4

Azi am fost un Neo mic :)

Tot despre antrenamentul pentru maraton am să vorbesc, că lui îi dedic întreaga mea atenție săptămînile astea 🙂 După 14 aprilie promit să mă liniștesc și să vă mai scriu și despre altceva 🙂

Dar ziua de azi trebe musai consemnată 🙂 Azi am alergat 37 de kilometri. A fost cea mai lungă alergare din antrenament la capătul unei săptămîni în care am mai alergat de trei ori (de intervalele de marți sînt deosebit de mîndră, 7x 1km600m din ce în ce mai repede 😀 ajungînd pînă la viteza de 12,5k/h 🙂 și am fost și la TRX&Insanity de alte trei ori cîte o oră.

Ieri seară eram la TRX unde, printre altele, facem și niște seturi cu tot feluri de alergări pe loc și sărituri. Nu-s chiar floare la ureche, am început cu 2 seturi în decembrie, acum am ajuns la 5. No și începînd noi cea de-a patra serie aseară dintr-o dată am zîmbit larg și mi-am adus aminte de scena de mai sus din primul Matrix. Neo îl caftește pe Agentul Smith cu o mînă și o privire ușor plictisită: „Asta-i tot ce poți?” 🙂 Cam așa m-am simțit și io, că aș putea să fac nu 5 serii, ci o sută 🙂 Poate a fost din cauza lipsei de alimentare cu oxigen a creierului 🙂

Dar azi s-a întîmplat din nou! Am pornit eu să alerg: prima tură de șase km jumate Jarun, picioare grele, hai, Oana, mai ai pînă ești gata, a doua tură, soare, cald, dau jos jacheta de iarnă, a treia tură, beau, înghit un gel, mă bucur că am muzică bună de alergat, a patra tură, îmi promit că dacă rezist încă o tură la următoarea dau muzica mai tare și sar peste piesele care nu-mi plac 🙂 Și uite așa, a venit a cincea tură fără vreo criză anume, fără dureri nenaturale, cu un sentiment de bucurie deplină, cu runner’s high – drogul alergătorului, și cu sentimentul că aș putea-o ține așa toooooată ziua 🙂 Spre final am accelerat chiar, pentru că am putut și am avut muzică bună, am mai zis 🙂 Am terminat 37 de km în 3 ore și 20 de minute ceea ce înseamnă 5 minute și 24 de secunde pe km – uau, m-am surprins și pe mine!

Dacă o să mă întrebe cineva iar dacă nu cumva mi-am folosit forma prea repede și, drept urmare, la maraton am să fiu o legumă, o să zic că mă îndoiesc. Azi am fost multe, dar nu hodinită 🙂 I can do better than this 🙂 Urmează patru săptămîni în care pun hățurile, mă odihnesc și menajez, mănînc ce trebe astfel încît în 14 aprilie să fiu în formă maximă pentru petrecere 🙂 Am mai multă experiență și convingerea că pot să-mi ating obiectivul 🙂

Acuma nu zic că am un nou record personal în traistă căci nimic nu e garantat: pot să-mi scrîntesc un picior, poate să plouă la Viena cu bulbuci și să fie frig spre zero, pot să am o săptămînă (două, trei?) groaznică înainte, să mă-mbolnăvesc, să nu pot să dorm etc. și să mă chinui să termin sau chiar să fiu nevoită să abandonez. Evident că vizualizez soare, zîmbete, urale, energie maximă, ușurință în mișcare și medalie de gît, dar vreau să zic că și dacă nu se vor realiza tot nu-mi pare rău că am investit aproape jumătate din an în antrenamentul pentru maratonul ăsta. Ziua de azi a făcut toți banii, preț de aproape o oră am fost Neo caftindu-l fără efort pe Agent Smith 😀