4

Transformări (3)

IMG_0001

Nu știu alții cum sînt, dar eu, una, n-am fost niciodată ahtiată după făcut curățenie. Ce vorbesc, dom’le, ștersul prafului a fost dintotdeauna o corvoadă 🙂 La fel aspiratul, spălatul, frecatul, știți voi, toate acțiunile care fac casa lună și o plasează pe gospodină pe panoul de onoare. În schimb pot să alerg zece kilometri în 46 de minute 😀 Deh, nu le poți avea pe toate :)))

Continuă lectura

Anunțuri
0

Repede, pînă nu uit :)

muffine cu afine
(muffine cu afine negre – prăjitură sănătoasă altminteri, n-am găsit la mine poze cu prăjituri nesănătoase :))

Tocmai m-am întors de la sală și trebe musai să consemnez ceva. Ce am căutat la sala de fittnes cum a botezat-o greșit proprietarul? Am început acum vreo lună jumătate un program, TRX Insanity îi zice (dați și voi click pe link-uri să vedeți despre ce e vorba :)). Ideea e că am o grămadă de mușchi pe care nu-i muncesc suficient la alergat, biciclit și înotat, care au nevoie și ei de atenție și care, odată dezvoltați, te ajută să fii în și mai bună formă și să eviți accidentările (de exemplu de cînd am început programul ăsta, nu mai simt că mă doare pe lîngă genunchi).

Azi mi-o fost mult mai greu ca de obicei și pe drum pe casă am dat să analizez fenomenul. Ultimul antrenament a fost luni dimineață, o alergare ușoară de cinci kilometri, aproape că nu se pune :P. Ieri am sărbătorit Crăciunul în principal pe scaun, azi am citit toată ziua pe canapea, deci mă așteptam ca azi să fac față cu brio. Aș…

Vinovații? În Ajun am ieșit cu prieteni, am băut un vin fiert și două beri mici. Ni s-a făcut foame așa că am dat cu cîrnați cu muștar. Ieri am mîncat mai gras și mai prăjit decît de obicei – s-a lăsat cu arsuri la stomac 🙂 Cocoș de casă cu tot cu pieliță la cuptor, nu porc 🙂 La masa de Crăciun de la socri am beut și un pahar de vin și unul de coca-cola. Am mîncat și cîteva bucățele de prăjitură pe bază de margarină, am încercat și biscuiții mei cu ciocolată, dar fiind foarte dulci, n-am mîncat mai mult de doi, am încercat și cozonacul. Azi am mai mîncat niște prăjiturele că-mi făceau cu ochiul – păcat să le arunc nu?

Atît. Nu-s excese alimentare veritabile, dar adevărul e că am mîncat mai mult și mai prost decît de obicei. Și de-aia am gîfîit azi de am zis că-mi explodează inima. Se impun doo concluzii:

-pot să mă omor cu antrenamentul, dacă nu am grijă ce mănînc, îmi voi anula singură efortul. Deși e o idee pe care am citit-o în multe articole, cred că pînă azi nu mi-am dat seama că așa e. Cred că n-ar fi rău ca data viitoare să mă gîndesc de două ori înainte să bag în gură ceva 😀

-pentru mine e mai important să mă simt în formă, fit cum zic englezii, sprințară, plină de energie, flexibilă, decît să mănînc fără măsură. E interesant că am tot mai rar „pofte” interzise (să mănînc slănină sau un cheeseburger de la McDonald’s :)). Însăși noțiunea de „mîncat bine” și-a schimbat sensul în mod natural, adaptîndu-se la noile mele nevoi. Pe vremuri credeam că viața nu are sens fără sosuri, unt, carne multă, mezeluri și pîine, acum aleg fără să mă gîndesc prea mult pui, curcan, pește, paste, orez și sos de roșii :))) Mai am pînă să dau în ortorexie, nu vă temeți, dar e interesant de sesizat mecanismul extraordinar pe care ni l-a dat mama natură care ne ajută să mîncăm ce și cît trebuie, în funcție de nevoile proprii, dar pe care îl dăm peste cap singuri cu diete hipocalorice și ronțăit pe bază nervoasă… Mhmmm, hai că azi îs filozoafă rău 🙂

Sănătate 🙂

2

de sărbătorile astea îs contra, Gică Contra :)

IMG_0005

Nu știu încă dacă faza prin care trec e mai bine să fie numită minimalistă sau Hagi Tudose, cert este că anul ăsta…

…nu alerg după cadouri, de fapt nici n-am să pun piciorul în vreun magazin sau pe la tîrgurile de Crăciun (am trecut azi prin centru de nevoie, am văzut ce se oferă pe lîngă vin fiert la căsuțele de lemn îngrămădite feeric și iar am tras concluzia că muuulte chestii absolut inutile se produc cu ocazia „sfintelor sărbători de iarnă”). O să fac biscuiți cu ciocolată pe care o să-i împachetez frumos pentru cînd mergem în vizită și atît.

