Maratonul de la Viena (partea 1) :)

maratonistii
(maratoniștii, io și cu prietenul nostru, Dalibor, chiar înainte de start 🙂 Articolul ăsta alte poze nu va avea pentru simplul motiv că Zlatko a plecat în deplasare cu ele cu tot :))) Îi mulțumesc pe această cale lui D. pentru permisiunea de a folosi poza lui, cît și artistului fotograf necunoscut care a făcut-o și promit că urmează o parte a doua cu informații pentru alergători bogat ilustrată 🙂

Boooon. Acuma că s-a potolit și febra musculară cam e momentul să vă povestesc, repede pînă nu uit 🙂

Race report sau, cum se zice pe la noi, cum fu cursa 🙂

Știți sentimentul ăla înălțător că totul e perfect, că faceți ce faceți fără a depune vreun efort deosebit și că ați putea s-o țineți așa cît îi ziua de lungă? Ei bine eu nu l-am avut duminică :))) De unde și rezultatul. 42 de km și 600 de metri (zice Garmin-ul meu) în 4 ore 11 minute și 1 secundă. Ceea ce înseamnă că record personal este, dar obiectiv atins (ăla de-ncepe cu „treioreși…” 🙂 – nu 🙂

Acuma, după maraton mulți experți se-arată și sar cu explicațiile după cum urmează:

1. fostul antrenor, Zlatko, mă trage de urechi că am plecat ca din pușcă :))) În nici un moment nu ne-a fost vorba că sub 5 minute pe kilometru e un ritm acceptabil pentru mine cînd alerg un maraton întreg 🙂 După ce m-a tras de urechea stîngă, m-a apucat și de cea dreaptă zicînd că nutriția a fost deficitară în sensul că n-am băgat suficient în mine pe timpul cursei (trebuia să mă opresc la McDonald’s, oricum gelurile, sucurile și dulcețurile de pe parcurs nu mi-au priit :)))

2. prietenul nostru, Dalibor, care a avut un plan de antrenament foarte complicat, dar care poate fi rezumat așa: „aleargă dacă ai chef, cînd ai chef și cît ai chef” :), zice că evident că am dat chix pentru că m-am obosit prea tare :))) Inclusiv în preziua competiției cînd, în loc să urc cu scările rulante, am urcat pe jos ca să ies de la metrou 🙂

3. antrenoarea mea de la TRX are o altă explicație – ziua de duminică a fost pentru mine prima zi călduroasă și însorită (20 de grade!!!) de anul ăsta, șoc maxim pentru organismul obișnuit mai degrabă cu temperaturi negative de unde lipsa poftei de mîncare pe parcurs 🙂

4. Joža, președintele clubului nostru de triatlon zice că timpul scos e foarte onorabil, felicitări, și că, oricum, la maratoane cum îi Viena te duci pentru experiența de a alerga printre atîția alți oameni, nu pentru a scoate recordul din tine 🙂

5. Goran, amicul nostru care e și el maratonist, își menține teoria că eu mi-am atins vîrful de formă mai repede decît era cazul (ehehe, dacă aș fi alergat maratonul în ziua în care l-am caftit pe agent Smith, acum PB-ul meu ar fi fost măcar cu vreo 15 minute mai onorabil 🙂 Păcat că nu-i suficient să fii în formă, mai trebe să fii în formă într-o zi anume :)))

Io concluzionez și zic că toți au dreptate :))) În plus n-am avut muzică-n urechi, iar samba pe parcurs n-a prea fost. Și adaug că io nu sînt genul care să reziste la durere și tortură – de-aia mi-am și făcut plan de antrenament pe care l-am executat întocmai, școlărește și tocilărește, în speranța că mă va scuti SIGUR de lacrimi în ziua de concurs și-mi va GARANTA rezultatul visat. N-a fost așa. O fost o zi proastă, nu știu de ce, nu s-or fi aliniat planetele :), mi-am jucat mîna prost (unde mi-o fi fost mintea să pornesc așa de repede?), am alergat tot sperînd că pofta vine mîncînd și cheful de alergat cu kilometrii… N-ar fi fost prima dată. Dar nu mi-a ieșit pasiența.

Dacă la Dusseldorf și Budapesta criza m-a vizitat pe la kilometrul 27, la Viena nici la km 16 nu mai eram chiar proaspătă ca o garofiță :))) Am încercat io diverse stratageme: să inspir și să expir, să dedic kilometrii: „unul pentru mama, unul pentru tata, unul pentru Zlatko, unul pentru mama soacră care mi-a pus în vedere să mă las de maratoane și să mă apuc de făcut copii…” :))), să-mi dau palme, să strîng din dinți, să-mi țin discursuri, pînă am amuțit de tot zicîndu-mi: „Don’t think, just run” :).

