Liga Kolarić cu ascensiune la Japetić – sezonul 2013/14 :)

recolta 2014

No, dragilor, s-o gătat liga de iarnă – azi am cules recolta după cum vedeți în imaginea de mai sus :). Locul doi la fete la alergare lungă, prima senioară 😀 Cupa ca cupa, dar vinul e din 2011 – l-am pus bine pentru prima ocazie specială :). Și cică o să mai vină un tricou cu mînecă scurtă special pentru alergătoare că ne-am revoltat că nu putem promova cum trebuie concursul ăsta fenomenal în tricouri unisex, vrem din alea mulate – doleanța ne-a fost acceptată imediat :). Is this the coolest liga or what? 🙂

Zlatko a fost și el al treilea M35 la alergarea lungă – BRAVOOOO!!! Și s-a ofticat că n-a ales varianta MTB – ar fi fost acum pe podium și ar fi primit și el o cupă și o sticlă de vin :).

Ce am învățat pe scurt, cheștii mai mult sau mai puțin filozofice:

-îs capabilă să mă uimesc pe mine însămi. E un sentiment destul de plăcut pe care nu l-am mai simțit pînă acum. Să mă explic: orice realizare pe plan sportiv de pînă acum a fost muncită. Maratoanele bicicliste, primul duatlon, triatlon, pe distanță mai scurtă sau mai lungă, primul semimaraton și maraton – pentru toate m-am pregătit special și cînd rezultatul a fost cel pe care îl așteptam m-am bucurat, dar mi-am zis că e oarecum normal avînd în vedere că m-am străduit înainte. Cînd nu mi-a ieșit pasiența am încercat să nu fiu dezamăgită de mine însămi căci n-aveam de ce. Dar așa, să mă duc la o competiție și să descopăr că-s în formă mult mai bună decît înainte cu un an și să-mi dobor recordul personal de încă se dă de-a rostogolul nu mi s-a mai întîmplat :)). 1:09:24 e cel nou și rămîne pînă la toamnă cel puțin :). Ceea ce mă aduce la învățătura numărul doi…

-nimic nu e sigur pe lumea asta, de-aia trebe să mă bucur de fiecare moment că nu se știe dacă va mai fi unul la fel, să folosesc fiecare ocazie la maxim că cine știe dacă o să mai apară alta :). Și cînd zic asta mă gîndesc la dățile alea cînd am zis: „o să dau mai mult data viitoare”, „pînă se termină liga o să scot un 1:08 SI-GUR că 1:09 a fost cu opriri să-mi leg șiretul” sau „de acum încolo, mai avem șase etape, o să urc pe drumul lung și cobor pe drumul lung ca pregătire pentru maraton” :))). Mi-am bulit genunchiul acum o lună și participarea de azi a fost încununarea a patru săptămîni de pauză :))). Participarea de azi însemnînd variantă scurtă sus și jos ca să nu se supere genunchiul de tot pe mine :))). Mda, nimic nu e garantat, nimic nu e sigur, nici un plan nu e de neschimbat. Ne adaptăm și ca Dory continuăm să înotăm :).

-nu e deloc plictisitor să mergi pe același drum duminică de duminică – natura e mereu altfel, vremea e mereu altfel, temperatura se schimbă, cerul e mai înnorat sau mai senin, compania e mai vorbăreață sau mai tăcută, concurența e mai puternică sau uneori deloc, io mă schimb cu tot cu țelurile mele, într-o zi bei un pahar în plus și te înscrii la un maraton – oricum m-am simțit în cele 10 duminici cînd am participat, dar plictisită nu :). Deci vom reveni mai ales că sezonul 2014/15 e al 13-lea și promite să fie mai spectaculos – cu etape de noapte și tricouri cu mînecă lungă :). Veniți și voi? 🙂

the best illustration
(oh, da, uneori știi că o să fie așa de frumos și iei aparatul cu tine :))

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Liga Kolarić cu ascensiune la Japetić – sezonul 2013/14 :)&8221;

  1. aha, deci aşa ai primit cupa din poza de pe facebook, felicitări Oana! Nu ştiu dacă liga Yapetic e mai importantă sau nu decît alte competiţii din trecut, cred că fiecare a contat ca să ajungi să gîndeşti ca acum. Mă bucur tare mult că şi genunchiul îşi revine şi nu neglijezi semnele pe care ţi le dă corpul, îi dai posibilitatea să recupereze, că nu poate mintea singură să facă totul 🙂 Şi , pe lîngă premii , cred că e fain să aparţii unui grup de sportivi într-o competiţie unde vă concuraţi dar şi sunteţi prieteni. Şi unde spuneai că o să mergeţi în grup, la ce maraton?( că am uitat :))

  2. Cu adaugirea ca prietenii ca prietenii, amicii si cunostintele, motive de participare la fel de importante au fost vinul fiert de la cabana si prinzul de dupa, am mai zis, ca am avut si etape in care am alergat singura si sus si jos si mai era si ceata si n-am vazut pe nimeni :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s