Maratonul de la Budapesta 2012 :)


(steagurile țărilor participanților, nice touch, maratonul de la Duesseldorf încă nu-i așa de ‘ternațional, poate de-aia că e mult mai tînăr :))

Cică orice șut în fund e un pas înainte. După șutul zdravăn de azi, sînt absolut convinsă că viața mea profesională va înregistra (încă) un salt cantitativ și calitativ și pe această cale mulțumesc universului pentru un bobîrnac aka o nouă oportunitate (și că n-am de plătit pensii alimentare, achitat datorii la mafie etc. – așa, cu o slujbă în minus, pot doar să mă bucur că o să am mai mult timp ca să scriu pe blog :))) Și fiind eu într-o stare euforică, simt o nevoie mare să mă întorc în timp la ziua de alaltăieri, o zi minunată cum vă doresc să aveți cît mai multe :).


(sîmbătă, înainte de maraton, din seria „unde dai și ce iese-n poză” :)))

O să fiu mult mai scurtă de data asta. Promit :))) Unu’ la mînă, Budapesta e frumoasă foc, v-am mai scris despre ea, mergeți dacă n-ați fost și vă minunați și voi că nu-i departe și e ieftin trenul pînă acolo 🙂 Zău că merită. Acestea fiind spuse, o să mă concentrez pe maraton.

Rezultatul
Știu că asta este întrebarea de pe buzele tuturor :))) Stați liniștiți că n-am cîștigat :))) Am terminat în 4 ore 33 de minute și 59 de secunde, a 442-a gagică din 693. Aici sînt rezultatele.

Obiectivul meu a fost să termin în 3h 52′ 06″. Nu rîdeți de atîta „prețizie” că atîta iese dacă înmulțiți 42km și 195m cu 5′ 30″/km, tempo pe care am reușit să-l mențin jumătate de maraton :))). M-aș fi declarat mulțumită și cu un timp de o secundă sub 4 ore, dar n-a fost să fie.

Am pornit domol, fără ruperi de ritm sau accelerări bruște, m-am concentrat, am depășit un grup de români salutîndu-i cu HAI ROMÂNIA!!!, am terminat semimaratonul într-o oră 55′ 51″ ceea ce reprezită un record personal, și apoi am început să încetinesc mai mult de nevoie decît de voie… Și am încetinit pînă m-au depășit pacemakerii de 4:00… Și atunci m-am oprit că mă dureau prea tare. Nu sufletul, nu inima, tălpile, nu splina… Mușchii :))) Mușchii mei de biciclist de care îs așa de mîndră, fix ăia :))) I-am simțit grei și încordați și prea puțin cooperanți. Hait, nasol moment…

Și atunci am decis să mă bucur de o zi frumoasă în Budapesta, să mă plimb puțin, și să mai încerc să alerg mai încolo. De exemplu la primăvară :))) Limita de timp a fost 5 ore jumătate, timp suficient. Zis și făcut. La km 30 am băut un pahar o cola – surpriză plăcută, în broșuri scria că oferă doar Powerade 🙂 Am mîncat un gel, am mestecat o lămîie și parcă m-am simțit mai bine apoi. Eram la km 32 și trecuseră doar 3 ore și 15 minute, mă gîndeam că dacă fac un efort mare poate pot măcar să termin în 4 ore și 15 minute, timp mai bun decît am avut în Germania…

Dar apoi l-am prins pe Zlatko din urmă, suferea și el vizibil, și l-am întrebat: „Vrei să mergem împreună?”. A dat din cap că da și am continuat amîndoi, șontîc-șontîc, mai călare (alergînd :))), mai pe jos (în plimbare ușoară :))), făcînd mișto de situație, în încurajările suporterilor, pe muzică tematică dată la maxim (Never give up, it’s such a wonderful life sau I need a miracle:))) sau în bubuit de tobe 🙂 Sprijinindu-ne reciproc și agățîndu-ne pentru ultimii doi kilometri de grupa care alerga 4h 30′ AM TERMINAT AMÎNDOI!!!


(și doar m-a întrebat Zlatko înainte să plec de acasă dacă nu vreau cordeluța :))) poza e de aici mulțumesc fotografului!)

Mi-a părut bine că a fost așa pînă la urmă. Cine știe cînd vom mai avea ocazia să alergăm un maraton împreună avînd în vedere că Zlatko nu-mi împărtășește pasiunea inexplicabilă, că-i tare masochistă, pentru distanța asta parcursă la galop :)))

Concluzii și lecții învățate

1. Mai am de învățat :)))

2. Pe viitor trebuie să știu că pot aborda un maraton în două feluri (că, de abordat, voi mai aborda, deja știu exact cînd, unde și cu ce obiectiv mă prezint la anul, dar nu vă spun – asta e lecția nr. 3, să vorbesc mai puțin :D). În prima varianta mă duc să mă distrez, să cunosc un oraș nou și să alerg cu alți masochiști, renunțînd la orice idee de record personal, rezultat, cupe și campionat 🙂 Va fi necesară o pregătire, evident, dar ce-am alergat eu în ultimele 4 luni ar trebui să fie suficient (să fi tot fost vreo 500 de km în total).

