5

Inainte de culcare :)

Sentimentul zilei: de-za-ma-gire. Oi fi simtit-o pe fond de oboseala, ma gindesc, ca teatrul e tot ala, decorul prafuit si personajele identice :D. Sau ma senilizez, si asta se poate, uit de dezamagirile anterioare si ma trezesc cu asteptari pe cit de proaspete, pe atit de mari :))). „Oanaaa, ai luat-o pe aratura!!! Lasa baiatul in pace, ce daca a mincat toata Nutella si nici n-a dat borcanul la spalat?” :)))

Dar sa revenim, nu ziua cih e importanta. Conteaza ca mi-a trecut cu o doza de Carlin, George Carlin :). Cu umpic de muzica pe placul meu – d-aia extra motivanta cu „I am a champion and you’re gonna hear me roar” – de unde si hotarirea de mai jos :))). Cu rasfoit poze zimbitoare mai vechi :). Si cu luarea deciziei de a-mi dobori recordul (si daca tot sint acolo, si pe cel al lui Z. :)) duminica la liga Kolaric – 11.350m, la deal, prin padure pina la cabana Japetic – coz that is what matters after all 😀 To be faster than Z. in (at least) one discipline/sport :))) Glumesc – important e sa simti ca-ti bate inima, ca esti viu, ca vrei, ca poti :). Si vinul fiert de dupa :). Amzis :).

In alta ordine de idei, gindul zilei pe doo roti: suma totala a durerii legate de participarea la un maraton e constanta. Difera doar felul in care e impartita – cine e silitor sufera stoic in timpul antrenamentului, umpic la eveniment si (aproape) deloc dupa :). Cine o evita inainte si exagereaza in timpul isi simte genunchiul si la o luna jumatate dupa maraton :))) De refinut 😀

Fără categorie
4

Gînduri pe doo roți (2)

montează-ți, băi, lanternă pe ghidon și pune niște chestii reflectorizante pe tine că la 4.15 e deja beznă!

***

mă întreba un coleg ieri cînd o să iasă soarele la Zagreb. „prin martie, aprilie…”, i-am răspuns :))) exageram, dar e întunecată rău vremea și chestia e că eu doooorm pe mine… săptămîna asta a trecut așa de repede că zici că nici n-a fost și io încă nu m-am trezit! poate în weekend 😀 „astenie de toamnă” a diagnosticat dom’ doctor Z. și a pus de o cafea :)))

***

vești bune! am reușit să-mi dau seama cum să economisesc bani! tot ce trebuie să fac e să plec cu portofelul gol 😀

am card, dar pe el chiar m-am învățat să-l folosesc doar la nevoie, cînd am ceva de cumpărat prefer să plătesc cu bancnote și monede (sau îl iau pe Z. cu mine, el n-are probleme cu folositul cardului :))).

dacă am bani la mine în mod inexplicabil mi se năzărește că am tot felul de nevoi care au nevoie să fie urgent rezolvate :))) și sesizez tot felul de reduceri și oferte speciale (azi era să plec cu cîteva borcane de Nutella după mine că erau la super-ofertă, noroc că mi-am dat seama că: 1. eu trebuie să le car ÎN SPATE pe biță pînă acasă, 2. în ciuda super-ofertei tot îs mai scumpe decît în țara vecină și, în principiu, prietenă de unde facem aprovizionarea și 3. am decis să o lăsăm mai moale cu carbohidrații – facem loc pentru ăia de-i aduc Moș Crăciun și sfintele sărbători de iarnă:)))

dacă n-aș fi avut bani la mine tot dialogul ăsta de mai sus dintre Oana-mînă-spartă și Oana-din-neamul-lui-Hagi-Tudose n-ar mai fi avut loc, ceea ce mi-ar fi permis să-mi îndrept atenția spre alte subiecte mai înălțătoare :))).

Fără categorie
2

Gînduri pe două roți :)

***

În ultima vreme mă roade o chestie. Am senzația că ce fac eu, mai ales în plan profesional, nu are nici un sens. Pentru cititorii mei care nu știu, îmi cîștig pîinea traducînd (deseori texte care nu merită traduse, nu vor fi citite sau folosite de cineva vreodată, „bălării” cum le alint eu), rezolvînd (din păcate nu probleme de matematică :)) și învățînd engleză alți cai bătrîni (mai ales avînd în vedere că un copil învață fără profesor limba maternă și limbi străine, în ochii unui minimalist care a învățat de capul lui croata, profesorul de limbi străine e ușor redundant ca să nu zic degeaba :).