Dar cînd m-a depășit pace-maker-ul de 4:00 și nu m-am putut ține de el m-a bușit plînsul și am intrat în grevă 🙂 Era kilometrul 38. Salvarea piuia și tot venea după maratoniști lungiți în șanț sau la umbră 😦 Am mărșăluit io doi kilometri după care am zis să mai alerg umpic că mă cam săturasem de maraton și mă gîndeam că se-ncălzește berea la linia de sosire :))) Și am terminat cu bine și cu un zîmbet chinuit. No c-am făcut-o și pe asta.

Acuma regrete amarnice n-am. Cursa în sine n-a fost o fericire, de data asta chiar nu prea am zîmbit, dar antrenamentul a fost super :). M-a scos din iarnă mai musculoasă și mai senină decît eram în noiembrie :). Am avut parte de mult sprijin și gînduri bune din partea unor oameni de la care nu mă așteptam :). Am o poveste în plus de spus pe blog și la cafea :). Aș zice că am mai învățat cîte ceva, dar mă îndoiesc sincer că e adevărat sau că o să mă las de jocuri de noroc :))). Singura problemă e că am luat obiectivul umpic prea în serios, nu ere cazul – tînără sînt, maratoanele n-au intrat în sac și important e să mă distrez, rezultatele vor veni de la sine, îmi zice altă prietenă alergătoare și ea 🙂 OK, data viitoare mă duc chitită pe distracție 🙂 Poate acopăr și Garminul cu leucoplast 🙂

Între timp bilanțul în cifre este următorul:

/record personal la semimaraton: 1:53:09 (neam de neamul meu n-a alergat așa de repede un semimaraton :))), din nou, apelez la neam să zică dacă greșesc :)) Zlatko îmi propune să mă reorientez pe jumătăți de măsură, să-mi consum energia în plus în direcția asta ca să nu mi se mai întîmple să dobor recorduri la semimaraton în timp ce alerg, de fapt, un maraton” :)))

/record personal la maraton: 4:11:01 (8 minute și 13 secunde mai puțin, da, da, am început să număr secundele în loc să tai cu jumătățile de oră din recordul personal, o fi semn de maturitate? 🙂

/nici pe departe ultima, overall, fete și băieți, sînt în primii 40%, a 473-a gagică din 1285 care au terminat, a 87-a din 195 în categoria mea de vîrstă W30 („Of, Zlatko, ce bine ar fi fost dacă mi-ar fi zis cineva la km 38 să strîng din dinți încă umpic pentru că, dacă o să mă opresc, o să pierd 270 de locuri în clasamentul fomeilor….” „Dragă, dar cei 1500 de alergători care au trecut pe lîngă tine nu au reprezentat un indiciu suficient?!!”, mi-a răspuns dom’ profesor care are răspuns la toate :)))) De parcă io am stat să număr cîți oameni trec pe lîngă mine :)))

/prima româncă după Lilian Danci care a terminat în 2 ore 56′ 26” pe locul 10!!! Bravo! Cred că ea e sportivă de performanță, a pornit cu elita, văd că are un H în coada categoriei ei, la fel ca Henry Sugut, cîștigătorul absolut 🙂 („Oana, și? Care e următorul maraton? Te duci la București?” Păi nu că la București n-o să ies prima româncă în veci… :)))

/0 dureri de gleznă, talpă, genunchi, spate, splină, cap 🙂 – iuhuhuhu!!!

Gata deocamdată, în episodul următor vă zic despre ce înseamnă să alergi la maratonul de la Viena 🙂

Anunțuri

12 gânduri despre &8222;Maratonul de la Viena (partea 1) :)&8221;

  1. nu Adina, în neamul nostru nu cunosc pe cineva să alerge un semimaraton în 1.53.09 sau în general,să alerge mai mult decît din necesitate sau din joacă…Nu asta ar fi problema. poate eşti tu singura care poate, toată stima! Problema e că tu te concurezi pe tine însăţi şi nici asta nu ar fi problema dacă ai face-o din distracţie, din nevoia a fi cu prietenii tăi … Mie îmi pare că numai dacă atingi scopuri prestabilite ajungi să ai satisfactie. Şi asta nu e bine…Nu o să îţi zic ca Nena să faci copii de-acum încolo, sigur vei face ce şti tu să faci mai bine, dar tare mult aş vrea să fii mai mulţumită de tine.
    Poate ar trebui să alergi ca Dalibor, cît ai chef şi cînd ai chef…(oricum el, la ce ”compas” are, poate străbate distanţa mai repede decît tine)
    Poate ar trebuie să alergi pe acelaşi circuit ca să faci comparaţii!
    Acum îmi place că ai ieşit din faza neagră şi bilanţul în cifre e ,cît de cît,mulţumitor pentru tine 🙂
    Nu ştiu să rostesc cuvinte înţelepte (oricum a zis altul mai repede că e important să participi) dar îmi doresc să citesc mai multe despre ce bine ţi-a priit antrenamentul şi despre cei pe care i-ai cunoscut îndrăznind să participi la maratoane (zicea un mic înţelept că e extraordinar cel care poate să alerge 4 ore neîntrerupt !!Şi-i dau dreptate: ăia care termină mai repede scapa mai uşor :)) ….şi mă bucur că ai 0(zero) dureri de gleznă, talpa, genunchi s.a.m.d 🙂

