheia e în ușă” :))) N-am date exacte, dar sunt gata pun pariu că rata criminalității în zonă e mult sub media europeană 🙂

Ne rezervasem o cameră la pensiunea Rožle și mie mi-a plăcut mult – mică, dar nu ne-a lipsit nimic, ba am avut chiar și o chicinetă să ne facem o cafea sau să ne fierbem o spaghetă ceea ce n-am făcut că ne-am răsfățat cu mese gustoase și deserturi savuroase în târg 🙂

De la început mi-a fost clar că n-am ales prost: la plimbarea de seară (am ieșit să salutăm munții din jur și să văd și eu centrul orășelului) am pus pe noi o mînecă lungă și ne-am gîndit cu compasiune la toți cei ce suferă de cald :))) Liniște a fost, vîntul a adiat, iar dimineața ne-am trezit cu o surpriză în geam: cer limpede și o bucată de munte, o priveliște perfectă la care nu mă așteptasem 🙂

Mic dejun, cafea și plecare în excursia prin trei țări 🙂 „Care trei țări?!! Parcă vorbeam de Slovenia și Italia…” Păi am aflat între timp că și Austria e la o aruncătură de băț așa că am decis să trecem și granița ceea, acum nepăzită de nimeni – trăiască Schengenu’!!! – pentru că putem :))) Fascinația mea de copil crescut în comunism față de libertatea de mișcare văd că nu scade, ba chiar sporește cu fiecare ocazie :)))

Echipa a fost compusă din Albă ca Zăpada (io, deși, judecînd după bițele pe care le-am avut la noi, eu aș fi meritat mai mult rolul Cenușăresei 🙂 și cei trei pitici (Zlatko și fratele lui, Davor, plus un amic comun, Dalibor, la fel de încîntat de perspectiva de a trece prin trei țări dintr-o lovitură :))) Așa ne-a botezat ospătărița simpatică din restaurantul unde am cinat: „Nu ne dați o masă lîngă Albă ca Zăpada (nota blogărului: era vorba de un pitic de grădină :)?”, „Dar o aveți pe Albă ca Zăpada cu voi…”, răspunse ea făcîndu-mi cu ochiul :)))

Dar eram la 7 kilometri de Austria 🙂 Am suit un deal – în zona ceea și dacă mergi pînă la colț să iei pîine trebe să te sui pe un deal :))), am ajuns la frontieră, am pus piciorul pe teritoriu austriac, ne-am pozat cu Republik Österreich și am plecat la cappuccino în Tarvisio :)))

Pista biciclistă a fost într-adevăr o minune… Asfalt neted, multă, multă lume pe biciclete, de toate vîrstele, inclusiv pici mici de tot care abia învățau să meargă și să biciclească… În stînga pădure, în dreapta culme și vice-versa… Mai treci de un pîrîu, apoi de un orășel și tooot așa… Am ajuns la o hartă a pistelor la un moment dat și m-am minunat pentru că e o întreagă rețea! Alpe-Adria îi zice și te duce pîn’ la Veneția! Exagerez, dar nu cu mult! De revenit, cu siguranță.

La italieni cafeaua e bună, mai ales în combinație cu înghețată 🙂

Vremea a ținut cu noi așa că am atins toate obiectivele turistice pe ziua respectivă – după Tarvisio încă două cățărări pînă la Lago di Raibl…

…și Lago di Fusine unde am descoperit că viața e minunată cînd îți pică muntele în cap, iar tu nu-l poți opri că ești cu picioarele în apă :))) Am pus niște poze cu locul de care m-am îndrăgostit pe flickr!

O zi perfectă aș zice, uitînd că am căzut iar de pe biță alunecînd pe o porțiune nisipoasă și că m-am enervat de doo ori că băieții au biciclit de parcă toată pista era a lor :)))) O zi perfectă se încheie cu o cină perfectă – dacă aveți drum încolo, vă zic unde se papă bine și bea vin alb de casă de calitate 🙂 În Rateče, la restaurantul lui Mojmir 🙂

Dar a doua zi a fost și mai și! Fiind concurs fiecare s-a dus în ritmul lui. Io cu Prințesa am pornit ultimele 🙂 Dar pînă la final am depășit vreo douăzeci de oameni așa că îndrăznesc să zic că sîntem în formă 🙂 Însă cel mai important e că asta a fost cu siguranță cea mai faină cățărare din viața mea! Nu e ușor, dar priveliștile de care te bucuri pe parcurs îs nemaipomenite. Nu-ți vine să te plîngi că ți-e greu cînd te privește un vîrf stîncos sever ca un profesor de matematică 🙂 Și pădurea care te răcorește și-ți dă putere… Și tunelurile săpate în stîncă, întunecoase și reci… Mergi, mergi, mergi pe drumul șerpuitor, e greu, dar parcă n-ai vrea să se termine… Și linia de sosire! „Și trece linia de sosire Oana Bațanu! Nu știm de unde e însă cu siguranță nu-i din Log pod Mangartom!”, anunță speakerul, purtător de cuvînt al Asociației Sportive din sătucul menționat care a și organizat bicicliada 🙂

Cînd am ajuns la cîteva sute de metri de finish panta a devenit aproape insesizabilă și m-am simțit puternică 🙂 Am accelerat privind crestele din jur ca de la egal la egal, și m-a cuprins o fericire și o mulțumire greu se pus în cuvinte 🙂 Am să caut minutul ăla de încîntare maximă, starea de bine, calmul și liniștea de după în fiecare cățărare, competiție, triatlon, alergare 🙂 Probabil că o să revin să mă sui pe Mangart tot de aceea 🙂 Îs dependent, recunosc 🙂