…nu gătesc în plus. Nu am de gînd să fac cozonaci, sarmale, ciorbă de perișoare, salată de boeuf și de vinete și de icre și trei feluri de prăjituri pe care să mă chinui să le mănînc tot eu ca să am ce da jos pînă Crăciunul următor. O să fac doar un tort de ciucalată, mhmmmm, aia da 🙂

…nu împodobesc brad și nu cumpăr globuri. Poate o să împodobesc o crenguță cu ornamente pe care le am deja. Poate 🙂 nici pe blog n-am să schimb tema, las plaja și palmierii 🙂

…nu trimit felicitări și urări speciale cu ocazia acelorași sfinte sărbători. O să mulțumesc frumos celor care dau un semn de viață oricît de impersonal și o să am grijă să trimit gînduri bune pe tot parcursul anului care vine.

…nu întorc casa cu fundul în sus. E drept că vreau să profit de avantajul de a ne fi mutat în primăvară – n-am apucat să facem prea multă dezordine 🙂

…petarde n-am aruncat niciodată, pe „noaptea dintre ani” de ceva vreme o petrec acasă în pat și e un obicei prea plăcut ca să-l schimb 🙂 în plus de cînd aștept ora 12 în pijama am niște ani plini și faini, ptiu-ptiu să nu-i deochi 🙂 mai bine o țin tot așa 🙂

Am uitat ceva ce se face de obicei în numele și în preajma Crăciunului și Anului Nou? Dacă da, eu n-am să fac 🙂 E un experiment, sper să reușesc să-l dezbrac pe Crăciun de zorzoane și o să-i neutralizez isteria colectivă ca să văd ce rămîne 🙂 O să mă bucur de zile mai liniștite și tihnite, de timpul petrecut cu oameni dragi și simpatici, mai ales de timpul petrecut cu omul meu cel mai drag și mai simpatic, o să-mi văd de antrenament și gata. Deja vreau prea multe 🙂

Să vă simțiți și voi bine, dragilor 🙂 Spor(t) la treabă :)))

Fără categorie
0

Transformări (2)

IMG_0007
(căutam o poză cu un ceas să ilustrez articolul de azi, am găsit-o pe asta cu capre :)))

Că m-am înscris la maratonul din Viena din primăvară știți. Că iar vreau să văd în dreptul numelui meu mai puțin de patru ore, 3:52:06 ca să fiu precisă, bănuiți 😀 Ce nu știți e că de data asta, ca să-mi văd visul cu ochii, am decis că antrenamentul reprezintă o prioritate absolută. Adică mă antrenez, mă hrănesc, hodinesc și muncesc, fix în ordinea asta, așa de hotărîtă sînt 🙂

Cînd am gîndit planul de bătaie și l-am pus în tabel în Excel mi-am adus aminte cît trăgea de mine Zlatko să mergem la alergat după-amiaza cînd ne pregăteam pentru Budapesta… Mi-am mai amintit că îmi pica tare bine antrenamentul matinal chiar dacă alergam pe bandă. Adică mă simțeam bine DUPĂ alergare, că sculatul cu noaptea în cap n-a fost niciodată sportul meu preferat 🙂 Poci să fiu productivă și la două noaptea, dar mi-e greu să mă mobilizez dimineața 🙂

Continuă lectura

4

Transformari (1)

20121221-102321.jpg

Am tacut in ultima vreme ca am avut multe chestii de facut! Am descoperit zenhabits.com, am aflat multe de la Leo si, in joaca, am zis sa pun si in aplicare ce am aflat ca sa fiu sigura ca imi invat lectia 🙂 M-a inspirat sa-mi suflec minecile ca sa nu ma mai aud cum zic: „Uf, iar n-am reusit sa…” 🙂

Continuă lectura

3

Al treilea semimaraton :)

start no
(La Oficiul pentru Promovarea Turismului s-au ridicat numerele de concurs :))

Povestea semimaratonului de la Crikvenica începe așa:

Era vară. Iunie dacă nu mă înșeală memoria. Tocmai alergasem 14 km din maratonul de pe Sljeme, „unul dintre cele mai grele din Croația” (am citat organizatorii și participanții și privitorii :)). Mi s-a părut și mie că distanța întreagă este pentru supraoameni datorită urcușurilor abrupte și i-am întrebat pe facebook pe prietenii mei alergători dacă există în Croația vreun maraton pentru muritorii de rînd că, din cîte știu eu, unul e „cel mai greu” (între noi fie vorba e și cel mai lung, umblă vorba că ar avea spre 50 de km că se aleargă prin păduri unde măsurătorile îs ineficiente și inexacte :)), unul e foarte greu, la Plitvice, unde, tot așa, urci și cobori pînă te saturi, și mai e maratonul din Zagreb unde ai nevoie de nervi de fier ca să explici tuturor trecătorilor și șoferilor că nu, locul tău nu e în pădure și că da, ești sănătos la cap, mersi de întrebare 🙂

Continuă lectura