Eko Maraton Maribor 2011 :)


(înainte de start, „roșii” sunt serioșii)

Maribor e un orășel simpatic în Slovenia, la granița cu Austria. Prima dată am auzit despre el cînd eram tînără, foarte tînără, nici nu vă puteți închipui cît de tînără 🙂 Aveam o colegă de liceu, bună prietenă, care îmi povestea despre o vară minunată petrecută la Maribor, în vizită la tatăl ei care fusese detașat acolo o vreme 🙂 Nu știu vouă cum vă sună, dar mie mi s-a părut că nume mai exotic nu poate să existe 🙂

Probabil că undeva în sinea mea mi-am dorit să vizitez și eu o dată în viață locul ăsta minunat și, după mulți ani, am ajuns în orașul care la anul va fi capitala culturală europeană care se află la o oră jumătate de Zagreb 🙂 Iar anul ăsta am ajuns să explorăm și împrejurimile, cum altfel decît pe bicicletă, cu ocazia Eko Maraton Maribor 🙂 Ai zice că anume căutăm întreceri sportive cu „eco” în cap sau coadă, dar adevărul e că nu-i așa 🙂

Slovenii oferă amatorilor de mișcare un weekend întreg sportiv – sîmbătă – azi, au organizat o întrecere serioasă de 114 km pe biță și o bicicliadă de 70 de km, iar mîine – duminică, se aleargă – semimaraton sau cursă de 10 km. Poate la anul le facem pe amîndouă, anul ăsta am ales să biciclim după cum urmează :

Zlatko, s-a înscris și terminat cu foarte bine competiția de 114 km! Bravo, Zlatko! Eu m-am dus la bicicliada de 70, sătulă fiind de întreceri și medalii :))) Serios vorbind acum, ultima căzătură a lăsat o cicatrice pe încrederea mea în forțele proprii în ceea ce privește condusul cursierei alb-bleu și o hotărîre să mai exersez hors-concours, mai ales coborîrile, înainte de a mă avînta spre noi culmi de performanță 🙂 Așa că oferta din Maribor a picat la cel mai mare țanc: startul a avut loc în același timp pentru ambele evenimente ceea ce a însemnat că nu ne-am așteptat mult unul pe altul la final, Zlatko și-a pus cip și a concurat dînd ce-a avut mai bun în el fără să stea după mine, iar eu am luat-o pe Prințesa roșie, bița mea de munte și de suflet cu care am trecut prin atîtea de am senzația că pot să merg oriunde, bița cu care îs poate mai puțin rapidă, dar cu care mă înțeleg cel mai bine, și am pornit la explorat partea aceea de Slovenie și Austrie 🙂 Noi nu ne-am întrecut decît cu noi înșine, rezultatele ni le știm doar noi, am pedalat de plăcere și ne-am recreat 🙂 Îmi pare rău că nu am luat aparatul foto cu mine că, dacă tot n-am mers la doborît recorduri, măcar să fi fotat rîul Drava, pîrîurile, pășunile, văcuțele, viile de pe parcurs… Data viitoare.


(„verzii” sunt mai ecologiști și mai domoli 🙂

Am mers repede totuși că ne-a ajutat și terenul și vîntul din spate :))) Am trecut de mulți bicicliști amatori, mai ales la deal 😀 (Oana, dar parcă nu era întrecere… :))), și am făcut o injecție cu stimă pentru puterile mele cînd un nene m-a întrebat îngrijorat dacă nu m-am pierdut, traseul de 114 făcuse la stînga ceva mai devreme… A văzut apoi după culoarea numărului de pe biță că io-s la categoria ușoară și s-a liniștit :))) Iar cînd ne-am intersectat cu categoria grea și a trecut un grup întreg pe lîngă mine ca vîntul, dar nu atît de repede cît să nu apuce să comenteze cineva cum că „doamna se ține bine…” (doamna fiind io :), mi-au crescut aaaripi :)))


(poză de buletin 🙂

O zi perfectă. Și vremea, și organizarea – nu încetează să mă uimească oamenii ăștia, cred că de la apropierea de austrieci li se trage, la toate se gîndesc!-, și punga cu cadouri – am primit un tricou de alergat&biciclit așa de fain de și de vesel și mai e și pe măsura mea!!! -, și traseul – Zlatko s-a plîns de drumul accidentat pe alocuri, io n-am avut de ce – MTB rules :))), și pastele cu papricaș de pui de după, și voluntarii zîmbitori și medalia strălucitoare de finisher :))) Bravo, Maribor! E doar a doua ediție, dar au făcut o treabă extraordinară, au sponsori ca la carte și vizibilitate maximă – apropo de vizibilitate, azi am înregistrat o premieră – înainte de start am dat interviu :))) Numai m-am trezit cu un microfon în nas, domnul reporter nu s-a intimidat cînd am zis că nu vorbesc slovenă, am vorbit în engleză :))) I-am scuipat să nu-i deochi și am zis că la anul ne vedem iar, deși încă nici nu pornisem la drum :))) Am știut eu ce-am știut…

Un weekend luminos, dragilor!

