O zi cît o viață de om :)

Alaltăieri, duminică adică, ne-am trezit nu foarte de dimineață – Zlatko de bună-voie, eu pentru că l-am auzit că e vrednic și face bagajul în camera ailaltă :))) Eram la Hegyeshalom, în Ungaria, la Horvath Vendeghaz pe Damjanich utca (cred că Z. a ales-o expres: Horvath are si-gur ceva legătură cu Hrvatska, iar Damjanich e… Damjanić” :)))

IMG_0273

Ce căutam acolo? Păi v-am zis că Z. se pregătește de un triatlon lung, sîmbătă a participat la Austria Triathlon Podersdorf 2013 – Halbdistanz ceea ce înseamnă în traducere liberă 1.9k swim, 90k run și un semimaraton („halb”-ul din titlu cred că se referă la halbele de bere alkoholfrei pe care le puteai bea după concurs :))) A terminat cu bine în 5 ore, 31 de minute și 32 de secunde – BRAVO, Zlatko 🙂 Vă pun și cîteva poze să-l recunoașteți și să-l felicitați cînd îl veți întîlni pe stradă 🙂 Glumesc, pariez că n-o să-l recunoașteți îmbrăcat în „civil” :)))

IMG_0025

IMG_0031

IMG_0085

IMG_0166

IMG_0226

IMG_0245

IMG_0265

Io? Țuțăr, băgător de seamă, însoțitor, turist, fotograf oficial, paparazzi, hamal, suporter, fan, galerie, cercetaș :))) Mîndru nevoie mare 😀

IMG_0036

Cursa a fost minunată și organizarea așijderea, dacă mi se face poftă vreodată de half sau full ironman, cu siguranță aici am să vin 😀 Dar nu asta e tema de azi 🙂

Era dimineața de duminică și noi ne împachetam să plecăm spre casă. N-am explicat că trăsesem la jumătate de oră de Podersdorf – întîmplător peste graniță (pe care nici n-o simți, trăiască Schengenu’ :), pentru că 1. triatloniștii ocupaseră tot Podersdorfu’ :))) 2. căutaserăm apartament mai mare, pentru 3 persoane, că trebuia să vină și amicul nostru Dalibor, cel de-a alergat la Viena, și la unguri găsiserăm mai ieftin :))) Amicul n-a mai venit, nu-i bai, ne-am lăfăit noi în două camere :)))

Foame nu ne era pentru că cina de sîmbătă am luat-o la Paprika Csarda (cum am ajuns la el e o altă poveste 🙂 Oameni dragi mi l-au recomandat acum mult timp și, sinceră să fiu, am zîmbit și în gînd am gîndit că cine știe cînd am s-ajung eu în partea aia de lume :))) Uite că am ajuns destul de curînd :))) Recomand și eu la rîndul meu, nu se știe niciodată cînd vi se face poftă de gulaș… 🙂

IMG_0275

…sau de frigăruile ciobanului cu sos de usturoi 🙂 Notă: nu plouă cu ceapă chiar așa, îmi pasase Z. și decorul lui că el nu poate nici s-o miroasă, darămite s-o mănînce crudă :))) Probabil se teme că o să-i afecteze performanța sportivă :))) Oh, și să nu credeți că platoul vine așa, cu găuri, io aproape mă săturasem cînd mi-am amintit că n-am făcut poză :)))

IMG_0277

Și vorbesc și românește, cel puțin așa scrie pe gard 🙂 Pe noi ne-au luat de nemți și nu le-am mai explicat de unde venim că ne era prea foame 🙂 Dar iar divaghez 🙂

Era duminică, era dimineață, și noi ne pregăteam să ne vedem la micul dejun în Neusiedl am See cu Zazuza de la http://gulaschsuppe.wordpress.com/ (așa am cunoscut-o, așa am s-o pomenesc, deși între timp blogul culinar nu mai e 😦 acum o știm de blogvienez 🙂 și cu soțul ei, doi oameni simpatici foc, prietenoși, deschiși și zîmbitori pe care parcă-i știm de cînd lumea și pămîntul deși ne-am văzut la față pentru prima dată relativ recent ca să nu zic acum mai puțin de două săptămîni cînd au trecut prin Zagreb în drum spre marea cea adriatică :)))

Acuma nu știu exact ce mi-a picat mai bine – compania, conversația, bucatele alese (io care cică nu mănînc mic dejun am lins farfuria :), atmosfera liniștită de duminică dimineață, ideea că m-am trezit într-o țară și iau micul dejun în alta (v-am mai zis că pe mine, născută și crescută la poalele Tîmpei care e cam departe de orice frontieră, încă mă impresionează ușurința mișcării dintr-o țară în alta 🙂 – chestia este că a fost fain și era doar începutul 🙂

