Ekoflor Maraton 2011 :)

Dacă e vineri, Oana scrie pe blog :))) De data asta despre mini maratonul la care am participat duminica trecută :)))

Dacă cineva mi-ar fi zis acum zece ani că într-o bună zi am să zburd precum căprioara prin pădure (aș vrea io :)) și că o să-mi placă la nebunie, aș fi răspuns că pădurile îs pentru plimbări agale, pentru ascultat ciripele și susur de apă, pentru admirat verdele frunzelor și culorile florilor și, drept urmare, nu cred că vreodată voi face așa ceva. Oricum îs cam grasă, mi-aș da sufletul la deal, iar la vale nu m-ar ține genunchii :)))

Dar uite că am încercat trail running cu Zlatko și n-a fost rău. Pe distanțe scurte, pe teren nu foarte denivelat că așa am citit în revistele pentru alergători că devii mai puternic, mai atent și mai rapid pe asfalt 🙂 Dar gînduri de participat la maratoane nu aveam…

Acum vreo trei săptămîni, însă, l-am vizitat pe Joža, președintele clubului nostru de triatlon, inspirație eternă, un om jos pălăria, că trebuia să ne dea niște poze să le uploadăm pe blogul Ligii noastre jaruniene. Pe masă avea o foaie de hîrtie: Ekoflor maraton, 15km și maraton întreg, Samoborsko gorje. Am întrebat ce este și ne-a zis să venim musai. Putem să mergem și la maratonul mare că limita de timp e zece ore! Aruncînd încă un ochi pe hîrtie am văzut că maratonul lîngă maraton scria +/-4600m ceea ce mi s-a părut peste puterile noastre, dar am fost de acord să mergem la cursa scurtă de 15 km (în timpul căreia ne-am suit 1000 de metri și am coborît tot atît, motiv pentru care am simțit că avem picioare toată săptămîna 🙂 Ne-am înscris și duminică ne-am prezentat la start cu voie bună 🙂


(poza e luată de aici)

A fost minunat! Organizatorii și-au dat silința, traseul a fost ales și marcat foarte bine, apa a fost unde trebuia să fie, gulașul de după foarte gustos și tricourile purtabile 🙂 Am mai avut și noroc de o vreme perfectă – în săptămînile dinainte fusese cald, foarte cald, prea cald. Mă gîndeam că e bine că alergăm prin pădure că suntem feriți, dar veteranii spun că și prin pădure poți avea senzația că n-ai aer din cauza caniculei. N-am apucat să vedem cum e cînd e prea cald prin pădure că în Zagreb s-a pornit un vînt sîmbătă seara care a răcorit bine atmosfera :)) Duminică dimineața a fost chiar frig înainte de start de mă întrebam dacă nu cumva am greșit luîndu-mi mînecă scurtă (n-am greșit, la primul deal cineva a dat drumul la centrală și s-a încălzit brusc :))), iar prin pădure, vă ziceam, perfect!

A fost lume, vreo 50 de participanți la maratonul mare și 46 la cel de 15 kilometri, toți bine dispuși și în formă. Plus ceva lume la cabană, familii, susținători… Mi-a plăcut prin pădure – n-am alergat mereu, n-am putut, uneori drumul a fost prea abrupt, am rîs și-am glumit, am admirat priveliști ca cea din prima poză, obiective n-am avut altele decît să terminăm cu bine ceea ce am și făcut 🙂

Cînd am fost gata, după două ore și 20, am luat un loc la o masă pe terasă, în pădure, să ne adie vîntul, să povestim cu alți alergători mai în formă, cu maratoniști, cu ultramaratoniști (nu știam că unii oameni ca mine și ca voi în timpul liber aleargă prin munți 100 de kilometri…), oameni relaxați și simpatici foc, să rîdem și să ne hlizim, să facem planuri ca la anul să mergem la maratonul cel mare – eu și Tonka, prietena noastră semimaratonistă, Zlatko nu vrea, el o să ne încurajeze de pe biță 🙂 O zi de milioane!

Bine m-am simțit și decizia mea de a mă antrena și participa la maratonul cel mare, cel mai greu din Croația, poate și cel mai lung (umblă vorba că are, de fapt, vreo 45 de kilometri că nu-l pot măsura cum trebuie :), unii zic că, de greu ce e și pentru că nu poți alerga mereu, nici nu poate fi numit maraton) este definitivă și irevocabilă 🙂 Anul ăsta doar patru fete au terminat maratonul adevărat. Ca încurajare că am ales bine și că, poate, îs făcută pentru așa ceva a venit rezultatul publicat a doua zi: Oana a fost a 8-a din 16 participante, bătînd chiar cîțiva băieți! Fără pregătire specială, fără să se străduiască din cale afară și cu tot cu pauza de făcut poze 🙂 Aici e de mine 🙂 M-am simțit mîndră și hotărîtă să revin 🙂

Cam atît pentru astăzi 🙂 Să vă fie bine și să descoperiți ceva nou și încîntător despre voi weekendul ăsta 🙂

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Ekoflor Maraton 2011 :)&8221;

  1. Acuma, daca padura e si pentru trail running, nu numai pentru sa asculti pasaricele si mancare smeure; ce zici despre mountain biking prin padure???;)

  2. pot să răspund eu, Zlatko?
    N-are nimic împotrivă la mountain-bike….dacă poate să culeagă smeură de pe bicicletă! 🙂 🙂

  3. Măi, eu m-am uitat foarte mult la campionatul mondial de atletism din Korea şi n-am văzut mulţi maratonişti graşi ca tine, Oana!
    Cum de poţi să alergi prin pădure aşa ”grasă”, dragă?..şi să şi ai un rezultat onorabil şi fără antrenament prealabil? 🙂 😉

  4. Acum zece ani aș fi gîndit și zis că-s prea dodoloață (în general și în particular pentru alergat prin pădure), acum nu mai sînt de aceeași părere :))) M-am exprimat eu confuz în primul paragraf, vorbele din coada lui reprezentau răspunsul meu de atunci. Acum mă simt bine în pielea mea și știu că, dacă vreau să fiu și mai în formă, tot ceea ce trebuie să fac e „to put on my running shoes” 🙂 Cît despre MTB prin pădure, bine i-ai zis lui Zlatko, provocator mic :)))

  5. Cu mare drag am recepționat pupicii 🙂 Călătorie faină îți doresc! Încă un pic și sper să primesc și pupici hawaieni 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s