(poza asta și cea precedentă îs făcute de dl Benjamin Kacafura, de aici le-am luat)

În concluzie un traseu foarte frumos prin parcul național Triglav (muntele care-i dă numele e și pe steagul Sloveniei) pe drumul închis pentru mașini în fiecare an la sfîrșitul lui august pentru o sărbătoare biciclistă organizată perfect de sloveni. Oameni prietenoși – de data asta am intrat în vorbă din proprie inițiativă trecînd peste barierele de limbă, de la aerul rarefiat mi se trage, cu siguranță :), gulaș pentru gurmanzi și o poveste pentru blog 🙂 Ex-ce-lent! Doar că data viitoare ne luăm și costumele de baie la noi 🙂 Weekend fain, dragilor!

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;11. kolesarski vzpon na Mangrt :)&8221;

  1. Oana,dacă mai scri aşa de frumos despre căţărările voastre prin toţi munţii pe unde se poate…..devin şi eu dependentă! 🙂
    Deci a fost concurs pe Mangart!?…Eu credeam că numai urcaţi pentru că aşa vreţi voi.. 🙂
    Foarte faine pozele, aşa cum le-ai ales să explici povestea! Şi într-adevăr, o ţară(sau 3? :)) de vis!
    Numai eu tot nu înţeleg prea bine satisfacţia care te cuprinde făcînd efort, căţărîndu-te de la 600 la 2000 m?(poate doar mîndria de a duce un lucru greu la capăt!?)
    Şi ai trecut prea repede de coborîre…cum a fost?(exceptînd alunecarea pe porţiunea nisipoasă)….sau nu se pune pe lîngă celelalte senzaţii?!

    (mie cel mai tare mi-a plăcut poza cu cafea şi îngheţată… :))

  2. Eu o să mai mă cațăr, și pe jos și cu bița, și o să mai scriu, sper la fel de frumos :), așa că drumul spre dependență este garantat 🙂 Mă bucur că ți-a plăcut relatarea 🙂

    Da, a fost concurs, exact așa i-a zis pe limba lor: „Cățărarea pe Mangart, ediția XI” 🙂 Am fost aproape 400 din care o mînă de gagici, nici măcar 10% cîte sintem de obicei pe la alte competiții… Dar și la concurs am mers pentru că așa am vrut noi 🙂

    Cum e cu satisfacția de a urca atît – în particular – și de a te supune la ce arată din afară ca o tortură – în general? Nu-i mîndrie, aia sigur. Nu simt că îs mai valoroasă pentru că am ajuns în vîrf. Poate un grad mai mare de siguranță, de încredere în forțele proprii. De exemplu urcările noastre pe Zoncolan etc. mi-au dat încrederea că pot urca și pe Mangart. O încredere de natură mai degrabă tehnică, nu „i believe I can fly…”, ci „sigur pot să urc pînă în Poiana Mare cu puțin efort dacă la viața mea am ajuns fără probleme în Poiana Mică”.

    O asemenea experiență mă face să mă simt umilă și mică, dar și parte a unui întreg minunat de extraordinar 🙂 Sentimentul e greu de descris – e un amestec de bine, de calm, de liniște, de împăcare, de recunoștință adîncă, o bucurie nesfîrșită – că sînt atît de norocoasă să mă pot antrena să fac așa ceva sau poate pentru că s-a terminat chinul 🙂 Ei, filozofez eu, dar adevărul e că e de la serotonină și endorfine :)))

    Coborîrea a trecut fără incidente, Zlatko m-a așteptat, am mers precaut și încet, frînele Prințesei Roșii îs perfecte, no problem 🙂 Problema mea la vale e că prea încet cobor, nu e nevoie de ATÎTA precauție 🙂

    De picat am căzut în ziua precedentă – viraj dreapta la o coborîre foarte lină, ploaia adusese nisip și pietriș pe șosea, am crezut că e doar puțin, dar roata s-a afundat destul de mult și am căzut cu capul sus, evident :))). Nu știu cum exact, știu doar că m-am ridicat mai repede decît am căzut, am spălat bubele și am plecat mai departe 🙂

  3. No, deci tot cu chimia găsim răspuns la întrebare?…Nu-i nimic, e normal ca eu, care nu am suferit atîta făcînd efort,(mai degrabă m-am oprit să mă odihnesc dacă a început să mă doară..) să mă întreb cum e posibil.. …:)
    …dar tot eu ştiu cît de mult înseamnă să găseşti raiul la capătul efortului 🙂

    Şi ca s-o dau mai pe glumă: vică întreabă de ce nu mergi şi la un concurs de căzături?!..dacă tot te descurci aşa de bine după? 😀

  4. „Am să caut minutul ăla de încîntare maximă, starea de bine, calmul și liniștea de după..” Si eu tot pe asta il caut – in fiecare clipa, dupa orice! Cam semanam, desi eu nu prea biciclesc… 😉

    Stii ce-mi place cel mai mult la tine? Ca stii sa cazi cu capul sus! Asta e lectia de viata a zilei. Multumesc, Oana.

  5. Sînt de acord că semănăm 🙂 Și eu mulțumesc și sper să cad mereu cu capul sus și să mă ridic repede de tot 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s