Ce isprăvi mai face mîndra mea :)

photo (11)
(versiunea scurt pe doi: Oama și-a făcut rost de o carte moca – cea din imagine – să-i țină companie pînă se-ntoarce Herr Direktor din delegație :))) Pildă extra pentru copii: învățați limbi străine că niciodată nu se știe cînd o să vă pice pe mînă o carte în, de exemplu, croată – și dacă nu vorbești croata, trebe să refuzi prăjitura… ăăă… cartea, am vrut să zic cartea :))) de ce mi-e foame vor afla doar cei cu nervi suficienți de lungi să citească mai extended version-ul cu comentariul regizorului plus filozofeala aferentă:)))

Bon, deci acum cîteva zile mă adaugă o fostă colegă de TRX în grupul de pe facebook FREE your STUFF Zagreb. Îmi dau ochii peste cap cum fac de obicei cînd mă adaugă lumea în diverse grupuri din care ies repejor cu prima ocazie. Ideea grupului ăstuia este următoarea: ai ceva prin casă ce oricum ai arunca? Oferă-l aici, poate cineva vrea acel ceva… Fără să ceri ceva în schimb. Naaaais, sîntem la modă, mișcări din astea anticonsumeriste am mai văzut și la alții, mi-am comentat în barbă.

No, dar n-am dat exit group imediat, l-am lăsat la dospit imaginîndu-mi că lumea o să pună prostii și bălării și io o să rîd cu gura pînă la urechi. Adică am în minte încă vii și sîngerînde amintiri cu mama-soacră care mai găsește prin dulap haine „de cînd mergea ea la servici” (nota autorului: de acum cel puțin 20 de ani) care n-o mai încap și pe care nu le mai poartă, dar nici nu le-ar arunca pentru că, ați ghicit, „e păcat de ele”.

La început m-am zbătut și m-am opus, ulterior am decis să fac așa: mă prefac încîntată, le probez, o las să-mi zică ce bine îmi stă, le iau cu mine, le păstrez o vreme într-un ungher din dulap în caz că mă întreabă dacă le port (nu se întîmplă vreodată), după care, șșșșș, să nu ziceți la nimeni, le arunc 😀 La tomberon că la reciclare nu primesc materiale textile 😦 Nu le dau nimănui altcuiva pentru că nu există un om așa de amărît care să poarte haine demodate gata uzate în condițiile în care poate să-și aleagă chestii mai noi, ofertă este :).

Cam așa mi-am imaginat că va funcționa și grupul ăsta. M-am mirat cînd am deschis deunăzi și am văzut că o doamnă oferă două cărți, una dintre ele JO NESBOOOOOOOO, iubitul meu (și al lui Herr Direktor, adică să fie clar că n-am nimic de ascuns și că noi împărțim tot, inclusiv iubiții :D) Varianta în croată a lui The Bat – roman pe care nu l-am citit încă – mi s-a părut scump cînd am făcut ultima aprovizionare, am zis că dacă tot dau un ban, mai bine îl iau în engleză și am decis să aștept următoarea ieșire în țară cu ofertă mai bogată de English books sau să-i vină rîndul să-l comand pe tabletă…

Am văzut anunțul seara. Am zis că e simpatic, dar că nu o să mă arunc să zic că vreau io. Adică sigur există oameni mai sărmani care nu-și pot permite cărți… Dimineața era tot acolo și doamna îi invita pe cei care dădeau cu like de zor să lase un mesaj în inbox dacă doresc, dacă poftesc…

Impuls de moment, decid că vreau romanul pentru mine. Digresiune mică: io am o problemă cu cerutul, în caz că nu e evident din cele de mai sus :D. Adică nu cer ajutor, nu cer de mîncare, nu cer clemență și milă. Pentru că sînt independentă și autonomă și mă descurc singură, na. Și cu primitul fără să cer am probleme, nu pot să spun mulțumesc și gata. Nooo, trebe să mă revanșez, să mă dau peste cap, să-mi exprim eterna recunoștință… Nu e bine, totuși, sînt de acord cu asta și cred că și de-aia am decis să vreau cartea – să văd dacă mor să cer, să primesc, să mulțumesc și să merg mai departe.

Doamna s-a bucurat că m-am anunțat, mă oferisem să iau și cealaltă carte, ceva despre fericirea adevărată (self help probabil, chiar am auzit de ea, e hit mare pe aici), deși io mă consider fericită, mulțumesc de întrebare. N-a fost nevoie că a vrut-o altcineva înaintea mea. Doamna s-a oferit să trimită pachet prin poștă, am zis că dacă tot sîntem în același oraș poate ne putem vedea undeva, a acceptat, a propus locul, azi la 7 ne-am dat întîlnire.

