Parenzana 2011 :)

Dacă aveți vreodată drum la Poreč, în Istria, și aveți și bițele de munte cu voi, să nu ezitați să dați o tură pe Parenzana 🙂 Acolo am fost noi acum două săptămîni și am avut parte de tot felul de surprize plăcute 🙂

Prima, de fapt, n-a fost surpriză, știam că fugim de frigul și ceața care păreau că nu au să mai plece vreodată din Zagreb și ne îndreptăm spre soare, dar nu speram să fie și sîmbătă și duminică vremea însorită TOATĂ ZIUA 🙂


(în Zagreb un grad…)


(…în Portorož 8 🙂

Vreme numai bună de plimbat!


(dar nu înainte de încă o cafeluță! PE TERASĂ LA 9 DIMINEAȚA 🙂

Parenzana de care vă ziceam e un traseu pentru biciclete amenajat pe fosta linie ferată care lega Trieste și Poreč (Parenzo cum îi zic italienii :)) cu bani de la UE – io o țin pe a mea, UE e bună la ceva :). Pentru inaugurare au organizat o bicicliadă faină și ne-am dus 🙂 Drum să-i zicem forestier, dar nu extenuant pentru că trenul nu putea să urce & coboare pante abrupte așa că a luat-o ardelenește, domol, mai pe ocolite ca să ajungă încet, dar sigur la destinație :).

Sîmbătă am plecat din Lucija, Slovenia, de la mare, am trecut pe lîngă sărături (oare cum le zice la suprafețele alea de arată ca niște lacuri de unde se obține sarea marină? Sărățele sigur nu :)), am trecut granița și am luat-o prin pădure și prin vii pînă am ajuns în Buje, la fosta gară! Soare, culori de toamnă, călduț, bicicliști colorați și multă voie bună 🙂


(la început am pedalat pe lîngă mare)


(la gară în Buje)

Cred c-am fost vreo 150 sîmbătă. Am mers încolonați, organizatorii au avut grijă de noi (pe mine m-o întrebat de o sută de ori dacă-s bine că meream mai agale :)), am păpat gogoșele locale, am beut un suc, am luat o mandarină, am ascultat un discurs de primar (în Buje se vorbește și italiana, de fapt dialectul local e o amestecătură de croată cu italiană pe care numai ei o pricep :)), am avut parte și de program artistic – un cîntăreț-biciclist care a mers cu noi tot drumul și ne-a cîntat despre biciclete și ”il treno che fa ciuf-ciuf” :)). Apoi ne-am întors pe același drum, la mare ne-a așteptat pizza – mamă, ce bună a fost 🙂 Și la revedere, urma să ne vedem a doua zi în Buje pentru partea a doua a expediției 🙂

Întorcîndu-ne în Lucija și Oana exprimîndu-și dorința de a bea o cafea, am tras o fugă pînă în Piran, oraș sloven tot la mare, unde am prins un apus de soare pe mare roș-portocaliu numai bun de pus la colecție :)))


(pescărușii îs angajați ai Oficiului de Promovare a Turismului – cum văd un turist că vrea să facă poză peninsulei, cum încep să se rotească în aer pentru o poză mai de efect :))


(eee? :))

Nici n-am ajuns bine la hotelul din Poreč – unul din multele hoteluri Valamar, ales că-și fac reclamă că-s bike friendly și pentru că e unul dintre puținele deschise în extra-sezon – că am mai avut parte de o surpriză. Hotărîndu-ne tîrziu că merem în Istria și făcînd rezervarea pe fugă n-am observat că de banii ăia primim cazare ȘI masă așa că ne-am bucurat cînd ne-au informat la recepție că cina este servită între 6 și 8 :))) Și ce cinăăăă… Bufet suedez cu de toate! Strategia mea ”cîte puțin din fiecare ca să pot gusta din tot” n-a putut fi aplicată căci prea multe ar fi fost de gustat 🙂 Am apreciat și strădania hotelului de a-și educa nutriționist clienții – fiecare fel de măncare avea o etichetă cu inimă roșie, galbenă sau verde (verde era de bine :)) care te informa cam cîte calorii pe 100 de grame are respectivul fel, ce vitamine, minerale conține etc. 🙂

Am mîncat și ne-am dus la culcare sărind peste plimbarea romantică pe malul mării, dar apucînd să vedem în broșurile informative că hotelul intitulat ușor manelist Diamant are altminteri 4 stele și e atît de scump peste vară încît ne-am permite să stăm în el trei ore și 27 de minute 🙂 Am tras mucalit concluzia că ”prost să fii, noroc să ai” ni se potrivește tot mai bine și am adormit 🙂