Anunțuri

15 gânduri despre &8222;Eko Maraton Maribor 2011 :)&8221;

  1. Eco înseamnă şi plimbare de plăcere cred pentru sloveni…aşa că-s pe placul meu. Foarte bine că ai fost cu prinţesa…respectul de sine se cîştigă şi cu paşi mai mici. Ajută să se vindece ”cicatricea”…(tata tot zice că pedalele fixe de la săgeată îţi slăbesc încrederea în siguranţa ta….)
    Maribor o să-mi placă la fel de mult ca Sibiul…(între capitalele europene) de acu’ încolo! 🙂

    Foarte fain tricoul şi baticul de amintire…

  2. Nu se vede bine în poză, dar ce-am mai primit nu-i batic, e o căciulă șmecheră că ne pregătim de sezonul rece deja 🙂 Ai văzut we wikipedia ce frumos e orașul?

  3. Undeva am citit: „E vineri, deci Oana scrie… 🙂 ” De atunci, tooot astept sa vad ce mai scrie fata asta, da’ cred ca a schimbat, intre timp, ziua… Sau s-a schimbat regula? :))

  4. Păi m-am luat cu ascultatul vecinului vesel și… 🙂 Am glumit, adevărul fiind că am fost ocupată cu pregătirea pentru ultimele competiții ale anului în curs (care au avut loc sîmbăta asta) așa că am lăsat puțin blogul deoparte, dar revin, veselă și colorată cum mă știți 🙂 Mulțumesc, Isis, e fain cînd aflii că cineva se gîndește la tine cu dor 🙂

  5. Mulțumesc, mulțumesc 🙂 I-am urmărit pe oamenii de fier sîmbăta trecută pînă au trecut primii linia de sosire (asta a fost după ora 3 dimineața, ora Croației, aș mai fi stat să-i văd și pe restul, dar eram extenuată 🙂 – ce bătălie! Am petrecut cu ocazia asta și eu puțin timp pe insulă 🙂

  6. Isis, pot să te întreb dacă o să ne povestești despre călătoria ta hawaiană? Tot urmăresc blogul tău, am vrut de mult să te întreb, dar m-am jenat – voi vorbiți de altele, mai serioase, și nu vreau să-ntrerup 🙂

  7. Oana draga, poti sa ma intrebi orice, oricand!
    Desi ti-am citit cuvintele inca din ziua in care le-ai scris, nu ti-am raspuns, pentru ca in aceeasi zi eu plecam. Am sa-ti povestesc pe indelete cand ma intorc. Pana atunci trebuie sa stii ca visul tau hawaiian e unul extraordinar, pentru care chiar merita sa lupti. De data asta ma bazez pe ceva experiente traite in ultima saptamana… 😉
    A propos, prietenii cu care suntem aici imi zic „Ironman”. Nu stii cat efort fac eu ca sa-mi pastrez titlul acesta, castigat destul de greu… :)))
    Aloha din Honolulu!

  8. Isis, oare te-ai întors? Cînd mi-am dat seama că am primit veste de la tine în Honolulu fiind m-am bucurat taaaareee de tot!!! Am zîmbit cu gura pînă la urechi, m-am lăudat (Zlatko, Zlatko, mi-a scris Isis! Din Hawaii!!! :)) și iar m-am bucurat după care am decis să nu zic nici pîs – că doar n-o să pierzi timpul citind comentariile mele cît timp ești ACOLO :)))
    Oare te-ai întors? Aștept cuminte un semn, povestea întreagă de la Ironmanul meu preferat 🙂

  9. M-am intors, Oana, dar inca nu online. Asta pentru ca ma asteptau acasa multe nefacute, care se cereau rezolvate. In cateva zile sper sa revin si in Tabakera.
    (Stii sa tii un secret? Am venit acasa cu o diploma foooarte importanta, pe care o s-o scanez si sa ti-o trimit, ca sa vezi ca nu mint: una de Iron(wo)man 🙂 )
    Pe curand!

  10. Pingback: Salutări din Maribor :) | Oama's Weblog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s