Saaau, vreau rezultat, îl formulez cu respect (nu tai cu jumătățile de oră din rezultatul anterior :))), dar atunci pun osul la muncă și mă țin de treabă: kilometraj săptămînal alergat care să bată spre 60-80… Biciclit sau înotat ÎN LOC de alergat nu se pune – condiția mea fizică ce m-a suit cu Prințesa roșie la 2700 de metri altitudine și care îmi permite să adun cu sutele de kilometri pe două roți, îngenunchează în fața loviturilor repetate ale tălpilor pe asfalt…

4. Oricare ar fi alegerea de mai sus trebuie să am o motivație care să mă determine să nu renunț. La Budapesta aceasta a fost somlói galuska :)))

5. Bravo mie, de asta chiar sînt mîndră, că, văzându-mi distrus visul de a aduna măcar treizeci de like-uri pe facebook pentru doborîrea recordului personal la maraton, nu m-am lăsat pradă emoțiilor negative, n-am bocit și nu m-am aruncat în Dunăre de pe Podul cu Lanțuri :))) Asta este, uneori în viață, în ciuda faptului că te-ai antrenat cum ai putut, ai mîncat bine, te-ai hodinit cît de cît, vremea e optimă, vîntul nu bate și papucii nu te rod, nu-ți atingi țelul și nici n-ai pe cine da vina :)))

Info pentru potențiali viitori participanți la Maratonul de la Budapesta

Dragi alergtori de cursă lungă,
E fain la Budapesta. Se laudă organizatorii anul ăsta cu 19000 de participanți! Nu toți la maraton – în aceeași zi au maraton-ștafete, o cursă de 30 de kilometri și un Fun Run- maratoniști cică ar fi pe la 4000 din care 2600 străini așa că vor vorbi și în engleză, mare avantaj!

Traseul e gîndit așa de deștept, cu dusuri și întorsuri prin buricul tîrgului (prin fața Parlamentului treci de 3 ori) și de-a lungul Dunării, că mereu ești înconjurat de alergători ceea ce e tare simpatic. Ca să nu zic că startul și linia de sosire sînt în Piața EROILOR :)))

Apă, Powerade, banane, glucoză, lămîie și la km 30 și 40 coca-cola există la discreție tot la 2-3 km (doar la prima și ultima „stație de realimentare” cum le zic eu au doar apă). Toi-toi așijderea. Asistență medicală pe două roți (cadre medicale pe bicicletă) omniprezentă.

În taxa de participare intră un pachet pe care îl primești înainte de cursă și unul după cursă. Tricou sexi pentru alergat, șepcuță, medalie de finisher (pe care îți poți grava timpul scos dacă vrei, contra cost), plus diverse bunătățuri de la sponsori – în principal de la Spar, sponsorul principal. Oh și sîmbătă, ziua în care îți preiei numărul de concurs, asigură o Pasta Party (paste cu brînză au fost anul ăsta + apă sau bere + un desert… Vă zic, numai prînzul și tricoul fac toți banii.


(masa de dinainte :))


(pentru doritori, pacemakerii au fost disponibili să beau o bere cu noi, să răspundă la o întrebare… 🙂 ei sînt eroii mei – cum o fi să fi sigur că orice ar fi tu poți termina maratonul în fix 4 ore? cînd mă fac mare, vreau să fiu și eu cool ca ei :))

De sprijin moral și aplauze nu veți duce lipsă. Sînt marcate punctele cele mai atractive pentru susținători (locurile prin care trec alergătorii de mai multe ori), în spațiul de la start&finish sînt multe corturi ale sponsorilor, o scenă, animație pentru copii – ca să nu se plictisească familia sau sufletul pereche. Traficul este închis, nimeni nu se enervează și nu claxonează. Deși nu a fost așa, am avut senzația că în ziua aia Budapesta ori a alergat ori a susținut alergători, restul oamenilor și al mașinilor parcă ar fi dispărut de pe fața pămîntului 🙂 O iluzie optică, evident, pusă în scenă de cei care au ales traseul, dar, orișicît, sentimentul că sîntem buricul pămîntului a persistat 🙂 Cînd am trecut prin fața Operei ne-a (în)cîntat corul Operei!!! Nu știu de alții, dar mie mi s-a făcut pielea de găină 🙂

O altă chestie faină – maratonul oferă șansa organizațiilor neguvernamentale să facă o colectă de fonduri pentru diversele lor cauze. Anul ăsta am sprijinit: Bátor Tábor care au programe pentru copiii bolnavi de cancer – au avut un milion de voluntari pe traseu care ne-au încurajat de ne-au mers fulgii :))) OK, poate n-au fost chiar atîția, dar cu siguranță au făcut gălăgie cît un milion de oameni :))) Cine a cumpărat un tricou în semn de susținere al Fundației și l-a purtat la maraton a alergat cu siguranță mai cu spor 🙂

