Combinația cîștigătoare :)

Sau cum am descoperit că io nu (mai) îs petrecăreț :)))


(poză de azi, soare după muuulte zile de ceață și nor :))

Am s-o iau cronologic că am multe de zis! Vinerea trecută pe la opt seara serveam un mic în compania lui Tomșescu la un restaurant de cartier că simțeam nevoia să sărbătoresc începutul unei perioade din viață pe care o vreau cît mai Zen :))) Uf, deja divaghez :)))

Terminasem noi micii – buuuni, nu zic nu – mai aveam umpic de șpriț cînd sună telefonul consortului. Era un bun prieten care împlinise miercuri încă un anișor, dar, nefiind în oraș, nu se putuse sărbători cum se cuvine. Acum era pe drum spre Zagreb și striga adunarea – bere la zece 🙂 Am dat pe gît ce ne mai rămăsese din apa minerală și am dat fuguța să-i luăm a doua parte din cadou. Adică mai întîi am sunat pe la librăriile din Zagreb și apoi am dat fuguța cînd am găsit cartea aleasă la o librărie într-un mare shopping center :))) Achiziționăm rapid și, fiind noi fericiți că mai avem 15 minute pînă se închideau de tot buticurile, intrăm la Columbia store, îi știți, au tot felul de haine și cipici simpatici pentru zburdat prin natură.

În magazin, surpriză-surpriză, se ridicau numerele de concurs pentru o cursă de zece kilometri prin centrul Zagrebului pe întuneric – auzisem de ea, dar nu ne-o pusesem în calendar. „Haideți și voi, nu e prea tîrziu să vă înscrieți!”. Bine dispușii fiind, ne-am „împiedicat” fooarte ușor și… ne-am văzut numele pe listă :)))

Boon, ajungem noi la locul întîlnirii, înmînăm cadoul, cîntăm omului la mulți ani, mai bem un șpriț (ghemișt cum îi zice pe aici :), două, trei… 🙂 La miezul nopții pizzeria a tras obloanele și prietenul nostru ne-a anunțat că el nu mai poate, e prea obosit să continuăm în altă parte după cum fusese planul 🙂 Nici un bai, pa-pa, mai bine mergem la culcare să fim proaspeți a doua zi pentru competiție 🙂

Ieșim în parcare și dăm de vecinul nostru de dedesubt 🙂 Era cu niște verișori, aveau de gînd să sărbătorească eliberarea generalilor croați Gotovina și Markač într-un bar, „haideți cu noi!” 🙂 Și ne-am dus 🙂 Muzică live, formație de gagicuțe care au cîntat din repertoriul internațional și local – foarte impresionat a fost Zlatko, zice că pe vremea lui nu exista așa ceva – GIRL POWER :)))

Au curs șprițurile în continuare că am zis să nu trecem pe altceva că o să ne pilim rău :))) Foarte frumos, am dansat, am cîntat și de eliberarea generalilor ne-am bucurat :))) În ciuda precauțiilor, tot ne-am pilit :))) Așa că am lăsat mașina acolo și am luat-o spre casă pe jos hlizindu-se ca apucații :))) Ne-am suit la un moment dat într-un taxi ca să ajungem, totuși, acasă pînă la zi :))) Cînd ne-am băgat în pat era trecut bine de ora 4 :)))


(pînă aici am alergat, 11 km și ceva, 550 metri diferență de nivel :))

Dară sîmbăta a fost dezastru… Ultimul vin nu ne-a picat bine, nu știu zeamă de ce a fost, am calculat chiar că nu am exagerat cantitativ, dar consumul de alcool s-a lăsat cu tot felul de consecințe negative printre care durerea de cap a fost cea mai puțin neplăcută :))) Ce mai, am zăcut toată ziua 🙂 Io, că Zlatko a trebuit să se adune la un moment dat să biciclească pînă la locul unde lăsasem mașina ca să o recupereze – tot respectul, io n-aș fi fost în stare :)))

Ne-am tratat cu supă la plic și pîine prăjită că altceva nu ne-a priit la stomac și ne-am înțeles că de alergat la ora 6, musai alergăm :))) Era onoarea noatră de triatloniști în joc! Oamenii care ne-au convins să ne înscriem ne știau, după nume și prenume, chiar și pe mine – de unde, ei știu :)))