Continuă lectura

12

Io și neamul frizeresc :)

Imagine

(fix așa arăt io cînd ies de la coafor :)))

Da’ de unde… Acuma poze cu mine v-am mai pus. Ați văzut cît de bine îmi stă cu cască de biciclist și/sau cu părul strîns în coadă 😀 De nunți, botezuri și sărbători legale, mai ales cînd se aliniază favorabil planetele, îmi desfac părul, culmea eleganței fiind spălarea și uscarea lui în prealabil :)))

Nu-mi șade în fire, dom’le, să fac mai mult… Aș da vina pe lipsa de timp, dar v-aș minți cu nerușinare căci, de exemplu, acum scriu pe blog în loc să-mi pun moațele pe bigudiuri – na că nu stăpînesc nici limbajul de specialitate :)))  

Cît am fost mică-mică am trăit fericită cu părul tuns scurt, chicotind cînd unii sau alții mă luau drept băiat :). În adolescență am văzut-o pe Demi Moore în Ghost și multă vreme am purtat un castron în cap :). După care am intrat în faza GI Jane și am pășit prin viață tunsă periuță și încercînd diverse vopsele pînă cînd m-am săturat să explic frizerițelor că VREAU MAI SCURT de atîta :).

Cumva momentul a coincis cu o revelație proprie – lumea nu prea mă lua în serios că, deh, aveam o față de copil și cheliuță reflector, mă tot întrebau la ce liceu vreau să dau cînd io aveam diploma de traducător&interpret de conferință în buzunar :)))

No și l-am lăsat să crească și am fost mulțumită o vreme că vizitam mai rar frizeria Prichindel (oare o mai fi? în Brașov, pe Apollonia Hirscher…) L.E. este, are și pagină pe internet :).

O dată m-am trezit că vreau să mă fac duamnă (le tot auzeam pe colegele mele că merg la coafor și am vrut să văd și io ce e aia) – maaamă, ce coamă mi-au făcut… :). În cușca cu lei m-aș fi pierdut foarte bine în peisaj :))) Păcat că pe vremea aia smartfoanele nu erau nici în plan că aș fi fost un mare hit pe rețelele de socializare…

Atunci am învățat eu că există frizerițe și coafeze care se pricep și frizerițe și coafeze care nu se pricep 🙂

Am continuat să tot sar din salon în salon, la București și apoi la Zagreb, în imposibilitate fiind să mă leg de un loc anume pentru că începuseră să mă apostrofeze tantiile grăsune care mai de care mai feminine care își dădeau ochii peste cap în timp ce se străduiau să mă facă frumoasă. Că așa ceva nu se poate – ZĂU?, dar eu nu-s femeie? – AȘA SCRIE ÎN CERTIFICATUL DE NAȘTERE…, dar nu mă respect – BA DA…, îmi bat joc de părul meu, îl las să se despice, nu am grijă deloc de el… Că să fac bine să dau pe la ele măcar o dată pe lună, să mă vopsească, să-mi pună mască și ampule :)))

Mhmm, mi-am zis în barbă, am plătit, am mulțumit și data următoare la altă ușă am ciocănit :)))

Mai am io o chestie – mă programez la dentist, m-aș programa la doftor dacă aș avea nevoie, bine că n-am, dar la frizer nu-mi vine nicicum. Adică în Zagreb din zece în zece metri stă o tanti în straie albe și cu o foarfecă în mînă 🙂 Saloane de coafură îs mai dese decît cofetăriile și farmaciile în București și, ok, am stabilit că există specialiști și specialiști, dar tot așa cu mă aștept de la orice traducător să știe să zică în limba străină: Ana are mere, tot așa mă aștept ca orice frizeriță să-mi taie doi, patru sau zece centimetri din păr :), Și dacă nu e liberă una, poate e liberă colega ei de peste drum… Ce mai, io nu-s client fidel, să fie clar 🙂

Am găsit din întîmplare un loc Bleu aproape de muncă. O tanti simpatică și bine-dispusă, vorbăreață cum nu țin neapărat să fie, dar care știe meserie. Data trecută mi-am călcat chiar prințipurile în picioare și am făcut programare că n-am mers singură. Cică nu era nevoie, ne-a zis cînd ne-a primit pe mine și pe colega mea, numai pentru vopsit se fac programări. Azi cînd am zis să ne-ncercăm norocul, am rămas cu buzele umflate – pe colega mea a reușit cumva s-o strecoare mîine, dar io ar fi trebuit să aștept pînă joi…

Numai că io azi eram pregătită sufletește să mă tund :D, am plecat pe jos spre casă și am zis că mă uit în stînga și-n dreapta că poate găsesc vreo frizeriță care așteaptă mușterii legănîndu-se pe scaun :D. Am găsit, m-am tuns, mi-am luat porția de sfaturi (Vai, duamnă, dar de la ce e așa de uscat părul?!! Musai trebuie să luați niște vitamine, un complex B, ceva… Adică nu vreau să vă sperii, dar trebuie să vă zic – IUHUHU, mă apuc de băut bere :)))

Am cumpărat și niște ampule s-o fac fericită pe femeie, dar io la ea nu mă întorc să-mi facă șuvițe cum mi-a recomandat pentru că am deja fire albe – SĂ-MI TRĂIASCĂ :))) Ba am luat hotărîrea ca de acum înainte să mă tund acasă – how hard can it be? 🙂  Mașină de tuns am, cu ea îl tund pe Z. – alt comod din familie: în caz că nu iese linia dreaptă cu foarfeca, mă transform din nou în Fritz :))) Poate între timp lumea s-a mai obișnuit să nu judece produsul după ambalaj sau, vorba cîntecului: Nu contează cît de lung am părul, important e cît și cum gîndesc 😀