Și i-am mai susținut pe Suhanj!, o altă fundație care oferă programe persoanelor cu dizabilități – pacemakerii pentru 5 ore și 5 ore și jumătate au împins cîte o persoană în cărucior cu rotile, motivație mai multă nu cred că i-a trebuit cuiva…

Din păcate nu poate fi urmărită evoluția concurentului in real time, dar rezultatele au fost disponibile online în aceeași zi. Umblă zvonul că s-ar fi strecurat niște erori și în unele cazuri timpul brut și net ar fi fost același deși nu era cazul, dar organizatorii au anunțat că sînt gata să modifice unde trebuie. Măsurătoarea s-a făcut cu cip pentru care a trebuit să lăsăm o garanție de 1000 de forinți – primiți înapoi la final. Asta ca să zic și ceva de rău :)))

Îmi place la Maratonul de la Budapesta faptul că se promovează ca un eveniment pentru mase menit să-i scoată pe oameni din casă și să-i determine să trăiască mai activ. Premiul pentru cîștigători este 500 de euro pentru că nu-și propun să atragă vedete, în filmul și pozele de prezentare apar figuri ca mine. Este la a 27-a ediție și crește de la an la an. Din România a fost ceva lume, trei gagici chiar și mai mulți domni. Mi-a plăcut chiar și mesajul directorului cursei din broșura primită de toți alergătorii: veniți la Budapesta, noi ne străduim să vă oferim o experiență cît mai plăcută, sperăm să vă fie bine, și, dacă va fi așa, poate într-o zi – nu la anul, sînt atîtea orașe de vizitat și maratoane de alergat, dar într-o zi, sperăm că veți reveni 🙂 Mulțumesc, Budapesta, pe mine poți conta 🙂

Și cam atît, dacă mai aveți vreo întrebare, ziceți 🙂

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Maratonul de la Budapesta 2012 :)&8221;

  1. Ce promoter pentru maraton a cîştigat Budapesta!! ;), păcat că ei nu citesc blogul tău, dar pe mine m-ai convins. Budapest merită vizitată..şi un maraton merită chiar aplaudat de pe margine, şi chiar o plimbare pe traseul de concurs cu tricoul de susţinere al fundaţiei care face colectă de fonduri…Asta pentru cei care nu au picioare prea antrenate pentru alergare.Apropo, cîţi ani avea cea mai tînără/bătrînă alergatoare?

    Părerea mea despre performanţa ta : ai mai trecut o dată linia de finish la 42km şi 195m? Ai trecut! Alături de Zlatko a fost încurajator şi aţi avut un final optimist. Altfel cum să îţi mai doreşti ”masochisme” de astea? Succes la ce îţi propui mai departe, oricum lecţiile învăţate arată un mod foarte înţelept de abordare…şi pentru cei care nu înţeleg masochismul tău, e clar că eşti altfel…Poate nici tu nu-i înţelegi pe ei în anumite privinţe, fiecare cu masochismul lui 😀

    Ce e cu sutul în fund de care zici la început?

  2. Le-am dat feedback organizatorilor ca ne-au trimis un formular! Fac o ancheta ca sa imbunatateasca pe mai departe oferta 🙂

    Cea mai tinara/batrina alergatoare… Mhmm, nu stiu. Ar trebui sa ma uit pe lista cu toate participantele, oricum sint gata sa mai alerg un maraton pe pariu ca tu ai fi printre veteranele mai tinerele daca ai participa 🙂

    Experienta a fost altfel, parca inversata fata de Duesseldorf: in prima parte am fost concentrata, in a doua parte m-am distrat, am multumit voluntarilor, am zimbit, am ris si… am dansat chiar :))) cum zicea dl Pausch: experience is what you get when you don’t get what you want 🙂

    Cit despre masochism – Zlatko face misto de mine mai nou :))) Ieri am primit informatia ca mi s-a decernat o cupa pentru rezultatul de anul trecut la Cupa Croatiei la duatlon :))) Ceea ce inseamna loc fruntas – 1,2,3 inca nu stiu :))) Ca prin vis mi-am amintit ca duatlonul din Labin si unul din Zagreb la care am participat faceau parte dintr-o serie… CUPA CROATIEI LA DUATLON – s-au adunat rezultatele si Oana a iesit fruntasa :))) Si Zlatko zice: femeie, cind o sa-ti bagi mintile in cap?!!! :))) Uite ce cariera te asteapta si tu te omori la maraton pentru locul 428 :)))

    I-am zis ca pentru mine locul 400 din 800 e mai valoros decit locul 3 din 3 :))) Ceea ce nu inseamna ca la anul nu revin la multisport 😀 Are si el avantajele lui 🙂

  3. …MERCI pentru încurajare…Chiar de aş fi printre cele mai tinerele veterane participante la maraton, nu cred că aş putea să termin în limita de timp…Cred că nici nu pot merge mai mult de 10 km fără probleme…Nu-i nimic, pot visa însă 🙂
    …păi nu poţi fără ”multisport”..pierzi mult din distracţie! Cum te-ai urca pe Stelvio dacă n-ai face şi multisport? 😉

  4. Pingback: Maratonul de la Viena (partea a II-a :) | Oama's Weblog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s