Gînduri pe două roți :)

***

În ultima vreme mă roade o chestie. Am senzația că ce fac eu, mai ales în plan profesional, nu are nici un sens. Pentru cititorii mei care nu știu, îmi cîștig pîinea traducînd (deseori texte care nu merită traduse, nu vor fi citite sau folosite de cineva vreodată, „bălării” cum le alint eu), rezolvînd (din păcate nu probleme de matematică :)) și învățînd engleză alți cai bătrîni (mai ales avînd în vedere că un copil învață fără profesor limba maternă și limbi străine, în ochii unui minimalist care a învățat de capul lui croata, profesorul de limbi străine e ușor redundant ca să nu zic degeaba :).

Sînt și momente bune, nu zic nu, dar nu simt că mi-am găsit menirea și că fac ceva ce mi-am dorit dintotdeauna să fac (de fapt fac ceea ce am zis în tinerețe că nu e de mine și că eu niciodată n-am să… :)))

Azi am trecut cu bița pe lîngă o bancă și am ocolit agentul de pază gîndindu-mă că el măcar face ceva concret: apără un spațiu și economiile oamenilor, nu produce maculatură ca mine :). Mi-am amintit că în tinerețe visul meu a fost să devin polițistă, să apăr lumea de oameni răi :). Interesant, n-am vrut să devin judecător să-i bag la zdup, eu eram detectivul care îi găsea și aresta pe răufăcători :). Eram probabil sub influența romanelor polițiste, cert e că visul meu s-a prăbușit în clasa a 12-a – Academia de Poliție n-a acceptat fete în anul ăla și dacă ar fi acceptat nu aveam înălțimea necesară :(.

Azi m-am gîndit cum ar fi să las totul baltă. Să-mi iau cetățenia croată că fără ea nu cred că am acces la visul de a deveni parte a forțelor cu uniformă albastră. Să mă întorc la școală – am avut ocazia să traduc odată pentru Ministerul de Interne de aici, să le văd academia de poliție și organizarea, de atunci îi respect profund și-mi amintesc cu mare plăcere de experiența cu ei… Să termin cu brio și, avînd în vedere că-s o fată deșteaptă și descurcăreață – vezi mai jos :), să muncesc cu spor, să fiu respectată și promovată și să bag mulți oameni răi la pîrnaie 🙂 Dacă aș apuca pensia, aș trăi fericită pînă la adînci bătrînețe 🙂

Mhmmm, poate m-am trezit cam tîrziu totuși?

***

Pînă acum am fost convinsă că abilitatea de a te adapta la orice situație sau orice schimbare de plan, flexibilitatea maximă și capacitatea de a cădea mereu în picioare sunt semne de inteligență peste medie și, drept urmare, sunt calități pe care vreau să le am cît mai dezvoltate și antrenate.

Uneori, cînd am de-a face cu oameni obtuzi, mă consolez zicîndu-mi că, ptiu-ptiu (să nu mă deochi :)), uite ce ușor mă (re)pliez eu, nu e nici o problemă, e mai bine așa pentru îmi prinde bine exercițiul că îmi ține mintea activă și pe nenea Alzheimer departe.

Observ, însă, că am în jurul meu și persoane care, nu numai că s-au obișnuit relativ repede cu Oana care nu se plînge, acceptă orice și se adaptează, dar chiar profită ușor de situație în sensul că nici nu se mai chinuie să mă ia în seamă, pă mine și pă planurile și nevoile mele care este 🙂

Uneori mă gîndesc că vor să mă ajute chiar să ating noi culmi de măiestrie cînd îmi aruncă încă o mingiuță, două, trei cînd abia jonglez cu ale mele sau îmi dau un brînci ca să văd cum e să jonglezi în picaj liber :).

Cred că azi m-am răzgîndit umpic. N-ar fi rău ca din cînd în cînd să nu mă mai adaptez așa de bine sau măcar să verbalizez efortul nevăzut de alții, dar resimțit de mine :).

Acuma ideea e bună, să vedem cum implementăm… :). Între timp mai schimbăm o dată cursul zilei de azi, amînînd, la cerere, lecția de engleză de după-amiază :). Triplu flip cu aterizare perfectă… :).

***

Bine că am mai prins o zi numai bună de biciclit la muncă! E tot mai frig, dar important e să nu ploo. Tare 🙂

***

Și șiretul?!!
Tot dezlegat… 🙂

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Gînduri pe două roți :)&8221;

  1. greu să schimbi profesia ..dar cred că dacă îţi doreşti foarte tare tu poţi!
    E tare greu să lucrezi ceva ce îţi displace. Doar pe termen limitat, în caz de forţă majoră, pentru existenţă faci orice. Dacă ai şi alte opţiuni şi sprijin, se schimbă situaţia!
    …Dar ideea cu verbalizatul e foarte bună, altfel te calcă în picioare fără jenă.

  2. păi nu pot să zic că-mi displace ce fac că atunci ar fi simplu, ura și la gară, n-ar fi prima oară :).

    ca să fac o paralelă: dai cu aspiratorul pentru că trebe, e dezordine, praf, vin musafirii etc. 🙂 uneori ai mult spor și simți o oarecare satisfacție cînd ești gata (care trece mai repede decît se depune praful :). alteori îți e foarte greu pentru că ești obosit, ai altele pe cap sau insuficient timp, n-ai chef, dar faci treaba și treci mai departe (la șters praful :))). însă nu poți să zici:”uau! ce chestie măreață am realizat! contribuția mea e esențială și ce fac eu se simte pe lumea asta!” sau „ce bine mă simt! aspiratul e pasiunea mea, aș putea să dau cu aspiratorul toată ziua, șapte zile pe săptămînă așa de mult îmi place” :))) mofturi, recunosc :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s