M-am bucurat taaaare și mă hotărîsem: gata, duc femeia la cină! Una din Oane și-a exercitat dreptul de veto, aia care a tăiat coada pisicii să nu se facă frig în casă, explicînd că bine, măh, n-ai o sută de kune să dai pe carte, dar ai de ieșit la pizza :))). Am zis că măcar la o cafea… Dar m-am răzgîndit: nici nu știu o cafenea simpatică aproape de locul nostru de întîlnire, în plus nu știu alții cum sînt, dar io după o săptămînă de muncă numai de cafele cu străini n-am chef – știam că pe doamnă o așteaptă un weekend plin că de-aia a propus vineri zi de întîlnire. Și doar zisesem că vreau să văd cum e să ceri, să iei și să pleci, nu? Lasă că o să pay it forward :).

Emoții ca înainte de un blind date tot am avut: dacă nu vine? dacă uită? :). Am hotărît să mă duc în alergare ușoară pînă acolo – dacă vine, super, dacă nu, se cheamă că mi-am făcut antrenamentul.

No și întîlnirea a fost scurtă, și ea și eu am rîs că am crezut că cealaltă parte nu va apărea :). Ne-am declarat dragostea față de romanele lui Jo Nesbo, am zis că fug să-l citesc, ueitaminit, cum adică fug? Păi fug că am venit alergînd și mă întorc la fel acasă :). Pînă în Gajnice?!! Păi nu e așa departe (am zis cu falsă modestie, dus-întors au fost aproape zece km :)). Mi-a zis că și ea se apucă de la anul (poate chiar o să se apuce, cine știe, întîlnirea cu mine îi va da aripi :)). Am mulțumit, ne-am urat Crăciun și An Nou, ne-am salutat, ne auzim pe facebook și… gata :). Am urmărit cu privirea spiridușul lui Moș Crăciun : a scos repede telefonul, probabil fugea și ea acasă, la o altă întîlnire, cine știe. Am hotărît că am făcut bine că n-am mai ținut-o oricît de șarmantă ar fi prezența mea :).

Mda și uite așa, am încălecat pe-o șa și m-am dus cu cartea mea :))) Noapte bună, copii :))) Concluziile le las să le trageți voi 🙂 Și obloanele 🙂

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Ce isprăvi mai face mîndra mea :)&8221;

  1. Și eu zic la fel că e faină treaba cu dăruitul, mie mi-a adus aminte că există Moș Crăciun și că, dacă vrei ceva cu adevărat, tot universul va conspira să ajungă darul la tine 🙂

    Îmi zice o colegă: acum trebuie să dai și tu ceva… Păi ce să dau? Televizorul eventual… Și așa nu e Z. acasă, îi fac o surpriză :))) Care Z. face mișto de mine acum, că o să dau tot din casă – ieri l-am anunțat că, surpriză-supriză, dintr-o dată nu mai scîrțîie ușa de la garaj pe care o unsese cu toate alifiile și tot degeaba (cred că-i priește temperatura sub zero :), la care el: „Ai dat-o o și pe aia?” :))) Dau tot, numai pe el nu că e pontos, mînca-l-ar mama :))) În rest mulțumesc pentru aprecieri și urare: am anunțat io cu surle și trîmbițe că TUATĂ NUAPTEA o să citesc, dar așa am adormit pe la 12… 🙂 Nu-i nimic, e și azi o zi 🙂

  2. ”pay it forward” e cea mai bună soluţie! Şi trebuie să dăruieşti cuiva care are nevoie de acel lucru, uneori chiar şi garderoba vintage poate să fie de folos 🙂

  3. da, cum să nu, garderoba vintage poate fi bună, de exemplu, la șters pe jos – dacă nu e din material sintetic :))) maman, dacă aș avea bani suficienți să pot trăi făcînd ce-mi trece prin cap cred că aș dedica ceva timp unei cercetări menite a dovedi, odată pentru totdeauna, că nimeni nu are nevoie de garderobă vintage de căpătat :)))

  4. Hai să-ţi zic o chestie drept exemplu: azi-iarnă m-am dus eu la piaţă la Dacia pe jos şi am luat cu mine 2 geci groase de fâş pe care nu le mai purtam de mai mult timp şi ocupau loc mult în dulap.Vream să le pun într-un container postat lîngă Onix de o asociaţie caritabilă care adună lucruri pentru sărmani. Şi pe drum am întîlnit doi năcăjiţi care vindeau vâsc şi ramuri de brad şi m-am gîndit să-i întreb dacă nu le trebuie lor. Primit, mulţumit … Dar şi mai mulţumită am fost eu cînd i-am revăzut la întoarcere, purtând hainele, pare-se au picat la fix pe frig 🙂
    O să-mi spui că nu e vorba în povestea mea despre dăruit, dar la nivelul meu aşa mi se pare

  5. păi de ce să nu fie vorba de dăruit în povestea ta? altminteri o poveste drăguță pe care, m-am decis, n-am s-o stric cu părerea mea tranșantă și diametral opusă :))) dezbatem la vară, sub nuc :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s