La ora 17 am dat trezirea, ne-am îmbrăcat, am ajuns la timp pentru start și am alergat toți kilometrii 🙂 Foarte faină cursa, bună idee, numărul de participanți a fost impresionant pentru o primă ediție a unui cros în Zagreb (peste 700), voie bună și antren, lume cunoscută, dar și mulți necunoscuți – se apucă lumea de făcut mișcare, tot mai mulți sîntem, în curînd n-o să mai auzim rîsete în spatele nostru cînd alergăm prin oraș, deci să ne bucurăm cît mai există comentarii gen „doamna, numa’-ncet, că autobuzul a plecat deja…”:) Am reușit să terminšm fără să doborîm vreun record – ar fi fost chiar culmea :)), dar și fără să ajungem ultimii :))) „Oana, avînd în vedere că la ora 3 încă mai… dădeam la boboci, eu sînt mulțumit!”, mi-a declarat Herr Direktor care a alergat fix 10 km în 47 de minute!!! Ptiu-ptiu să nu-l deochi! Am terminat și eu în mai puțin de 55 de minute, am luat medalia, am mîncat un stics și, din păcate, n-am mai stat să aplaudăm cîștigătorii că se lăsase frigul și noi eram cam dezbrăcați 🙂

Duminică am continuat să ne revenim… Eu, de fapt, n-am încetat procesul de recuperare toată săptămîna… :)))


(după faptă și răsplată :))

Weekend-ul ăsta am aplicat rețeta de pus un zîmbet larg pe fața Oanei care nu dă niciodată greș și n-are contraindicații: alergare prin pădure + traseu nou + prînz gătit de alții :))) O minune de duminică am petrecut!!!

Un club de atletism din orașul vecin, Jaska, organizează o ligă de iarnă. Se aleargă prin pădure, poți alege varianta lungă (11km) sau scurtă (3km), se pleacă de la un fost conac, actuală vinărie&local cu o terasă la înălțime și la propriu și la figurat și se ajunge la o cabană, Japetić îi zice, unde te așteaptă cel mai bun vin fiert pe care l-am băut vreodată :))) Și ceai și prăjituri de casă! Noi ne-am urcat pe varianta lungă și am coborît pe cea scurtă. Și a mai și fost o zi cu soare de mînecă scurtă!


(aici am mai băut un ghemișt și o cafea cu echipa din Jaska :))

Am ajuns cu pofta de mîncare la noi, am folosit oferta specială – prînzul din poza de mai sus, ruladă de pui cu șuncă și cașcaval, cartofi țărănești, salată și pîine de casă, porție ca pentru maratoniști :)) la preț de cafea+apă minerală în buricul Zagrebului :))) Și ne-a fost tare bine :)))

N-am plecat imediat că priveliștea a fost încîntătoare, la soare a fost cald și bine, gazdele vesele și primitoare, iar restul participanților glumeți :)))

E fain cînd o dată la nu știu cît timp pierd o noapte ca să descopăr că există oameni care abia așteaptă sfîrșitul de sătpămînă să-și bea mințile și să se afume – după weekend-ul trecut mă mir că există bărbați care se laudă cu poza copiilor din portofel după care le sorb din ochi pe studentele ieșite la agățat :))) Dar combinația cîștigătoare pentru mine – funcționează de fiecare dată, garantat 🙂 – e alta: mișcare+drum necunoscut+papa bun, eventual companie plăcută și dacă mai și ajung într-un loc de unde pot vedea lumea de sus și e și soare… zîmbesc toată săptămîna! :)))

Voi cum vă mai distrați?

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Combinația cîștigătoare :)&8221;

  1. Micii aceia banuiesc eu ca erau ceea ce croatii numesc cevapi iar sarbii cevapcici. 🙂
    Ma rog, asta daca nu ati descoperit un restaurant cu specific romanesc in Zagreb, situatie in care musai sa ne dati adresa . 🙂
    Buna, Oana! Te saluta o romanca stabilita (pentru o vreme) in Rijeka.Sve najbolje! 🙂

  2. Ćevapi au fost, de unde restaurant cu specific românesc la mine în cartier / în Zagreb? 🙂 Din ăia serviți cu ceapă și ajvar 🙂 Hvala lijepa pentru salutări și urări 🙂 Numai bine și ție și ședere plăcută la Rijeka 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s