Cu burta pusă la cale am plecat să explorăm și să salutăm lacul Neusiedler 😀 Am un of doar, a fost cam înnorat, pozele mele nu reușesc să redea prea bine ce frumos e acolo… Asta e, mai jos vă pun cîteva proptele, apoi vă folosiți imaginația 🙂 Sau, și mai bine, lăsați că mai mergem noi și pe soare și revenim cu poze 🙂

IMG_0316
(din seria: „Oana se crucește de infrastructura pentru bicicliști” – partea întîi, la răscruce de drumuri 🙂

IMG_0287
(din aceeași serie, partea a doua din care reiese că pista pentru bicicliști e lată cît șoseaua :)))

IMG_0285
(acolo, în butoi aș sta și eu – ăsta da minimalism 🙂

IMG_0313

IMG_0301

(ca turiștii :))

IMG_0308
(îndemn de pus pe desktop 🙂

A fost frumos, dar, la un moment dat, domnul șofer a zis să mergem. Și am mers 🙂 Pînă la Eisenstadt :))) Că era în drumul spre casă și am zis să oprim puțin 🙂 Să ne plimbăm, facem o poză… N-am apucat să investigăm mai atent legăturile orașului cu Haydn sau să-l batem în lung și-n lat și să-i descoperim secretele, dar am apucat să ne minunăm de Schloss Esterházy pe dinafară, să dăm o tură pe pietonală și să admirăm standurile ridicate cu ocazia Festivalului Vinului și al… , să turuie Zlatko în italiană cu un producător de Parmigiano-Reggiano și să cumpere o bucată cu reducere 🙂

IMG_0335

IMG_0346

IMG_0347

Trec peste drumul prin Slovenia (memorabilă a fost încercarea mea eșuată de a scăpa de firfireii din portofel 🙂 am oprit la o benzinărie să luăm apă și „ceva dulce” că Z. intrase în sevraj de lipsă :), eu am vrut să scap de monedele adunate, dar m-am emoționat cînd am văzut că s-a format coadă în spatele meu și am plătit tot cu bancnotă :))) Oricum trebuie să rețin conversația MEA cu domnul de la casă – la sloveni niciodată nu știu ce limbă să folosesc, slovenă nu știu, croată nu sînt sigură că pricep ei, dar uneori pricep mai bine croata decît engleza, of :)) Ne-a plouat pe drum și rîdeam cu Z. că pe noi mereu ne plouă ori la dus, ori la întors, ori și-și 🙂 Cu siguranță e de bine, pun pariu că ploaia aduce fericire, noroc și bani 🙂

Am ajuns acasă, am despachetat și dat la spălat tot, tot, ba am mai apucat să ne și uităm la Ironman 3 – titlu potrivit și film de urmărit musai cu medalia de gît :)))

Într-un final stăteam io în pat înainte să adorm și mă gîndeam că bine că există și zile din astea pline, de neuitat că de zile uniforme în care mă trezesc, pun de cafea, plec la servici, îl bodogănesc pe șef, încropesc masa de prînz, spăl vasele și dau apă la flori – nu neapărat în ordinea asta 🙂 – am parte hă-hă, mulțumesc frumos 🙂 No, zi pline (de bucurie) să aveți 🙂

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;O zi cît o viață de om :)&8221;

  1. Felicitări lui Zlatko pentru rezultat, felicitări ţie pentru noua postură( îţi stă bine şi aşa.. hamal, cercetaş, galerie, ţuţăr, fotograf etc 🙂
    Şi povestea e faină, şi pozele frumoase în ciuda vremii mai mohorîte! Frumoasă experienţă, merită să stea aici de amintire pe blog şi eu fericită să mai aflu despre isprăvile voastre

  2. 😀 De-abia aştept 😀 Cît despre micul dejun – poate din solidaritate cu Z. am mîncat , să nu se simtă prost omul că mănîncă doar el :))) Deşi aşa sacrificiu pentru Z. să tot fac/facem :)))

  3. Ei, credeam că a gresit blogu!Nu-i nimic, mă obişnuiesc eu…Am uitat să întreb, ce era în căsuţa din butoi?Căsuţă unde să se joace copii? Coteţ pentru căţel?…sau doarme tata cînd sforăie mama şi invers? 🙂

  4. nu știu că n-am intrat să întreb 🙂 io-mi imaginez o cameră de oaspeți 🙂 dar poate era doar o fereastră de decor 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s