  2. Bravo Oana!!! Maratoane vor mai fi si data viitoare sigur timpul va fi mai bun, dar cred ca asta conteaza prea putin (vazut din galeria celor care nu-si misca decat degetele pe laptop si se plang ca ii dor toate cele 🙂 ). Astept pozele cu snitel de Viena 🙂

  3. Uraaa! Felicitari ma dame! Eu nu-s expert la asta insa m-am simtit extrem de bine cu gandul la tine alergand acolo. Ca si cum as fi fost si eu implicat. Oricum mi se pare un obiectiv mare sa alergi un maraton. Tin pumnii si la urmatoarele doar sa imi spui intre ce ore si garantez empatie maxima. Bisou!

  4. Maman, sper că nu te-ai supărat la faza cu neamul, era o glumă… Dă-mi voie să mă repet: ORICINE. POATE. TERMINA. UN. MARATON. PUNCT. 🙂 Dacă vrea. Și înainte de a-mi răspunde orice, amintește-ți de maratonul de la Paris – ce categorie a plecat prima? Apăi dacă oamenii fără picioare pot termina un maraton, nu știu cine nu poate…

    Nu zic că e musai ca toți să ne apucăm de alergat, sînt și alte chestii de făcut în viață despre care credem că doar cei dotați special le pot face – io zic că orice om ar trebui să se apuce și să termine ceva ce i se pare imposibil: îți zic, experiența îți dă aaaaripi 🙂

    Nu lua „lamentările” mele prea în serios – am notat ce și cum ca să am punct de referință pentru mai departe 🙂 Să te îngrijorezi cînd o să-mi arunc jucăriile și n-o să mai vreau să mă joc 🙂 Deocamdată sînt în faza lui: „Următorul va fi… Munchen” 🙂

    Cînd despre părerea ta că doar dacă îmi stabilesc obiectiv și-l ating îs mulțumită, nu sînt de acord că e așa, îl citesc și eu pe Leo :D. Ăsta e cam primul obiectiv pe care mi l-am setat și pentru care am muncit. Cu abnegație aș putea zice, dar n-a ieșit, e și asta o experiență 🙂 Io zic că e normal să fiu o țîră dezamăgită… Dar sînt și căpățînoasă și obiectivul tot o să mi-l ating 😀

    Fiecare maraton a fost diferit și fiecare mi-e drag în felul lui, fiecare are povestea lui, nu pot fi toate perfecte 🙂

  5. Clau, mulțumesc 🙂 Data viitoare nu mai merg la rezultat, așa că promit să nu mă supăr dacă nu termin în mai puțin de 4 ore :))) Snițel n-a fost, au fost paste și Burger King – ieșirea asta din păcate a cam fost wham – bam – thank you, ma’am, am ajuns vineri tîrziu, ne-am întors duminică după maraton 😦

  6. Multumesc ca ma-i pus pe primu in loc de experti. Cand am citii post ma venit o revelatie – asta a fost 3. tau maraton si e normal ca facut toate aste gresale. In general n-ai facut prea multe curse in viata cu objectiv fix. Cred ca cu asta in minte ca ai facut foarte bine, si ca PB tau e 20 minute mai repede decat meu. Felicitari!

  7. Cu plăcere 🙂 Io mulțumesc pentru susținere – așa zic și eu, pînă acum obiectivul ori a fost „să termin”, ori mai mult un vis, o dorință (am mai zis eu înainte că vreau maraton sub 4 ore, dar nu am pus osul la muncă fooooarte serios). Mulțumesc și pentru felicitări – io zic că PB-ul tău nu e relevant, dacă ai vrea, ai putea și mai repede 🙂

  8. nu m-am supărat de pomenirea neamului, m-am suparat că nu eşti mulţumită tu de performanţă…şi mi s-a părut normal să-ţi povestesc despre asta! O să-ţi ţin pumnii şi azi cînd mergi la servici :)….şi sper să nu abandonezi jucăriile şi să-ţi placă să te joci în continuare 🙂

  9. tata zice că el nu poate să doarmă 4 ore continuu 🙂 ..şi întreabă dacă nu poţi să pleci mai repede cu o juma’ de oră? 😀

  10. Păi normal! Campionii dorm …ăăăă …..aleargă doar doo ore și umpic :))) Cît despre plecat mai devreme, io zic că tot ideea mea e mai bună: într-o zi cînd mă scol bine dispusă și în formă alerg 6 ture de Jarun, dobor record, mă veselesc, după care în ziua în care e anunțat maratonul mă duc direct la organizatori și le zic: „Băi, băieți, io am alergat deja – unde-i medalia mea?” :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s