Dimineață ne-am trezit și spre Buje am pornit (nu fără mic dejun și cafea :)). Cu bițele pe șosea repejor, repejor :)). Și urcă și coboară și urcă și coboară și urcă și mai urcă – ne cam grăbeam să nu ratăm startul, pînă la urmă am ajuns la țanc, ne-am și înregistrat – duminică au fost 450 de participanți! Și am pornit 🙂


(după 30 de km de marș forțat, eu eram numai bună de plecat mai departe într-o tură offroad de încă 65 de km 🙂

Dar adevărul e că e un drum tare frumos. Avînd 65 de km de parcurs și organizatorii ne-au tot dat bice ca să fie siguri că ajungem pînă la 3 la destinație, în Poreč. Că așa zicea programul, la 3 felicitările, muzica, dansul și masa 🙂 Sper să revin într-o zi pe traseu și să fac pozele pe care le merită… Bellissimo 🙂

E liniște acolo că e drum folosit acum doar de bicicliști și cutreietorii pe jos – ce liniște frumoasă! Departe de lume, dar conștient și recunoscător pentru realizările ei – tuneluri, viaducte, drum lin… Tot drumul m-am gîndit că e incredibil că, odată, pe acolo pe unde mă dau eu cu bița, cîndva a mers un tren… Să vă uitați la galeria foto de pe site-ul Parenzanei că îs alese pozele pe sprînceană 🙂

E faină Istria și are ce oferi bicicliștilor de toate felurile și pregătirile, nu numai traseul ăsta, ci multe altele 🙂 Mie mi-e dragă și pentru că acolo se vorbește și italiana, oamenii-s calzi și pămîntul roșu 🙂 Vă urez s-ajungeți acolo și să vă bucurați de lumina ei 🙂

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Parenzana 2011 :)&8221;

  1. Prima poză zici că e regizată SF. Iar următoarele…..din septembrie! 🙂
    Foarte frumos traseu,vreme excelentă, norocoşi aţi fost şi de cazare faină( n-are a face prostia cu plecat la mare extrasezon, doar dacă luaţi costumele de baie :))
    Încă o bicicliadă faină, cu atît mai mult că a fost la sfîrşit de noiembrie.
    Şi cafea pe terasă la 9 dimineaţa, pescăruşi şi apus de soare la mare…!!!!
    Şi pe mine,melodia de sfîrşit m-a făcut să mă simt …a 451-a! 🙂

  2. :)))

    Eee, data viitoare luăm și costumele de baie că fiece hotel care se respectă are o groapă umplută cu apă denumită generos bazin 🙂

  3. Frumos! Am fost si eu in Portoroz. Mi-a placut soseaua care urmeaza malul apei, multimea de iahturi si hotelul… am uitat cum il cheama, dar o sa caut pozele si-ti spun 🙂

    Se pare ca „sărăturile” alea se cheama „saline marine” 🙂

    „Obtinerea sarii din apele marilor s-a facut în asa-zisele saline marine, în care apele sarate sunt dirijate prin canale în spatii mari de evaporare naturala, unde sub actiunea caldurii solare are loc cristalizarea si depunerea sarii care se scoate manual sa mecanizat si apoi este transportata la locurile de utilizare.” – sursa: http://www.scritube.com/medicina/alimentatie-nutritie/SAREA-DE-BUCTRIE22224231513.php

  4. Saline marine, bineînțeles!!! Mulțumesc, Isis!

    Dacă ți-a plăcut șoseaua pe malul mării, te invit la un drum pe patru roți spre Dubrovnik 😀

  5. mno, stii ca acuma cand scriu am pielea de gaina, nu de alta, dar jumatatea de sange sarbesc fierbe de placere cand vede poze din partea aia de lume. ca in capul meu de copil partial ex-iugoslav 😆 toata zona aia se cheama acasa :D. in Slovenia ajungem destul de des cu motocicleta, direct din Austria. in Croatia insa imi doresc un concediu de nu-stiu-cand… ia sa-i scriu io lu Mosuuuuuuu! (ma rog, pentru conformitate, lui Christkind, ca asa e la austrieci 😀 )

  6. Hehe, ca să vezi :)))) Eu zic să-i scrii musai lu’ Moșu, ăăă Christkind (iuhu! am mai învățat un cuvînt pe lîngă „Christ Gott” :))) Că doar Croația e la o aruncătură de băț și-i faină coasta (și nu numai) :). Asta o zic așa, obiectiv, fără legătură cu faptul că m-am așezat aci și nu mă mai duc dusă 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s