Transformări (4)

10 porții mari de mici :). Saaau 30 de ciocolate Anidor cu 75% cacao că le-am găsit și aici la Spar :). Sau o noapte și două ore de cazare pentru doi la Munchen în octombrie. 5 cărți în variantă electronică să-mi ajungă pentru 25 de ore de mers cu trenul sau 3 leandri măricei (cu floare bătută roz cum am văzut la mare :)).

Ideea e că am economisit luna asta 50 de euro pentru că am decis să mă duc la servici cu bicicleta și opțiunile de mai sus îs toate valabile pentru cheltuirea lor 😀

???????????????????????????????
(you too should get on your bike :)))

Adică m-am întors de pe insula noastră cam nebiciclită din motive de vîrf sezon, aglomerație, mașini, căldură mare monșer, dar așa de zen că mă uitam în oglindă și nu mă recunoșteam :)))

Așa am decis să fac pasul ăsta că timpul era frumos și orașul încă gol pentru că încă nu se întorseseră oamenii din concediu 🙂 Pe vremuri, cînd stăteam în celălat cartier, aveam pistă pentru biciclete cam 75% din drum, acuma am fix 15%, în rest pe trotuar sau pe șosea unde se poate ăsta fiind motivul pentru care pînă acum m-am codit să pedalez pînă la servici 🙂

No și n-am murit, deși m-o prins și ploaia, m-au stropit și autobuzele, am pedalat și pe soare și pe vînt… Am rezolvat și problema schimbatului la servici – îmi las o „uniformă” pe care o îmbrac atunci cînd nu e casual Friday 🙂 sau Monday, Tuesday, Wednesday… :))) E incredibil cum se rezolvă toate problemele și cum se aliniază toate planetele dacă ești chitit să faci ceva 🙂

Cu transportul în comun fac, în mod normal, între 45 de minute și o oră, cu bița fac 55 de minute 🙂 Dar banii rămîn la mine în buzunar 😀 În continuare sînt zen – în loc să înjur pietonii zăpăuci le zîmbesc (încerc în continuare să-l ascult pe Leo de la zenhabits 🙂 și, adevărul e că lumea e cooperantă în general și te lasă să treci 🙂 Unii zîmbesc înapoi, azi un nene mi-a arătat degetul MARE 🙂 În sens de OK, bravo 🙂 Important e să nu mă grăbesc că numai mă enervez și mare brînză nu fac pentru că treci de un obstacol, dar te mai așteaptă zece mai încolo 🙂

Îs mîndră că toată luna m-am ținut de plan, sper să mă țină năravul și cînd mă întorc la munci 🙂 Oricum musai trebe să mă țin de mișcare – văd mulți oameni mai în vîrstă („Oana, căștigătorul de la Podersdorf la categoria de vîrstă 65 de ani a avut un timp mai bun decît al meu, la 70 de ani nu ești bătrîn…”, mi-a șoptit Z. care bine zice, de-aia n-am zis „oameni bătrîni” :)) care abia se mișcă, mulți dintre ei au nevoie de baston… Și sînt mulți oameni, mai grași sau mai puțin grași, care se mișcă de parcă au învățat să meargă alaltăieri… Așa că, oameni buni, ura și pe biță sau la pas că: The slower we move the faster we die. Make no mistake, moving is living. Așa zice George Clooney în Up in the Air și io zic că are dreptate 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s